Göteborg: Orașul unde istoria se descoperă la o cafea savurată în port

0

Acum două săptămâni mi-am luat un bilet de avion spre Stockholm. Am văzut orașul pe timp de primăvară, vară, toamnă și brusc m-am decis că trebuie să îl redescopăr și iarna. Planul avea o nouă dimensiune: adăugasem pe listă un al doilea oraș pe care îmi doream să îl iau la pas. Aveam cinci zile la dispoziție pentru a retrăi liniștea specific suedeză.

După o căutare puțin mai amănunțită pe Google și o recomandare călduroasă venită din partea site-ului de travel Rough Guides, care încet și sigur devine biblia mea, am decis să petrec 2 zile în Göteborg. Fotografiile au fost cele care m-au convins de frumusețea unică a acestui oraș. În principiu trebuie să știi trei lucruri despre Göteborg: este al doilea oraș ca mărime din Suedia imediat după Stockholm; a fost și este un important punct comercial încă din sec al XVII-lea; centrul vechi este raiul cafenelelor și al melcilor cu scorțișoară.

Göteborg

După emoții intense cauzate de o agenție care a uitat că trebuie să îmi asigure transportul către aeroportul din Budapesta, la care mai adaugăm și ceva palpitații cauzate de zborul în condiții de ceață, am ajuns cu bine în Aeroportul Arlanda, Stockholm. Așa cum îmi este obiceiul, am petrecut ziua pe străzile aglomerate și luminate de instalațiile de sezon, propunându-mi să nu ratez târgul de Crăciun din Gamla Stan, centrul vechi al orașului. Nu am văzut niciodată străzile atât de pline, iar întreaga agitație îmi hrănea entuziasmul. Târgul de Crăciun nu pare impresionant, însă mie mi-a plăcut la nebunie! Aceleași căsuțe din lemn pe care le vezi și în Timișoara, doar că parcă alta-i abordarea. La o privire mai atentă descoperi un târg cochet, amenajat într-unul dintre cele mai frumoase spații din oraș și prea puțin populat de kitsch-ul produselor de sezon. Gnomii, îngerașii din hârtie, decorațiunile din metal pictat, săpunul handmade din lavandă- totul urma linia tradițiilor locale. Nu am crezut că voi bea un pahar de glögg chiar pe treptele Muzeului Nobel… însă decorul festiv, zumzetul din piață și mirosul acestui vin fiert și intens aromat transforma orice spațiu într-unul perfect pentru socializare și relaxare.

Am decis să mai încerc un pahar de glögg în timp ce pornesc spre apartament, căci frigul îmi intra în oase și corpul îmi spunea că e vremea să mă bag sub plăpumioară. Înainte de a porni spre stația de metrou am ales să fac un mic ocol, ajungând în piața Kungsträdgården, nu înainte de a saluta Opera Regală. M-am bucurat să văd cum patinoarul este populat de siluete ce luau extrem de serios acest sport, încercând să își mențină echilibrul indiferent de cât de dificilă era pirueta sau… luarea curbei.

Göteborg

A doua zi dimineața, la ora 5.00, eram cu cafeaua sub nas. Izbită de oboseala zilei trecute încercam să încropesc un bagaj și să mă îmbrac, gândindu-mă la mijloacele de transport pe care trebuia să le schimb până să ajung la gară. Nu era așa de complicat: avem de luat metroul până la autobusul care mă ducea la gara unde urcam în trenul care mă lăsa într-o altă gară, adică în Göteborg. Trenul pleca la ora 06.41. Am avut nevoie doar de cincisprezece minute pentru a ajunge la tren, unde am beneficiat de tot timpul din lume să mai savurez o cafea și să citesc mai multe despre noua destinație. Dacă te întrebi cât de bine funcționează sistemul de transport în comun, îți spun direct: merge șnur! Dacă te întrebi cât este de greu să ajungi din Stockholm în Göteborg, răspunsul e la fel de simplu: îți ia 10 minute să cumperi online un bilet de tren care costă în jur de 50 euro/drum. În funcție de tipul trenului, călătoria poate dura între trei și cinci ore. Dacă nu ai o imprimantă la dispoziție și nici internet, poți selecta opțiunea de a primi biletul prin SMS.

