Cuibul liniștit: Povestea unei inimi îngropate la Balcic

0

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; de când se scria musca pe părete, mai mincinos cine nu crede. A fost odată o regină care a și-a lăsat inima-n pământ românesc, a cărei personalitate a fost învăluită în zeci de legende, care a iubit patria adoptivă precum și-a iubit copiii și care a dorit ca inima să-i fie îngropată în locul unde sufletul său își găsea refugiul.

De puține ori am simțit că sunt învăluită în magia unui loc și nu mă refer la splendoarea peisajului, ci la încărcătura istorică ce îmi îndoaie umerii și mă face să plec capul. Povestea acestui articol începe așa cum încep toate călătoriile: din dorința de a vizita locurile pe care simt că trebuie să le calc măcar o dată în viață, căci mi-e foame de neștiut și zilnic mănânc pe pâine nerăbdarea de a descoperi lumea. În primăvara anului 2016 am decis că este timpul să iau o pauză și să îmi pun gândurile în ordine. Decizia de a mă retrage în cuibul meu liniștit din Mangalia, un apartament pe care îl frecventez anual, a venit ca o gură de aer proaspăt. În câteva ore eram în mașină și, împreună cu partenerul meu, ne îndreptam spre litoral. Aerul proaspăt, marea agitată, apartamentul adormit și străzile prea liniștite ale orașului, îmi ofereau curajul de a visa la câteva zile dedicate liniștii.

balcic travel

Plaja era pustie, Vama Veche era la fel de liniștită precum un pescăruș ce stă la soare. Terasele ne ademeneau cu fotoliile lor așezate pe nisip și cu promisiunea de a ne servi cel mai bun cocktail și cea mai savuroasă pizza. Plimbările noastre erau dedicate mării, iar Vama era locul unde ne întindeam pe nisip și ascultam un Pink Floyd șoptit. Eram deja de o săptămână în Mangalia, iar 1 mai se apropia în galop, dar noi nu ne dădeam duși. Ne-am orientat busola către castelul Reginei Maria de la Balcic, Bulgaria, tocmai de 1 mai. Decizie bună, pe alocuri foarte proastă. În ziua cu pricina, la ora 08:00 eram din nou în mașină. De data aceasta șoseaua ne duce la Cuibul Singuratic (în turcă Tenha Juvah). Se circula bară la bară. Din metru în metru vedeai câte un reporter ce transmitea cu expresii dramatice detalii scandaloase despre circul rutier. Noi nu ne grăbeam, simțeam că avem tot timpul din lume. Povesteam despre castelul pe care urma să îl vizităm cu entuziasmul unor oamenii de știință care au făcut o descoperire vitală omenirii.

Orele se scurgeau lejer, fiind înmiresmate cu povești și legende legate de Regina Maria. Alteta sa principesa Maria s-a născut la 29 octombrie 1875, în Marea Britanie, legătura sa cu România concretizându-se odată cu oficierea căsătoriei cu prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitorul tronului României. Acțiunile sale au transformat-o într-un simbol al delicateții, iubirii și milosteniei, ajungând să fie numită Regina Mamă sau Regina Soldat.

“Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul. Balcicul este casa mea de vis, inima mea.”  Regina Maria

balcic travel

Din fericire, destinația noastră nu coincidea cu destinația prea multor români. Urmarea: o plimbare liniștită spre Cuibul Singuratic în ritmul inimii noastre. Primul pas a fost achiziționarea a două bilete: unul pentru vizitarea grădinii botanice care te conduce spre palat și altul pentru complexul regal. Eram prea agitată și îmbătată de istoria locului pentru a putea savura pe deplin colecția impresionantă de cactuși sau grădina extrem de bogată în flori colorate. Așteptam să trec prin acea mica boltă care separă grădina Botanică de Palat. Înainte de a mă bucura de tot ce îmi oferea domeniul regal, mi-am amintit cuvintele Reginei Maria: “casă albă, trainică, simplă ca linie, cu înfăţişare turcească, o casă la care catul al doilea avea să fie ieşit peste cel de jos. O casă cu acoperiş turtit şi cu picioarele aproape de Mare…”.

Cu această imagine în minte am pășit pe terasele ce adăposteau florile preferate ale Reginei, plantate la solicitarea sa de către maeștrii grădinari. Un fapt pe care nu l-am aflat decât la fața locului: fiecare terasă poartă numele unui membru al familiei, iar eu am identificat nu mai puțin de 13 terase. Aproape de intrare se află și Fântâna de Argint, o fântână de basm care în schimbul unui bănuț îți îndeplinește o dorință. Domeniul Regal adăpostește o multitudine de pavilioane și conace, destinate administrației, oaspeților și familiei. Ai nevoie de o hartă pentru a nu rata esențialul.

balcic travel

Nici nu știi pe ce tărâm te afli, simți doar că este unul magic. Rămânând la capitolul magie, unul din locurile mele preferate este Puntea suspinelor – un pod construit peste o cascadă. Și în jurul acestui loc s-a construit o legendă: se spune că dacă parcurgi puntea cu ochii închiși și îți pui o dorință, aceasta se va împlini în scurt timp! Se pare că am ratat o dorință, căci nu am putut face nimic altceva decât să privesc cascada și domeniul regal în toată măreția sa.    

