Tinerețe fără bătrânețe în micul palat de marmură

0

În fiecare an îți povestesc despre orașul austriac, Bad Ischl, despre festivalul de musical și operetă la care merg deja de 3 ani. Bad Ischl este inima turistică și punctul central al regiunii Salzkammergat, ieșind la înaintare cu puternica reputație de „stațiune imperială”.  În septembrie îți voi spune cum a fost la festival, însă, până atunci, am să îți povestesc despre un loc unde timpul a stat în loc.

Cu toate că sunt ceva ani de când merg în Bad Ischl, spre rușinea mea, doar anul trecut am ajuns să vizitez vila împăratului Franz Joseph, care este situată la 7 minute de centru. Nu ai cum să o ratezi, căci peste tot ai indicatoare care îți ghidează pașii, iar tot ce trebuie să faci este să mergi în linie dreaptă până ajungi în fața unor porți impunătoare. De cum pășești în spatele acestora, vei vedea un peisaj parcă scos din basme! Pentru a putea vizita perimetrul, ai de achitat un bilet în valoare de 16,50 euro care îți permite accesul la Kaiservilla, Kaiserpark și Photomuseum.

Înainte de a intra în parc și a da cu ochii de incredibila vilă imperială, un poduleț așteaptă tăcut să fie trecut. Întorcând capul vezi în stânga ta un alt pod de fier îmbrăcat în iederă și, fără să vrei, te întrebi: oare pe ce pod trecea Sisi în plimbările de seară? Întorci din nou capul și vezi înaintea ta o fântână elegantă care te ademenește să admiri exteriorul vilei, fără a uita de minunații munți care o înconjoară. Am să te păcălesc puțin, căci promit să nu îți vorbesc în acest articol despre ce am văzut la Kaiservilla, ci am să te duc mai departe, într-un colțișor ferit de lume, prea mult adorat de împărăteasa Sisi.

Pentru a nu te supăra prea tare pe mine pentru micul truc scos din rucsacul de călătorii, am să trec în agendă câteva detalii despre vilă și viața la curtea imperială. În 19 august 1853, când împăratul Franz Josepf se pregătea să celebreze împlinirea a 23 de ani, a luat naștere una dintre cele mai frumoase povești de iubire din istorie. Împăratul s-a îndrăgostit de verișoara sa primară, Elisabeta, și la o zi după împlinirea celor 23 de ani a anunțat căsătoria cu aceasta. La ceremonia de logodnă, care a avut loc tot în Bad Ischl, mama lui Franz Joseph a dăruit mirilor Villa Eltz care după multe reamenajări a devenit vila imperială (Kaiservilla). Fiind asociată cu cea mai frumoasă perioadă a vieții lor, Franz Josepf și Sisi au revenit constant în acest loc, vila devenind locul de refugiu preferat al întregii familii. În jurul clădirii, coordonatorul grădinilor regale – Franz Rauch –  a construit o grădină (Kaiserpark) ce avea să parfumeze cu miros de trandafiri plimbările cuplului imperial și avea să țină companie împărătesei în serile răcoroase. Primul lucru pe care îl vezi în grădină este aleea de trandafiri care te conduce mai adânc prin pădure și îți ghidează pașii spre un loc ferit de ochii curioșilor, denumit astăzi și Photomuseum.

În doar câteva minute, pornind de la Kaiservilla și urmând o alee timidă ascunsă sub copaci cu coroane bogate, ajungi în fața unui conac. Cum pe pancarta de pe alee scrie Spre Muzeul de fotografie, nu te gândești că vei ajunge să descoperi o asemenea bijuterie. Aici am vrut să te aduc, la umbra acestui conac realizat din marmură roz. Mica vilă sau Micul palat de marmură (Marmorschlossl) pare o broșă atârnată cu grijă pe catifeaua verde a munților din jur; pare a căuta liniște și pare a se feri de ochii tuturor celor care vizitau zilnic cuplul imperial. Deși realizată din marmură, vila are linii fine, iar veranda este înconjurată de o minunată lucrătură realizată din fier, care poartă amprenta naturii, integrând decorațiuni precum frunze sau rămurele. Per ansamblu, vila te îmbie cu o atmosferă romantică, idilică.

Sisi, fire sensibilă și retrasă, obosită de întreaga etichetă ce se impunea la curtea imperială, obișnuia să se retragă în acest mic conac care a fost construit pentru a servi ca oază de liniște. Fiind înconjurată constant de înalta societate și expusă zilnic presiunilor venite din partea familiei, împărăteasa obișnuia să își caute liniștea în călătorii, echitație sau în construirea unei rutine care să o ajute să își păstreze (și chiar să sporească) frumusețea pentru care era cunoscută. Întreaga sa viață, Elisabeta a depus mare efort pentru a-și menține frumusețea, dedicând zilnic câteva ore bune ieșirilor pe munte și chiar exercițiilor zilnice (lucru scandalos pentru acea vreme). Mesele sale erau frugale și urmate de lungi plimbări prin grădină sau pe munte, iar cina era mereu absentă din programul acesteia, cu toate că acesta era (adesea) singurul moment în care își putea vedea partenerul de viață. Căutarea solitudinii reprezenta un stil de viață pentru ea, de aici și multele sale case în locuri precum Munich (Palatul Herzog Max, Palatul Possenhoffen), Viena (Palatul Hofburg, Palatul Laxenburg, Palatul Schonbrunn, Hermesvilla), Budapesta (Palatul Gödölö ), Achilleon, Gastouri, Corfu. Cu toate acestea, Micul palat de marmură a rămas locul preferat, unde Sisi se întorcea în fiecare vară alături de familia sa. Doar plimbarea prin împrejurimi, prin munții Jaizen, o reîncărca și îi oferea puterea de care avea nevoie pentru a face față unei vieți agitate.

