La pas prin Graz – Gogoși, arhitectură și vibrații multiculturale

0

La început a fost chemarea. Chemarea spre noi rătăciri într-un oraș al cărui istorie promitea plimbări interesante. Apoi s-a lăsat întunericul, căci se anunța momentul stabilirii bugetului, relativ restrâns, un buget post-sărbători. Întunericul a durat până când mi-am dat seama că nu sunt singură pe lume și că pot cere unui prieten o favoare: să mă lase să dorm pe canapeaua de rezervă. Dintr-o dată, peisajul părea să se însenineze și chiar vedeam implementată excursia mult visată. Apoi, a venit partenerul de drum, care m-a sedus până în punctul în care am decis să regândesc excursia în funcție de traseul său. Tot răul spre bine- companionul mi-a ușurat atât bugetul cât și planurile de călătorie. Așa că, într-o zi de vineri, trecută cu roșu în calendarul personal, am luat rucsacul în spate și duși am fost spre Graz.

graz

Primul lucru pe care l-am aflat despre acest oraș situat în sud-estul Austriei a fost legat de râul care îl străbate: râul Mur. Acum 5.000 de ani Graz era doar un deal stâncos ce avea norocul să aibă la îndemână un râu care trecea prin Austria, Slovenia, Croația, Ungaria, determinând prin cursul său un fel de graniță naturală între aceste țări. O astfel de conexiune nu poate aduce decât lucruri bune- chiar și astăzi resimți mixul cultural ce a populat acest oraș și care, pentru o perioadă, a fost chiar reședința Dinastiei Habsburgice. Ce mi se pare fascinant este că oriunde merg în Austria dau peste „preferințe regale”: oricât de mic este satul sau orașul, la un moment dat acolo a stat un cap încoronat sau un mare geniu al muzicii clasice.

Primul lucru pe care l-am sesizat în Graz a fost mixul cultural neașteptat. Pe stradă auzeai tot felul de limbi, de la română până la rusă. Peste 150 de nații diferite populează acest oraș ce are un vibe aparte, poate și din cauza faptului că este un oraș universitar unde studiază în jur de 50.000 de studenți. Am avut norocul de a vizita Universitatea de Muzică și Arte Graz și chiar de a participa la o mică demonstrație muzicală a camaradului meu de drum, care avea treburi serioase de rezolvat în Graz (o audiție)… nu ca mine- un turist entuziasmat de străzile înguste, ce se uita gură-cască la aranjamentele boeme ale vitrinelor cu marfă handmade. Revenind la statutul de centru universitar, vizitând acele spații și discutând cu studenții de la această facultate, am înțeles de ce Graz este căutat atunci când vine vorba de a studia artele frumoase. Și mai mult, văzând cupluri îmbrăcate în frac și rochii de seară mergând la braț spre operă, am înțeles cum stă treaba cu artele în Austria.

tasty donuts graz

Fiind impresionată de combinațiile arhitecturale unice, am preferat să iau orașul la pas și să mă delectez cu… gogoși. Am descoperit o gogoșerie tare chic, Tasty Donuts, situată în zona centrală lângă Hauptplatz, o piață care te fascinează prin arhitectură. În mod cert vei rămâne impresionat de clădirea primăriei, de clădirile pictate, de acele detalii specifice culturii orașului de pe râul Mur desenate manual pe pereții unor clădiri care adăpostesc la parter magazine luxoase. Dar să ne întoarcem la gogoși, merită să încerci Tasty Donuts dacă ajungi prin Graz. Ia-ți o gogoașă cu fistic, un cappuccino to go și așează-te turcește pe scările statuii Arhiducelui Johann- care e de fapt o fântână impunătoare. Savurează peisajul, gogoașa, gălăgia linișitoare a unui oraș multicultural și poate chiar concertul dat de tineri muzicanți stradali. E minunată senzația de lejeritate a firii pe care ți-o insuflă acest oraș.

graz

 

Având în vedere că îmi doream să cunosc cât mai multe despre cultura locului, am decis să vizităm Museum im Palais. O bijuterie de palat transformat în muzeu. Ca în orice oraș european ce se respectă, experiența muzeală a fost extrem de interactivă. Am rămas impresionată de faptul că o cameră a acestuia era amenajată pentru ca oricine să poată să audă sunetul râului Mur în diverse anotimpuri. Camera cu pereții verzi era parțial luminată și puteai savura sunetul râului venit din boxe performante îndreptate spre centrul camerei, în timp ce stăteai pe niște perne uriașe sub formă de pietre. A fost o experiență ce îți dădea fiori: parcă erai lângă râu sau, mai grav, în râu. Apoi au urmat o mulțime de exponate ce te purtau prin istoria locală, fiind foarte clar că busolele, telescoapele, bărcile, tot ce a fost inventat sau inovat în acest oraș s-a datorat puternicei influențe a Mur-ului. Am descoperit instrumente muzicale vechi de când… crinolina, iar marea mea bucurie a fost alimentată de auzirea sunetului acelor instrumente: un buton în podea te invita să îl apeși pentru a asculta cum sună violoncelul la care tu te uiți pierdut în acel moment.

IMG_20160130_160756

Am avut parte și de mirajul unei săli de bal, sala oglinzilor, unde nu am putut să mă abțin și am schițat câțiva pași de vals împreună cu camaradul meu, sub privirile amuzate ale angajaților muzeului. Se însera, așa am hotărât să luăm un „brunch” la cea mai apreciată kebaberie, Pamukkale Kebap. Și trebuie să spun cu mâna pe inimă că nu am mâncat un kebab mai bun, mai plin de legume, mai ușor ca acela… în viața mea! Să nu mai vorbesc de desert: castane prăjite la cornet…

castane prajite la cornet

După ce ne-am pus burta la cale am pornit rapid spre Schloßberg, sau Dealul cu Castel, ce adăpostește o fortăreață și un turn cu ceas. Turnul este impresionant, iar priveliștea te lasă fără vorbe. Am avut senzația că am în față un Sibiu mult mai mare și mai ordonat. Lângă turn se află statuia unui câine. La început nu știai care este sensul acesteia, însă descoperind legendele întregul peisaj dobândea sensuri noi, culese din vremurile cavalerilor. Legenda spune că un câine de pază, ce păzea turnul, a prevenit răpirea fiicei împăratului Friedrich al III-lea de către mercenarii lui… Matei Corvin. Ne-am plimbat în tăcere prin acest parc minunat populat de turiști curioși, de localnici în căutare de relaxare, de studenți ce stăteau pe marginea fortăreței cu cărți sub nas. Am găsit chiar un foișor care îți oferea o altă perspectivă asupra orașului ce se pregătea să întâmpine agitația de sâmbătă noaptea.

graz

Ne-am continuat drumul prin parc descoperind mici surpize ascunse printre copaci: o fântână- colivie, o sculptură abstractă, un jongleur începător aruncând portocale prin aer. Am petrecut câteva ore în acest loc denumit și „apărător al orașului”, iar seara am încheiat-o cu o cină bogată luată în cel mai bun restaurant chinezesc- după cum zic studenții din Graz: Jade. Tare bună porția aia de bambus cu ciuperci… Să vă mai spun și despre acea Piña Colada băută în Cohibar împreună cu o soprană?

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply

*