Tips & tricks pentru a supraviețui 3 zile în Bangkok

0

E ușor să te zăpăcești prin Bangkok- prima impresie va fi că te va lovi din plin la coborârea din avion, imediat după soarele arzător, primul tuk-tuk, autobus, motoscârțo-taxi. Majoritatea celor care plănuiesc o vacanță în Thailanda decid să evite Bangkok-ul tocmai din acest motiv- dar eu te sfătuiesc să nu faci asta, și își promit că la sfârșitul celor 3 zile vei fi mai deștept, frumos și bine mâncat (nu de canibali, mă refer la bine hrănit)!

Aviz pietonilor amatori- se circulă pe dos. Și pe față. Cel mai bine e să abordezi croșetatul prin trafic uitându-te cu grijă în ambele părți.

There’s an app for everything- ce poți să faci de acasă, nu lăsa pe factura de roaming, respectiv wi-fi-ul din aeroport.

Dacă prietenii tăi au mai fost în Bangkok, vei observa la fața locului cu frustrare că pe tine te costă totul mai mult decât pe ei: de la cazare, la taxi sau mâncare. Pentru a evita aceste rușini de turist „amatorist”, ajută-te folosind câteva instrumente de navigare digitală: cazare prin AirBNB, Agoda sau Booking; mâncare: Tripadvisor; taxi: GrabTaxi, respectiv Uber (care mai nou se poate comanda direct din aplicația de Tripadvisor, către obiectivul care se dorește a fi vizitat, și specifică inclusiv tariful estimat până la destinație).

Dar înainte de toate, investește într-un SIM de Thailanda, pentru turiști. Vă recomand:

tuk tuk

Tuk-tuk, taxi sau transportul în comun?

Poate că amețiți de căldură, în timp ce evitați traficul, ați fost neatenți și nu ați observat că thailandezii nu au trotuare. Da, e adevărat- ei au, ca și noi, farangii, picioare. Dar acestea sunt folosite strict pentru împinsul pedalelor. Orice tinichea, cutie de conservă sau călcător cu roți este un mijloc omologat de transport în Bangkok. Întrebarea este pe care îl preferați?

Pentru că sunteți în vacanță, vă recomand cu drag să fiți aventuroși, și să luați măcar o dată tuk-tuk-ul. Apoi, dacă vă este dragă viața și integritatea plămânilor, folosiți fie taxi-ul (în ambele forme, atât moto- care duce lejer 2 pasageri, cât și auto), fie sistemul de transport în comun care este bine pus la punct. Dacă optați pentru varianta taxi, fiți pregătiți să negociați de la început prețul pentru a evita fibrilațiile la destinație. Dacă decideți în favoarea transportului în comun, aveți de ales între: MRT- metrou, BTS- Skytrain, adică tren urban, sau un express-boat sau chiar long-boat pe Chao Phraya River. Primele vă vor costa fiecare între 100 și 150 de Baht pentru o zi întreagă. Cel din urmă poate fi arvunit din orice ‘Pier station‘ pentru o plimbare de 2,3 ore de-a lungul obiectivelor turistice înșirate pe malul râului, o oră de „gondoliereală” thailandeză costând în jur de 700 de Baht.

Saphan Taksin e stația de BTS care leagă sistemul de transport într-un nod de distribuție coerent de Central Pier. De aici e ușor să continui pe apă, iar obiectivele întâlnite în cale vor satisface dorințele spiritului și vă vor cuceri prin conviețuirea dintre haos și zen, într-o înșiruire de temple, zgârie-nori, clădiri de inspirație european-colonială, în ordine aleatorie.

transport Chao Phraya River

Recomand să le parcurgeți parțial, sau să alegeți doar unul și să vă bucurați din plin de el, în funcție de timpul avut la dispoziție, alocând în jur de 3, 4 ore fiecărui obiectiv în parte: Central Palace și Temple of Emerald Buddha, Wat Arun (sau Temple of Dawn), Wat Pho (sau Temple of the Reclining Buddha), Wat Rakang (sau Temple of Bells). Sunt toate pe traseu și vă așteaptă pentru un bilet între 300 și 1000 de baht de persoană.

Ca să nu ziceți că nu v-am prevenit până la capăt: nu uitați de șosetele curate, în temple se intră desculț!  