Vila este și acum un loc de alinare, însă pentru o impresionantă colecție de fotografii, aparate foto și piese personale ce au aparținut familiei imperiale și nu numai, adunate într-un compediu impresionant, de către Hans Frank (fotograf, 1908-1987). Acesta a strâns de-a lungul timpului imagini realizate de fotografi care au colaborat cu reprezentanți ai monarhiei austro-ungare, esența colecției fiind fotografiile cu Sisi și Franz Joseph. Hans este unul dintre primii colecționari vorbitori de limba germană care a pus bazele unei colecții importante din punct de vedere istoric și cultural.

Conacul are 10 camere și fiecare dintre acestea te provoacă într-un fel anume. Prima încăpere este una dintre cele mai complexe, căci conduce vizitatorul prin toate etapele fotografiei. Într-un colț, destul de aproape de minunatul șemineu pictat, am descoperit o vitrină ce adăpostea câteva portrete ale împărătesei Sisi. Aceasta a permis câtorva artiști să o fotografieze, imaginile fiind realizate între anii 1860-1870, ani recunoscuți ca fiind perioada în care Sisi era legendară pentru fumusețea sa și nu se sfia să o arate celor din jur. În timp, lucrurile s-au schimbat. După împlinirea vârstei de 32 de ani, împărăteasa a refuzat să se lase fotografiată sau pictată. Artiștii, nevoiți să „hrănească” publicul cu imagini ale familiei imperiale, recurgeau mereu la fotografii realizate în perioada tinereții împărătesei. Până la moartea sa în 1898, vechile sale fotografii erau modificate și retușate, schimbând contextul, îmbrăcămintea, însă niciodată chipul tânăr. Concluzia? Sângele albastru nu garantează viață veșnică… decât în fotografii.

În cea de-a doua încăpere am descoperit prima fotografie 3D. Să o spun drept, era de fapt o mașinărie complicată, iar vizitatorul se putea uita prin lentilele sale văzând 2 imagini suprapuse care generau un rezultat de necrezut (dat fiind perioada anilor 1847-1851): o imagine 3D! O nouă descoperire, după ce am parcurs încă 2 camere cu ochii bulbucați și gura căscată, a fost studioul foto specific anilor de după 1850. Am chicotit căci aveam în fața mea o mica scenă pregătită să își primească actorul în decorul pictat manual. Pe lângă fundalul ce reda un peisaj de munte, aveam pictat și un cățel alb stând cățărat pe un scăunel. Mă și imaginam pozată într-un astfel de décor… Ar fi ieșit o poză demnă de înrămat și de pus deasupra șemineului! Ce m-a speriat? Scaunul pe care trebuia să se așeze burghezul, căci numai înalta societate își putea permite ședințe foto, avea un spațiu în care trebuia să îți potrivești capul. Astfel, subiectul nu își putea mișca trupul în timpul realizării fotografiei. Brr, aducea puțin a aparat de tortură, de aceea am grăbit pasul spre etaj, la secțiunea dedicată familiei imperiale.

Parte din fotografiile expuse în această ultimă încăpere sunt modificări ale altor imagini realizate pe când Sisi era în floarea vârstei. Una din rarele fotografii cu aceasta, în ipostaza de mireasă, este de fapt realizată folosind o altă veche imagine. Mai precis este vorba de o galvanografie: imagine în relief realizată pe un material transparent ce poate fi observată doar dacă este luminată din spate. Alte fotografii unice, prezente în această colecție, înfățișează tânărul cuplu – oferind publicului rare imagini realizate de fotograful oficial al curții imperiale, Ludwig Angerer. Sunt expuse și o serie de fotografii cu familia, inclusiv cu copiii. O mică încăpere este dedicată unor documentare biografice care prezintă pe scurt istoria familiei, îndeosebi a împărătesei, însă în tot acest décor ceva nu se leagă: imaginea unei Sisi mereu tinere și a unui împărat trecut prin viață, ce nu sfidează obiectivul aparatului. Cumva ai un nod în gât când observi jilțul în care frumoasa Sisi își savura ceaiul și în care, poate, își planifica mesele, escapadele sau exercițiile… parcă imaginea pe care o aveam despre ea tinde să capete o altă nuanță. Poate piedestalul s-a spart și Sisi a devenit, pentru mine, doar o femeie care se duela cu un context în care cu greu (sau deloc) a reușit să se adapteze.

Nici nu am realizat că am rămas singură în muzeu, însă un zgomot m-a scos din transă și m-a făcut să cobor grăbită scările. Aveam de ce să mă panichez: era să fiu închisă în muzeu! Am fluturat grăbită mâinile pentru a atrage atenția doamnei care închidea ușa muzeului, simțind că nu aș putea petrece o noapte în acest loc în care un singur chip tânăr monopoliza istoria. Chipul ei mereu impecabil și fără vârstă… aducea a marmură. Norocul meu că doamna mi-a văzut mișcările haotice și, speriată de neașteptata situație, a deschis ușa lăsându-mă să ies în soare. Am râs împreună câteva minute după care am luat-o la pas prin pădure, pe urmele lui Sisi, oprindu-mă într-o poieniță unde mă aștepta un leagăn.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply

*