Istoria restaurantelor „drive-in”

0

Atunci când ne gândim să luăm masa în oraş, ne imaginăm un loc unde totul e aranjat frumos, stăm la masă şi suntem serviţi pe farfurii şi bem din pahare de sticlă. Până prin anii ‘30 asta era imaginea unui restaurant, dar odată cu creşterea numărului de maşini, dar şi a nevoilor oamenilor, restaurantele au găsit o abordare mai comodă, mult mai rapidă, pentru ca oamenii grăbiţi să-şi satisfacă poftele culinare. Vorbim bineînţeles de restaurantele fast food de tip „drive-in” sau „drive-through”.

Pentru că timpul nu ne mai ajunge să stăm liniştiţi să savurăm o masă, patronii de restaurante s-au gândit la o metodă relativ simplă de a face mâncare în cantităţi mari şi rapid. În loc să aibă o bucătărie mare cu un bucătar priceput la mai multe feluri de mâncare, au venit cu soluţia de a avea mai mulţi angajaţi, nu neapărat specializaţi, dar care fiecare fac o mică parte din mâncare. Au redus şi numărul felurilor de mâncare, mizând mai mult pe cantitate decât pe calitate. Astfel, în restaurantele fast food găsim oameni care doar prăjesc cartofii, alţii doar pun sosul, iar ultimul numai le aşează. Într-un fel, şi această soluţie este dată de liniile de asamblare a maşinilor. Astfel, fluxul de produse gătite este constant şi mai ales, foarte rapid. Se spune că timpul de aşteptare a unui restaurant fast food este de aproximativ 175 de secunde. Odată cu scurtarea timpului pentru livrarea mâncării, restaurantele le ofereau clienţilor locuri de parcare special amenajate, unde mâncarea era servită direct în maşină, de către un angajat. Acestea erau restaurantele „drive-in”. Această soluţie avea atât părţi bune, dar şi părţi mai puţin bune. Pe de o parte, restaurantul se baza doar pe bucătărie, fără să fie nevoie de un spaţiu amenajat pentru servirea mesei, dar parcările începeau să se umple şi apărea problema locurilor şi a aglomerării. Aşa că un restaurant a venit cu soluţia comandării la geam. Aceasta s-a dovedit cea mai eficientă, pentru că oferă flux continu maşinilor, fără să ocupe mult spaţiu. Primul restaurant de tip „drive-through” a fost In-N-Out Burger. Cum altfel?

istoria restaurantelor drive in

Astăzi, cele mai cunoscute reţele de restaurante cu comandă la geam, folosesc sistemul „drive-through”, care este compus de obicei dintr-un panou cu monitor unde se face comanda, unul unde se plăteşte, iar ultimul pentru ridicarea comenzii. Este cunoscut faptul că restaurantele „drive-through” au venit cu soluţia combinaţiilor produselor, cum ar fi meniul cu cartofi şi suc, afişate la intrarea pe banda maşinilor, pentru a uşura comanda şoferilor, dar şi pentru un câştig substanţial, clienţii cheltuind mai mult pentru produse.

istoria restaurantelor drive in

Acest tip de restaurante au schimbat mult atât domeniul culinar, dar şi cel auto. Până la apariţia drive-in-urilor, automobilele nu erau dotate cu suport pentru pahare sau cu torpedouri răcite. În schimb, pentru a putea fi consumate în maşină, rapid, KFC a introdus aripioarele fără os, produsele de tip: „crispy strips”. Odată creşterea numărului de maşini, a nevoilor clienţilor, dar şi a comodităţii, astfel de restaurante au avut un mare succes, dar şi impact asupra altor domenii de activitate. În Statele Unite ale Americii există sistemul „drive-through” pentru bănci, bineînţeles pentru tranzacţii de bază, iar „drive-in” găsim în supermarket-uri sau în cadrul magazinelor de bricolaj. E interesant cum toate acestea le denumim: fast food sau fast shopping în timp ce, de fapt, ne „încetinesc” tot mai mult.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Daniel Batrin

Leave A Reply


*