Mă îndreptam spre un hub industrial, spre un port ce a dictat întreaga istorie a orașului. În 1619, regele Gustavus Adolphus decide să construiască orașul Göteborg pe coasta de vest a Suediei, intuind importantul rol pe care îl va avea portul în istoria așezării. Mare parte din clădiri au fost construite de către olandezi, fiind considerați cei mai pricepuți meșteri în materie de construcții; de aici asemănarea arhitecturală dintre orașele olandeze și portul suedez. Göteborg devine orașul cu cele mai sigure fortificații din nordul Europei, forma de zig-zag în care a fost construit rămâne de-a lungul secolelor semnătură inconfundabilă. Am adus în discuție conceptul de hub industrial, iar aici merită menționat că poziționarea pe coasta de vest a ajutat la dezvoltarea comerțului cu pește, tutun și zahăr. Chiar și astăzi portul are un rol extrem de important în economia orașului, fiind completat de prezența unor companii-gigant precum Volvo, SKF, SCA sau Ericsson.

Göteborg

Mai aveam aproximativ o oră până la destinație, când colega mea de banchetă intră în discuție cu mine. Destul de rar întâlnești un suedez care să te abordeze pentru o discuție. Spre surprinderea mea doamna cu pricina avea destul de multe informații despre Timișoara, despre revoluția din ‘89 și m-a frapat enorm modul în care m-a întrebat cu o voce extrem de sinceră: „Chiar așa s-a întâmplat? Chiar ați dat jos un sistem?”. Spre fericirea mea nu am discutat tot drumul despre revoluție sau Ceaușescu. Am vorbit și despre obiceiurile specifice culturilor noastre și am aflat că în perioada sărbătorilor de Crăciun suedezii dau iama în mâncare, deși sunt foarte echilibrați pe întreg parcursul anului. Motivul este simplu: sărăcia prin care au trecut țările nordice acum câțiva zeci de ani. Spre exemplu, străbunica acestei dame a fugit din Estonia în timpul războiului din ‘40. Împreună cu sora ei a furat o barcă și așa au ajuns în Suedia. Cu mari eforturi au reușit să ducă un trai decent, iar la fel ca orice altă familie săracă cina de Crăciun era momentul în care cu greu își permiteau luxul de a avea desert sau carne de porc pe masă, aceste bucate devenind motiv de mândrie. Apariția episodică a desertului i-a determinat pe suedezi să înceapă cina cu gustarea dulce pentru ca mai apoi să treacă la pește și alte preparate.

Göteborg

Sunt multe gândurile pe care mi le-a împărtășit această doamnă și multe întrebările pe care mi le-am adresat mie însămi. Poate că ideea centrală a acestei călătorii nu a fost un peisaj anume, ci un gând pe care mi l-a împărtășit fiecare necunoscut pe care l-am întâlnit.

De la gara centrală am mers direct la hostelul Backpackers, amplasat într-o zonă superbă relativ apropiată de port, zona Vegagatan. Atunci când ieșeam din hostel traversam strada și puteam alege dintr-o mulțime de restaurante asiatice și indiene, iar cafenelele nu erau nici ele puține la număr. Cel mai mult m-a încântat parcul-rezervație Slottsskogen unde plimbările de seară, mai precis pe întunericul de la ora 16.00, erau o adevărată plăcere. Lacul era un soi de terapie, căci adesea schimbam câteva vorbe cu rațele și pescărușii care atentau la cinnamon roll-ul meu.