Flavia-land, sau Piața-land pentru cei mai puțin timișoreni.

Acest tărâm exotic este, ca orice fairyland care se respectă, guvernat de zâne bune și rele. Ele iau forma vânzătorilor ambulanți, a șoferilor de taxi, a chelnerilor și a maseuzelor. Este o țară turistică prin definiție, iar praful lor de zâne se numește baht-ul thailandez, și este echivalentul a aproximativ 0,1 RON. Specia de turist alb din care facem parte se numește farang, sau falang (echivalentul ‘gringo’-ului mexican). Superputerea cea mai apreciată aici e negocierea. Kryptonita e întorsul și plecatul. Folosește-le cu înțelepciune și iscusință, și vei pleca învingător din orice bătălie.

Deși acest teritoriu e supranumit “The land of smiles”, nu presupuneți naiv că zâmbetele sunt autentice. Ca în orice țară orientală, politețea e gratuită, dar câteva cuvinte locale ajută întotdeauna la îmbunarea interlocutorului, iar efortul va fi apreciat și se poate trasforma într-un zâmbet înțelegător față de pronunția, evident greșită, sau chiar într-un hohot de râs. Localnicii apreciază comedia, așa că vă rog, să nici nu vă treacă prin gând să nu încercați: Sawadee-kha (pentru femei) sau -khap (pentru bărbați), care înseamnă atât ‘bună ziua‘ cât și ‘la revedere‘; Khop khun-kha/khap este politicosul ‘mulțumesc‘; Chek bin kha/khap este formula prin care cereți să fiți loviți cu chitanțierul.

Fie că vă treziți devreme sau târziu, aveți câte o opțiune pentru toate gusturile, amintesc 2 piețe alăturate, de zi și noapte, perfect capabile să ocupe din timpul vizitatorului de la câteva ore la o zi întreagă: Chatuchack Weekend Market și JJ Market.

piata Bangkok

Ce loc mai potrivit pentru a practica sportul național s-ar putea găsi, decât însăși Chatuchack Weekend Market, care adună nu mai puțin de 15.000 de tarabe, magazine și gherete. Deschisă de miercuri până duminică, între orele 6.00 și 18.00, împărțită pe secțiuni, e locul perfect pentru shopping: suveniruri, mâncare, o bere printre tarabe la un birt unde un DJ – barman învârte cu o mână sticlele și cu alta vinilurile. Nu ratați secțiunea de designeri și artiști locali, unde aveți șansa să găsiți toți hipsterii din Bangkok.

În parcarea părăsită în timpul zilei de lângă Chatuchack Market, după lăsarea serii și închiderea pieței de zi, începe instalarea tarabelor, deschiderea barurilor și întreaga viață de noapte a JJ Market-ului, unde distracția durează până la ora 2.00 sau chiar peste program. Atmosfera e vintage, iar sufletele vesele, tinere și libere.

O altă variantă foarte cunoscută, amintită de orice ghid turistic și accesibilă prin orice hotel sau agenție e Damnoen Saduak Floating Market, una din piețele tradițional-thailandeze, care merită o poveste în sine, unde mâncarea, servirea și vânzarea se efectuează direct din bărcile plutitoare pe canalele unui decor demn de un autentic Muzeu Viu al Satului Thailandez.

bangkok floating market

Sabai – Sabai.

Oropsiți de soare, orbiți de culori și leșinați de umblătură, e momentul optim să profitați de filosofia thailandeză în cea mai fină formă, și să învățați un cuvânt nou. Sabai înseamna comfort, relax, sau chill- și e o stare de spirit. Sabai – sabai e, cum îi spune și numele, o supradoză de preabine, ia forma fizică a unui leșin fericit în nisip pe o plajă, având imediat lângă tine o nucă de cocos în care te așteaptă un pai înfipt, dar până la care ți-e mult prea lene să te întinzi.

