Visul unor festivaluri de vară

0

Cum poți scrie un articol despre festivaluri, dacă nu în timp ce participi la unul? Încerc să mă concentrez la literele de pe ecran, căci soarele puternic îmi bate în față și mă determină să mijesc ochii, iar verdele gazonului perfect frezat, cel pe care stau, îmi fură și el privirea. Încerc să fac față condițiilor vitrege de muncă și mă consolez fluturându-mi degetele în aer, gâdilându-mi talpa cu firele de iarbă. Totul e încununat cu un concert de fusion blues-jazz susținut live de o trupă suedeză care se aude în surdină de pe o scenă imensă amplasată chiar în fața Operei Regale din Stockholm. Nici că se putea să am parte de un context mai „nefavorabil”. Oriunde întorc capul văd zâmbete, tineri care dau încet din cap pe ritmul muzicii, pianine amplasate la colț de stradă destinate trecătorilor care știu să lege notele muzicale, corturi ce adăpostesc ateliere pentru părinți și copii; un oraș întreg fremătând sub picioarele grăbite ale turiștilor și sub privirile nerăbdătoare ce sunt îndreptate spre scenă. Cam asta se întâmplă când are loc Stockholms Kulturfestival, de fapt, cam asta se întâmplă peste tot atunci când e vorba de un festival!

Mă las în voia visării și vin puțin mai aproape de granițele noastre. Iau avionul și aterizez la aeroportul din Budapesta. Ce aș avea de făcut aici? Ei bine, aș putea vizita orașul sau dacă nimeresc în timpul festivalului Sziget (10-17 august), cu siguranță aș lua autobuzul spre insulă și mi-aș face pașaport de festival! Și anul acesta Sziget Festival a redevenit „the island of freedom”, insula libertății, aducând pe scenă nume mari precum: Florence + The Machine, Infected Mushroom, Kings of Leon, Avicii. Cred că insula a fost zguduită bine de trupele care au încântat mulțimea! Aeroportul, gara, autogara, toate pline de tineri care mai de care mai nerăbdători să ajungă pe insulă, purtându-și rucsacul în spate negândindu-se dacă mai găsesc cazare sau dacă știu cum să își monteze cortul. Destinația este clară: insula, iar primul pas pe care trebuie să îl fac este să îmi achiziționez un Citypass care să îmi permită să accesez orice mijloc de transport în comun. Echipa organizatorilor s-a asigurat că oferă toate indicațiile necesare participanților la festival, atfel încât detaliile legate de transport se găsesc pe site-ul festivalului. Nu am nicio șansă să mă rătăcesc!

Gândul îmi zboară spre un alt festival foarte populat și popular vara aceasta: Untold Festival (30 iulie-2 august). Untold Festival, pe lângă faptul că a împânzit Facebook-ul, a luat cu asalt un întreg oraș, transformându-l într-o scenă de poveste. Timp de patru zile cele mai importante zone din Cluj au fost ocupate de scene și animate de party-uri. Aș putea începe drumeția de la zona Cluj-Arena și Sala Polivalentă, apoi trec prin Parcul Central unde atmosfera este una chill, de lounge, apoi ajung în punctul de maximă importanță și anume în Piața Unirii unde este amplasată cea mai mare scenă din cadrul acestui festival. Aici au urcat să își spună povestea nume precum: Avicii, David Guetta, John Newman, ATB. Clujul în toată splendoarea lui de oraș european a fost colorat de party mood-ul celor care nu s-au sfiit și au ales ca timp de patru zile să creeze povești ce nu vor fi spuse, ci rămân sub lacătul tăcerii până în anul următor.

