Era Rivierei

0

Se mai împart automobilele în modele pentru el şi pentru ea? Sau producătorii au ajuns la un consens în care produc automobile unisex? Dacă pentru majoritatea, să vezi o domnişoară conducând un automobil predestinat bărbaţilor este foarte atrăgător, imaginea unui bărbat într-o maşinuţă mică, roz, nu este tocmai flatant. Chiar dacă în ultimele decenii femeile au început să cumpere şi să conducă tot felul de caroserii, există câteva exemplare în care poate sta doar un bărbat. Acestea se numesc Muscle Car.

Se spune că, „cursele au început când a doua maşină a fost construită”. Prima trebuia să aibă un rival, trebuiau să se ajute una pe alta să crească. O istorie foarte interesantă vine de peste Ocean, acolo unde în anii 30, mafia condusă de Al Capone trebuia să fugă de poliţie. În acea perioadă, nu existau foarte multe modele diferite, iar din acest motiv aceeaşi maşină pe care o avea poliţia, era vândută şi publicului. Şefii mafiei şi infractorii vremii au început să pună motoare mai mari pe caroseriile existente, astfel făcându-le mai rapide scăpând cu ușurință de maşinile care îi urmăreau. Putem spune că Mafia a făcut primul tuning din lume. Această idee a prins foarte bine la public, iar producătorii auto au înţeles că este cerinţă pentru maşini cu motoare mari, dar pe caroserii relativ mici. Primul care a înţeles astfel de dorinţe a fost Oldsmobile. Acesta a creat modelul Rocket 88, considerat primul muscle car. Probabil cel mai cunoscut nume din era americanilor cu muşchi este Ford Mustang. Acesta a avut un succes imens, datorită performanţelor, dar mai ales datorită faptului că era relativ ieftin. Clasele de automobile ale vremii constau în dimensiunile şasiului. Astfel găsim de la platforma A până la E. După ce Oldsmobile a deschis apetitul muscle car-urilor, Pontiac a dus mai departe ideea şi a prezentat lumii, în 1964, modelul GTO. Acesta folosea un motor V8 care dezvolta până la 360 de cai putere.

Era o perioadă a abundenţei, unde un motor mare şi norul de fum al fabricilor reprezenta prosperitate, nu poluare, lumea nu era interesată de consum, tot ceea ce voiau erau performanţe uluitoare într-o caroserie extrem de seducătoare. Iar probabil una dintre cele mai atrăgătoare caroserii desenate vreodată a venit din partea companiei Buick, atunci când au creat modelul Riviera. Acesta era un automobil de lux, iar în ciuda faptului că avea peste 5 metri lungime, era un model coupe. A treia generaţie a Buick-ului Riviera a primit în anul 1971 caroseria superbă „boat tail”, coadă de barcă. Am rămas extrem de impresionat de formele maşinii şi îmi doream cu orice preţ să o văd pe viu. Până într-o zi frumoasă de primăvară când am putut fi aproape de ea.

Buick Riviera

Alex este un fotograf de modă care locuieşte în Timişoara, iar de când se ştie a vrut o „maşină americană”. Sentimentul pe care ţi-l oferă o caroserie mare, bancheta moale şi sunetul motorului nu se compară cu nimic altceva. După multe căutări pe site-uri de specialitate, Alex şi-a găsit maşina perfectă. Acel Buick Riviera „boat tail” verde, cu plafon din vinilin alb. În noiembrie 2013 a încercat să o aducă din Olanda în ţară. Fiind vorba de o maşină de 40 de ani, aceasta nu a putut face faţă drumului de aproape 2000 de km. După mulţi nervi, opriri şi pauze a adus primul Riviera din România. În plină iarnă, a început recondiţionarea. Nu au mai contat sărbătorile de iarnă sau frigul, era doar el şi maşina visurilor într-o mică hală din Timişoara. Timp de 1 an şi ceva a frecat cu peria de sârmă fiecare părticică a Buick-ului, a schimbat tot ce trebuia schimbat, a antifonat-o şi a vopsit-o. Toate acestea mi le spunea în timp ce îşi aprindea a-nu ştiu-cât-a ţigară şi sorbea din cafea. Nu există sentiment mai plăcut decât să asculţi pe cineva care îşi construieşte visul. Pasiunea cu care îţi vorbeşte este molipsitoare. Am ajuns la discuţii despre istoria modelelor americane, despre emisiuni TV şi bineînţeles despre superbul Buick Riviera. După 2 ore de poveşti despre maşină, a fost timpul să ne urcăm la bord şi doar să conducem. Atât.

Buick şi-a dorit un muscle car, un model compact cu motor mare, dar până la urmă a ajuns să construiască unul dintre singurele muscle car-uri de lux, pe cea mai mare caroserie existentă. A treia generaţie Riviera, a fost cea mai spectaculoasă dintre toate. Privindu-i lateralul nesfârşit, ai crede că botul maşinii este în sus, precum la o barcă, dar acesta este doar un artificiu de design dat de linia laterală cromată care străbate maşina de deasupra roţilor din faţă spre puntea spate. Acolo, aripile sunt desenate foarte frumos, mai proeminente în afara caroseriei. Bara frontală cu forme ascuţite nu era gândită pentru protecţia pietonilor, ci doar pentru a epata. Am apreciat foarte mult faptul că acest coupe nu are stâlp central, oferindu-i o alură perfectă când toate geamurile sunt lăsate. Ajungem la punctul forte al caroseriei. Linia lunetei şi a portbagajului. Inspiraţia vine de la Corvette-ul Stingray, care oferea luneta tăiată, din două bucăţi, dar care se potriveşte de minune pe Riviera.

Interiorul singurului Riviera din România este păstrat în proporţie de 100% original, de la bord până la tapiţeria scaunelor, cu tot cu ale sale crăpături de 40 de ani. Bordul păstrează linia exteriorului, fiind ascuţit în zona consolei centrale, iar toate instrumentele de bord sunt extrem de retro. Chiar şi vitezometrul este dreptunghiular. Încă nu îmi vine să cred nivelul tehnologic la care era construit un Riviera în 1972. Scaune şi geamuri electrice, aer condiţionat, servo direcţie şi cutie de viteză automată. Aceasta este perfectă pentru „croazieră”. Aşa că am pornit să „navigăm”. Pe lângă faptul că îşi conduce maşina visurilor, Alex descreţeşte frunţile oamenilor de pe stradă. Indiferent că vorbim de pasionaţi sau nu, copii sau pensionari, toţi întorc capul după maşină, zâmbesc, apreciază, unii chiar fac poze. O după masă însorită, la apus cu Frank Sinatra în difuzoare este întoarcerea perfectă în trecut, o perioadă când nu existau griji, instrumentele erau acţionate de oameni, nu de laptop, unde tot ceea ce contează este imaginea şi senzaţiile de la volan.

Buick Riviera

Am condus maşini frumoase, am condus maşini noi, am fost cu maşini bune şi am fost cu maşini proaste. Dar niciodată nu am fost cu o maşină mai „cool” decât Buick Riviera „boat tail”.  Până şi numele este unul pe care adori să-l pronunţi. Riviera… Această maşină reprezintă chintesenţa maşinii masculine, iar vorba „nu le mai fac cum le făceau odată” este singura care îţi vine în minte.

Foto: Matusciac

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Daniel Batrin

Leave A Reply

*