Există o cale sigură către atingerea acestei stări, și în Bangkok e ușor de găsit o fabrică de sabai pe orice stradă- se recunoaște după vitrină. Înăuntru, cu ochii închiși și zâmbete până la urechi, localnici și turiști deopotrivă se bucură de tratamentul must-try al masajului thailandez. Descrisă de unii ca și yoga pentru leneși, de alții ca medicament anti jet-lag sau mahmureală, părerea mea este că fiecare din noi trebuie să îl încerce de multe, multe ori, până când îi va găsi un nume personal potrivit.

weekend market Bangkok

Puteți opta pentru o tratație cu sau fără ulei, doar foot massage sau traditional thai, servit pe stradă, în piață sau la temple. Wat Arun adăpostește una din cele mai faimoase școli de masaj thailandez, dacă decideți să îl vizitați, să nu uitați să faceți o rezervare în avans. O oră de masaj se măsoară între 400 și 2000 de baht, în funcție de locație. Dacă vreți să vă răsfățați simțurile și să experimentați sabai-ul suprem, Spa-urile locale (Health Land, So Thai Spa, Dhara, Yunomori sau Kashikiri 49 ) vă oferă pachete ce conțin: masaj, scrub, aromaterapie, băi în ape minerale, mani-pedi și la sfârșitul oricărei sesiuni de chin pentru care optați, un binemeritat zâmbet lățit de-a lungul întregii fețe.

‘Aroy!’ Adică delicios!

Timpul aici curge altfel decât în occident, ziua e scurtă și nopțile lungi, iar ambele sunt pline de… mâncare! Spre deliciul gurmanzilor, întreaga bucătărie orientală se etalează în Thailanda de pe prima tarabă întâlnită în cale până la cel mai fancy restaurant fusion, în culori și arome amețitoare.

Cel mai potrivit loc să le încerci e chiar în stradă, în piețe, la tarabe. Dar, aviz amatorilor, și deschiderea vocabularelor: pet înseamnă iute. Mai pet înseamnă nu foarte iute. Pet mak înseamnă foarte iute. Pet mak mak înseamnă: “Bunica mea a fost bucătăreasa lui Scaraoțchi în persoană, ea a inventat iadul de fapt, într-un cazan cu chilli mărunțit, sunt obișnuit de mic cu mâncarea iute. Mai pune puțin sos te rog în tigaia aia!”.

Din primul capitol în varianta deloc iute fac parte: Pad Thai – tăițeii de orez cu legume, asezonat cu un praf fin de alune; Khao orez, care poate fi simplu, sau  prin pad devine – prăjit, iar apoi cu ajutorul pok / gai / moo / nea / goong / thale este înobilat de – legume / pui / porc / vită / creveți / fructe de mare.

Din a doua categorie, dar îmblânzibile cu mai pet: Som Tum, salata de papaya și alte legume delicioase și proaspete. Crispy-fresh și spicy-hot. Tom Yum, de obicei – goong, o supă dulce-acrișoară numai bună de îmbălsămat sufletul.

Street-Food-@Chatuchak-Weekend-Market

Setea e peste tot și leacurile pentru ea la fel. Cha Yen, sau Thai Ice tea, o combinație fantastică și dulce de lapte condensat, lapte de cocos, aromat cu suc de petale de portocală, tamarind, și condimentat cu scorțișoară și anason, în varianta hot, iced sau blended. Un combo desert și băutură. Berea locală, dintre care Singha, Chang sau Tiger sunt cele mai populare, sunt spălătoare oficiale de iuțeală. Sucurile de fructe proaspete: mango, papaya, rodii, lime se găsesc gata preparate, preambalate în sticle de plastic, și scot capul din mormanele de gheață de pe tarabe. Preferatul meu însă rămâne Ma Praw Paow, adică cocos verde perpelit pe grătar, cu capacul tăiat pe loc cu maceta, cu pai înfipt pentru zeamă și linguriță pentru scobit pulpa.

Orice ți se arată în cale pe tarabe și îți face cu ochiul merită încercat, costă între 10 și 100 de baht. Absolut toate fructele merită atenția ta, și cum Bangkok poartă și numele de cod de Mare Mango, să nu cumva să plecați mai departe fără să încercați Khao Neeo Mamuang, desertul mango cu orez lipicios de la prea mult lapte de cocos.

Sună o prietenă farangă!
Ar mai fi multe de scris. Dacă cele de mai sus au fost folositoare, dacă vrei mai multe informații, sau dacă vreți să mai povestim, mă găsiți aici: Adriana Hanțiu
De-abia aștept să vă cunosc !

text: Adriana Hanțiu

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply


*