Dacă am vorbit de Cluj nu avem cum să nu vorbim de Sibiu. Acel oraș ce ne fascinează cu străduțele sale înguste pavate cu piatră și cu terasele ce te ademenesc să îți savurezi cafeaua de dimineață în lumina difuză a soarelui. Deschid puțin ochii să mă conving că încă sunt pe gazon suedez, apoi îi închid rapid și visez că trec peste Podul Minciunilor, care tremură din cauza sutelor de trecători care transformă Sibiul în mușuroi. Ajung în Piața Mare unde, pe lângă minunatul aer medieval, se pot savura concertele planificate în cadrul ARTMania. Ajuns la cea de-a zecea ediție, ARTmania (27 iulie – 2 august) este un festival care pune în valoare spiritul medieval arhitectural și meșteșugăresc al orașului, aducând mai puțină culoare și mai multă muzică hard. Pentru iubitorii muzicii rock, festivalul este un deliciu și trebuie să recunosc că sufăr deoarece nu i-am văzut pe cei de la Anathema și Apocalyptica pe scena din inima pieței. Ar fi fost un moment perfect de trăit în răcoarea cetății, în timp ce survolezi cu privirea peste piața umplută până la refuz de oameni. Să nu mai spunem de efectul pe care le au turnurile asupra ta, despre acea senzație că ești o piesă atât de mică într-un oraș încărcat de atâta istorie. Și ca să te consolezi, după concerte dacă ai noroc de un loc liber, poți bea o bere sau un suc la una din cele mai faine pub-uri din Sibiu, La Turn.

Farmecul fiecărui oraș stă în eleganța cu care acesta își poartă istoria, făcând față modernității. Spun aceasta cu gândul la Alba-Iulia, pe care am vizitat-o recent cu ocazia festivalului Blaj @Live (5-6 iunie) care s-a ținut pe Câmpia Libertății. Deoarece nu sunt suficiente locuri de cazare în Blaj pentru a face față numărului de turiști veniți pentru festival, am fost nevoiți să ne căutăm cazare în Alba și să facem naveta în fiecare dimineață. Drumul era scurt, undeva la patruzeci de minute, și autocarul ușor de identificat: avea o pancardă mare pe care scria Blaj, deci șansa de a lua autobuzul greșit era destul de mică. Soare, câmpie, frisby, concerte, cărți, hamace… cam așa pot descrie festivalul. Nu mai are sens să menționez că trupele care au animat câmpia nu ți-au dat răgaz să respiri, căci tot timpul ai dansat sau cântat. Aici menționez doar câteva nume care îmi plac și care știu să miște publicul: Matisyahu, Manu Chao, Șuie Paparude, Subcarpați. Atunci când simțeam că mi-a ajuns relaxarea din hamace, mă întorceam în Alba să vizitez cetatea, să văd locul în care au scris istorie Horia, Cloșca și Crișan și să mă minunez de superba priveliște ce se așternea în fața mea. Dacă ești gurmand, iar la festival nu ai găsit ceva care să te încânte, îți recomand să guști niște picioare de broască prăjite în unt sau o ciorbă de fasole în pâine la grozavul restaurant medieval Pub 13.

Realizez că dintr-o dată e liniște. Deschid ochii. Nu mai aud niciun acord, însă la cinci pași de mine este un pian la care se așează un călător cu pielea arsă de soare. Își dă jos rucsacul și începe să atingă clapele prăfuite. Pun laptop-ul lângă mine, mă întind pe iarbă și îl ascult, în timp ce mă joc ușor cu degetele pe tastele care așteaptă să fie gâdilate, să termin acest articol. După cinci minute călătorul se ridică, își ia rucsacul și pleacă spre cine știe ce destinație. Eu mă trezesc din reverie și realizez că vara e aproape gata, că în curând va trebui să mă urc într-un avion care mă va duce spre ultimul meu festival din această vară, care și acesta e departe de casă. Mă bucură faptul că toate festivalurile la care am participat în această vară îmi vor fi material de visare până la anul. Dar… să nu ne descurajăm, vine septembrie cu frunze crocante și festivaluri târzii la fel de fascinante! Cine știe, poate ne întâlnim la Plai sau Festivalul George Enescu!

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply

*