Am avut parte de un singur dezavantaj: am înghețat de frig. Oricât de groase îmi erau hainele tot simțeam cum frigul se strecoară cumva pe sub piele. Obrajii îmi erau pălmuiți constant de vântul exagerat de dur, mai ales atunci când mă plimbam prin port. Deși frigul mă teroriza, știind că nu am decât 2 zile la dispoziție pentru a cunoaște orașul, am decis să îmi petrec timpul cutreierându-l și adulmecându-l. În port, pe băncile înghețate, cafeaua avea un gust mai bun și priveliștea îți impunea tăcere. Vapoarele și bărcile „parcate” în doc sunt adevărate bijuterii, iar marea… purtătoare de secrete rare. Nu am avut norocul de a vizita arhipelagul, căci pe timp de iarnă ieșirile cu barca sunt extrem de rare, fiind totuși vorba de strâmtoarea Kategatt a cărei ape nu sunt întotdeauna atât de prietenoase.

Göteborg

Opera e poziționată la o aruncătură de băț de port. Mai mult decât atât, clădirea este înrădăcinată în peisajul idilic prin însăși arhitectura sa: este construită în stil modern, aducând a un vapor uriaș scufundat în ciment. Din port am pornit de-a lungul Operei și am ajuns într-un cartier cu străzi înguste ce îmi reaminteau de un alt oraș-port, Hamburg. Nu aveam o direcție clară, însă fără să vreau am descoperit o clădire imensă din cărămidă roșie construită în secolul al XVII-lea, ce adăpostea acum un târg de Crăciun. Dacă tot îmi ies în cale târguri, ar fi bine să mă și bucur de ele! Mi-a fost dificil să percep că o clădire istorică ce a fost construită pentru a stoca marfa adusă în port a devenit scenă politică în anul 1660 când sub acest acoperiș Charles al XI-lea a fost proclamat rege. Știind aceste detalii, mă minunam de lejeritatea cu care organizatorii au amenajat fiecare stand pe care erau expuse produse realizate de olari, sculptori, fermieri, pescari, creatori de obiecte de artizanat etc. Kronhuset nu mai era doar o clădire istorică ținută ca bibelou, ci un centru meșteșugăresc în toată puterea cuvântului. Simțeai bucuria sărbătorilor în salutul, privirea și vorbele pe care le schimbai cu cei din spatele standului. Am cercetat întreaga clădire și spațiile din jurul său și am gustat cu nesaț fiecare descoperire ce se ascundea în spatele ușilor verzi.

După câteva ore m-am îndreptat spre centrul istoric care poartă numele întemeietorului orașului, Gustaf Adolf. Aici, în mijlocul pieței, chiar în fața Primăriei (Radhuset) este ridicată statuia sa. O prezență impunătoare ce îți dă fiori și nu te lasă să uiți de condiția ta de călător ce cunoaște prea puțin și judecă prea repede istoria locului. Singurele momente în care părăseam străzile erau acelea în care simțeam că trebuie să mă alimentez cu cafea, cu un prânz cald sau cu un melc cu scorțișoară. După prima cafea comandată la Espresso House acesta a devenit cafeneaua mea de suflet, deși existau și altele la fel de promițătoare. Se știe că Göteborg este unul dintre orașele cu cele mai bune cafenele din Suedia. Poate și pentru că este un important centru universitar, iar creierele tinere cer multă cofeină…

Göteborg

În timp ce îmi achitam cazarea, domnișoara de la recepție m-a întrebat dacă mi-a plăcut ce am vizitat în oraș. Am zâmbit și i-am spus că a fost liniștitor de frumoasă șederea mea. Mi-a zâmbit spunându-mi scurt: „atunci cu siguranță vei reveni curând”. Nu regret niciun moment că nu am vizitat numeroasele muzee pe care Ie-a propus orașul, căci peisajele, oamenii și marea m-au fascinat pe deplin. Cu sufletul odihnit am luat trenul înapoi spre Stockholm, chicotind la gândul că am să revizitez cândva aceste locuri.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply


*