De la clasicul zbor al liliecilor la dansul baroc al Regelui-Soare

0

Aşa cum ne-a obişnuit în fiecare an, în penultima duminică a lunii octombrie, Filarmonica Banatul susţine concertul de la Peştera Româneşti. Anul acesta am acut parte de a 32-a ediție, 1984 fiind anul primului concert din peşteră.

Pornesc la drum pe autostrada ce leagă Timişoara de Traian Vuia, iar de acolo voi urma drumul spre Făget, Margina, apoi Coşava şi de aici spre Tomeşti, prima localitate înainte de Tomeşti fiind chiar Româneşti. Este doar ora 09.00, deci timpul este de partea mea astăzi.

Drumul este bun, cerul însă este plumburiu. Câte o rază de soare reuşeşte timid să străpungă pătura de nori. Ajung la Traian Vuia şi urmez drumul spre Făget. La ieşire din Făget spre Margina trecem pe lângă avionul din Făget, avion ce găzduia un bar de prin 1978. Astăzi este închis. La Margina trecem pe lângă fosta fabrică de oţet. Astăzi, nefuncţională, parcă ar fi o găoace de ou. Fabrica a început să funcţioneze din 1912 până prin anii 1980. De atunci, timpul şi nepăsarea oamenilor şi-au lăsat amprenta pe fabrică. Acoperişul stă să cadă, instalaţiile şi maşinile din fabrică au fost furate. Arhitectura fabricii este singurul element ce mai înfrumuseţează acest peisaj dezolant, deși cine ştie cât timp o va mai face.

concertul de la Peştera Româneşti

Ajung la Coşava şi aici fac dreapta spre Tomeşti. Înainte de a intra în Româneşti, trec pe lângă drumul ce duce spre Crivina de Sus. Acest sat, parcă încremenit în timp, adăposteşte una din cele mai vechi biserici de lemn din Banat, construită la 1676. La intersecţia celor două drumuri se află Mănăstirea Izvorului lui Miron, mănăstire ce se bucură de existența unui izvor cu apă termală.

Ajung în Româneşti. Este puţin trecut peste ora 11.00. Pe ambele părţi ale şoselei sunt parcate maşini. Lumea începe să urce pe drumul ce duce spre peşteră. Încep şi eu să urc. Drumul trece pe lângă cimitirul satului, în acesta ascunzându-se o biserică de lemn. Biserica este închisă, deși este dumincă. Trag aer în piept și merg mai departe.

Peisajul este deosebit de frumos. Norii parcă încep să se risipească şi soarele îşi face simţită prezenţa. Mă apropi de pădure. În poiană este agitaţie mare. Lumea aşteaptă ora 12.00, moment în care cei din echipa de speologie dau drumul publicului să continue drumul spre peşteră. La ora 12:30 lumea intră în peşteră. Membrii orchestrei pregătesc partiturile, îşi acordează instrumentele, îşi mai pun o haină pe ei. În peşteră temperatura este constantă şi nu depăşeşte 10 grade Celsius.

concertul de la Peştera Româneşti

Mai sunt câteva minute până la ora 13.00. Autorităţile locale adresează publicului câteva cuvinte înainte de concert. Multe promisiuni. Din păcate, însă, aceste promisiuni nu fac drumul mai bun, dimpotrivă. Anul aceasta parcă drumul a fost şi mai greu, noroiul fiind principala problemă.

Concertul începe. Dirijorul vine în faţa orchestrei şi în peşteră răsună uvertura operei „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart. Concertul de anul aceasta este dedicate Zilei Austriei, iată de ce în program sunt incluse arii şi piese scrise de compozitori austrieci sau închinate Vienei. Liliecii nu par deranjaţi de muzică. Doar un liliac şi-a făcut simţită prezenţa: a zburat pe deasupra noastră după care s-a ascuns prin crăpăturile peşterii. Concertul continuă cu două dansuri maghiare compuse de Johannes Brahms. Mezzosoprana Aura Twarowska, solistă a Operei de la Viena, dar cu origini în Banat, mai precis la Lugoj, ne încântă cu două lucrări. O arie din „Nunta lui Figaro” şi o lucrare închinată capitalei Austriei. Publicul este extrem de încântat. Ca-n fiecare an, concertul de la Româneşti se încheie cu celebrul Marș Radetzky. După terminarea concertului publicul continuă să aplaude orchestra câteva minute bune.

Încet, încet publicul părăseşte peştera. Orchestra îşi strânge instrumentele şi, peste câteva ore, doar liliecii vor mai rămâne să aibă grijă până la anul de „peştera muzicală”.

Pornesc spre Timişoara. La ora 19, va avea loc un concert în sala Filarmonicii, concert realizat în cadrul Festivalului Baroc. Acesta este susţinut de Orchestra Română de Tineret, dirijată de Gabriel Bebeşelea. Rodica Vica va prelua rolul povestitorului, vrăjind sala cu vocea sa unică.

concertul de la Peştera Româneşti

Este ora 19.00. În aplauzele publicului orchestra intră pe scenă alături de dirijor. De la primele acorduri suntem transpuşi într-o altă lume. O lume a barocului. O seară de bal la curtea Regelui-Soare. Invitaţii sosesc pe rând. Caleştile se opresc în faţa scării iar din aceastea coboară contese și conți în haine care mai de care mai bogat decorate. Regele se lasă așteptat pentru a-și face intrarea în pași de dans, căci regele are o slăbiciune pentru dans. Le Roi Danse!

Muzica este exceptională, dar tot ce este frumos se termină şi repede. Publicul aplaudă, iar aplauzele ne trezesc din acest vis baroc. Urmează bisul… Celebra arie „Agitata da due venti” din opera „Griselda” a lui Antonio Vivaldi. O arie excepţional de frumoasă, deosebit de bine interpretată de soprana Rodica Vică. Minute în şir publicul continuă să aplaude. Cu această arie şi acest concert se încheie Festivalul Baroc ediţia a V-a.

Soarele a apus de ceva vreme. Seara s-a lăsat peste oraş. Sufletul îmi este mulţumit şi împăcat pentru că am reuşit să ajung la două concerte minunate. Am avut bucuria de a admira zborul liliecilor din Peştera Româneşti în acorduri fine şi de a păși la curtea regală a Regelui-Soare alături de o orchestra formidabilă!

text: George Blaj

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply

*