Înainte de a vizita palatul, am decis să fac o mică pauză. Poveștile cu împărați și împărătese se derulau în mintea mea sub formă de diapozitive, iar memoriile Reginei umpleau tăcerea. Am ales să pășesc pe aleea ce străbăte grădina din fața castelului, o alee dedicată secolelor imaginate cât o piatră de moară. Picioarele mele atingeau timpul, acele pietre de moară (20 la număr) cu care era pavată aleea. În capătul aleii aștepta o altă piatră de moară care servea drept masă pentru Regina care adesea se retrăgea în liniștea timpului. Alteța sa Regală a lăsat cu limbă de moarte ca atunci când un secol își atinge sfârșitul, piatra de moară de la capătul aleii să fie așezată pe pământ lângă celelalte. În anul 2009, a fost așezată spre liniștea sa, piatra de moară a secolului XX. Aleea secolelor momentan este completă: fiecare secol și-a găsit locul sub umbra Cuibului Singuratic.

balcic travel

O umbră mi-a îndreptat privirea spre micul lac cu nuferi din fața castelului. Nu departe de acesta, am văzut-o! Am văzut umbra unui copac ce adăpostea tronul Reginei Maria. M-am apropiat de tronul din piatră, am pus vârful degetelor pe spătarul său, am închis ochii și am așteptat. Mirosul mării te invada, iar priveliștea rula pe negrul pleoapelor. Cum să nu-ți lași inima în acest loc?

Timpul e necruțător, ne prinde din urmă și ne presează. La sugestia ghizilor am intrat în palat pentru a vizita încăperile. Nici nu am realizat că am petrecut 4 ore în grădini și mai aveam atât de mult de vizitat! Tenha Juvah este conacul în care a locuit Regina Maria, dobândindu-și statutul de palat tocmai din acest considerent. Construcția este fascinantă plin simplitatea sa: pereții sunt albi, țigla roșie, iar influențele stilului mediteraneean sunt vizibile cu ochiul liber. Minaretul turcesc este cel care aduce un aer oriental construcției ce propune 2 etaje, 14 încăperi, 2 terase și 1 balcon. Cu toate că este o structură complexă, interiorul este amenajat extrem de simplu: pereți albi, uși masive din lemn și mobilier sculptat sau pictat. Nici icoanele nu lipsesc din încăperi, știindu-se caracterul puternic religios al Reginei. În orice încăpere te-ai afla simți că nu ești singur, simți că pereții îți cântă ceva ce se aseamănă cu rugăciunile șoptite de către Regină la lumina candelei.

Ultimul loc pe care l-am vizitat a fost mormântul regal. În momentul întocmirii testamentului, Regina Mamă cere ca după moartea sa inima să îi fie depusă în capela Stella Maris, construită la Balcic, iar corpul la Curtea de Argeș. La 18 iulie 1938 se stinge din viață și lasă în urmă nenumărate caiete de memorii și povești magice. În 1940, după ce Cadrilaterul a fost returnat Bulgariei, inima Reginei este luată din capela Stella Maris și dusă în România la Castelul Bran. Departe de locul mult iubit, inima sa își găsește cu greu pacea în zgomotul secolului XX. În 1968 inima și caseta care o adăpostește intră în patrimonial Muzeului Național de Istorie a României. După 44 de ani de neliniști se ia hotărârea ca locul inimii regale să fie în Salonul de Aur din Castelul Pelișor, acolo unde aceeași inimă a încetat să bată.

balcic travel

La Balcic, întreg domeniul deține mici lăcașuri pentru rugăciune, însă crucea care marchează mormântul reginei este una aparte. În mijlocul acestei cruci poți vedea un cerc despre a cărui cuprins se spune că descrie o viață de om. La baza crucii o piatră marchează un loc de șezut, un loc pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl ocupe pentru a ne reaminti că suntem muritori. Mormântul este situat în mijlocul complexului regal și tronează peste întregul domeniu, chiar și peste mare.

Drumul înapoi spre Mangalia ne-a fost ghidat de lumina unui soare melancolic în apusul căruia puteai citi o nouă aventură: „vă pot spune povești vechi de când lumea, de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; de când se scria musca pe părete, mai mincinos cine nu crede.”

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply


*