Cel mai mic, mare automobil – istoria mărcii Mini

0

Numele “Mini” a ajuns să fie confundat cu automobilul de oraş, cu orice este mic, dar oferă un impact foarte puternic. Acesta a apărut acum mai bine de jumătate de secol, dar a trecut prin foarte multe schimbări, chiar dacă, într-un fel, a rămas la fel.

În anii ‘50, britanicii se confruntau cu un import foarte mare de automobile mici, în special venite din Germania; industria auto de pe insulă avea de suferit şi datorită crizei petrolului, declanşate ca urmare a scandalului canalului Suez. Era nevoie de un automobil compact, de dimensiuni reduse care să fie foarte practic şi care să nu consume mult. Directorii British Motor Company, care deţineau şi firma Morris, l-au chemat pe designer-ul de origine greacă Alec Issigonis pentru a desena şi proiecta un automobil care să facă faţă cerinţelor clienţilor. Acesta a venit cu o soluţie revoluţionară la acea vreme, motiv pentru care, ulterior, Alec Issigonis va fi declarat Sir.

Design-ul primului automobil Mini a rămas atât de emblematic încât şi după jumătate de secol, noile modele se inspiră puternic din acesta. Totuşi, primele “Mini-uri” nu erau comercializate sub această denumire, fiind construite sub numele deja cunoscut Austin sau Morris. Tocmai din acest motiv nu putem spune cu exactitate când a luat viaţă “Mini”. În anul 1959 apare pentru prima dată Austin Seven/Morris Mini Minor, un automobil extrem de mic, având o lungime de doar 3 metri şi o greutate de 626 kg. Fiind atât de mic acesta nu avea nevoie de un motor foarte mare pentru a-l pune în mişcare. Doar 34 de cai putere dintr-un motor de 898 cmc erau suficienţi pentru o viteză maximă de 110 km/h. Încă din primul an de la lansare, Mini a avut un succes foarte mare, la acesta contribuind şi preţul de 497 lire sterline. Pentru lansarea oficială, BMC a vrut ca noul automobil să-şi facă apariţia dintr-un joben, marcând “magia” şi importanţa acestuia.

Pe lângă design-ul foarte drăguţ, cu faruri rotunde ieşind din aripile evazate, plafonul perfect drept şi jantele extrem de mici, de doar 10 inch, întreaga construcţie a Mini-ului era extrem de inteligentă. Pentru că motorul era amplasat transversal, spaţiul interior era foarte bun pentru 4 pasageri, caroseria era autoportantă pe două semişasiuri şi dispunea de suspensie independentă pe fiecare punte, prevăzută cu sfere de cauciuc. Această construcţie foarte inteligentă şi foarte modernă pentru acea vreme a dus la succesul fulminant al modelului, nu doar în oraş, dar şi în competiţiile sportive.

În anii ‘60, Mini devenise un fel de accesoriu- de la tineri la gospodine, toată lumea voia automobilul vedetă, în ciuda dimensiunilor. Acesta reprezenta succesul Marii Britanii ca naţiune, iar vedete precum Graham Hill, Beatles sau chiar însuşi Enzo Ferrari au deţinut un Mini. Mary Quant, inventatoarea fustei mini, şi-a numit creaţia după maşina ei preferată. Datorită dimensiunilor, Mini era foarte agil în oraş, dar era şi o bază foarte bună pentru competiţiile sportive, deoarece nu necesita costuri ridicate sau un motor foarte puternic pentru a fi rapidă. John Cooper, proprietarul companiei Cooper Car era prieten cu designer-ul Alec Issigonis şi i-a propus acestuia să construiască un model destinat competiţiilor. Astfel a apărut Mini Cooper. Apogeul performanţelor sportive a fost în anii ‘60 când Mini Cooper a câştigat de 4 ori celebrul raliu Monte Carlo. Cu toate că în 1966 câştigase cursa, Mini Cooper a fost descalificat deoarece farurile erau neconforme. Mini a ajutat economia Marii Britanii, fiind un adevărat ambasador al automobilelor englezeşti în lume. Totuşi în anii ‘70, a început o perioadă neagră pentru Mini, deoarece varietatea din gamă era scăzută, atunci apare modelul Clubman. Acesta avea să schimbe imaginea Mini, făcându-l mai modern. La începutul anilor 1980, Mini era în impas, iar într-o încercare disperată a noilor proprietari de a supravieţui a fost lansat un număr alarmant de ediţii speciale – între 1980 şi 2000 au fost produse 40 de ediţii. Cel mai mare succes l-au avut ediţiile aniversare.

În anii ‘90, Mini a fost vândut sub marca Rover, până când, în 1994, BMW cumpără Rover, având drepturi depline asupra numelui Mini. Totuşi, micul automobil englezesc a fost construit în mare măsură la fel ca cel din ‘60, până în anul 2000. După o carieră de 41 de ani şi peste 5 milioane de automobile produse, apare o nouă maşină.

După numeroasele denumiri pe care le-a avut de-alungul timpului, BMW decide să construiască un automobil de clasă mică, dar premium, care va duce mai departe numele Mini. Pe terenul mamă, cu ocazia salonului auto de la Birmingham, din 2000, apare noua generaţie construită de BMW. Noul Mini va avea pentru început două variante. Mini One şi sportivul Mini Cooper. Încă de la început, fiind un automobil premium, preţul noului Mini era semnificativ mai mare. Acesta nu a fost un impediment pentru clienţi, noua generaţie devenind un bestseller pentru BMW.

Cu toate acestea, au fost mulţi fani care au spus că noul Mini nu mai este un Mini adevărat, pentru că era foarte mare în comparaţie cu originalul, dar şi scump. Clienţii au fost atraşi de design-ul inspirat puternic de la modelul anilor ‘60, blocurile optice rotunde şi plafonul drept rămânând şi pe această generaţie. Mulţi au comparat agilitatea şi manevrabilitatea unui Mini cu cea a unui kart. Această afirmaţie nu este deloc deplasată, Mini Cooper, mai ales în versiunea S, era una dintre cele mai rapide automobile pe circuit. Datorită succesului, dar şi pentru că BMW investeşte puternic în acest brand, acum găsim în gama Mini o multitudine de versiuni de caroserie. Găsim Mini SUV prin modelele Countryman şi Paceman, Mini Coupe, un model cu două uşi şi portbagaj ieşit, Mini Clubman, un fel de break pentru a transporta obiecte voluminoase, dar şi pentru prima dată, Mini 5 Door, aşa cum îi sugerează numele, este primul Mini hatchback din istorie care să aibă uşi spate. Dar poate unul dintre cele mai dorite versiuni este cea decapotabilă. Cu plafon textil, Mini Cabrio oferă toate senzaţiile unui Mini adevărat, plus dramatismul unei decapotabile. La toate aceste variante mai putem opta pentru pachetul John Cooper Works, care transformă fiecare model în adevărate “rachete de buzunar”.

Indiferent că îi spunem Austin, Morris, Rover sau BMW, micul automobil cu faruri rotunde va rămâne întotdeauna – Mini. Este echivalentul Volkswagen-ului Broscuţă. Un automobil cu un design atât de emblematic, încât nu ştim cum ar putea să fie altcumva. Pe lângă latura estetică, Mini s-a dovedit că este un automobil complet, în ciuda dimensiunilor, devenind mult mai cunoscut decât multe alte maşini. Pentru această istorie impresionantă, Mini este cu adevărat un automobil “mare”!

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Daniel Batrin

Leave A Reply

*