Cel mai faimos căluţ din lume

0

Atunci când te gândeşti la maşini, este imposibil să nu îţi vină în minte numele Ferrari. De aceea primul meu articol pentru revista Altfel. îl voi face despre istoria celui mai faimos căluţ din lume. Maşinile Ferrari nu au fost gândite pentru oamenii de rând. Ele reprezintă punctul culminant când te gândeşti la design sau tehnologie auto şi aşa au fost de mai bine de 60 de ani. Pentru cei mai mulţi dintre noi, Ferrari va rămâne automobilul de vis, posterul din dormitorul copilăriei, ţinta pentru care muncim. Nimeni nu visa de mic ca într-o bună zi să conducă un Renault. Atunci când vezi liniile extrem de frumoase şi senzualitatea pe care o emană un Ferrari şti că ai în faţă un automobil special. Dar când acesta este vopsit în acel roşu sângeriu specific Ferrari, visele tale se transformă în realitate. De multe ori realitatea este mai frumoasă decât visul, aproape că nu pot descrie sentimentul. Numele Ferrari a ajuns să concureze nu doar cu alţi producători de automobile, ci şi cu nume reprezentative precum Rolex, Dom Perrignon sau Louis Vuitton.

Toate modelele Ferrari reprezintă artă în mişcare, toate sunt perfecte, toate sunt dorite, dar mai ales toate au un suflet. Sufletul celui care le-a creat, Enzo Ferrari. Nu putem să vorbim despre marca italiană, fără a aduce tribut celui care a făcut visul realitate, fondatorul unei legende, Enzo Ferrari. Acesta s-a născut la 18 februarie 1898. Aici îi voi da cuvântul omului legendă care spunea: “M-am născut într-un garaj, printre maşini de curse.” Toată copilăria şi adolescenţa s-a învârtit în jurul maşinilor şi a competiţiilor, până la urmă devenind pilot de curse pentru Alfa Romeo. În anul 1929, Enzo Ferrari pune bazele Scuderiei Ferrari. După retragerea Alfa Romeo din competiţii în anul 1933, Ferrari trece printr-o depresie puternică, dar este ajutat de producătorul de anvelope Pirelli. Atunci îşi dă seama că, pentru a fi cel mai bun, trebuia să-şi construiască propria maşină de curse.

Dar acesta trebuia să fie deosebită, cea mai bună şi trebuia să aibă un simbol pe care toată lumea să-l recunoască. În 1923 când Enzo Ferrari a câştigat cursa de maşini de la Savio, Ravenna, a avut plăcerea de a-i întâlni pe Contesa Paolina şi Contele Enrico Baracca, o familie nobiliară din Italia. Francesco Baracca, fiul conţilor Baracca, a luptat în primul război mondial alături de Alfredo Ferrari, fratele mai mare a lui Enzo, ambii fiind piloţi de vânătoare, căluţul fiind simbolul escadrilei. După război, conţii Baracca i-au permis lui Enzo Ferrari să folosească simbolul în memoria fiului lor dispărut în luptă. Acestuia i-au fost adăugate fundalul galben, culoarea oraşului Modena, steagul Italiei în partea de sus, precum şi literele S şi F, iniţialele Scuderiei Ferrari. Aşa a ajuns căluţul cabrat cel mai faimos căluţ din lume, simbolul atât maşinilor de curse cât şi a celor de stradă.

Toată istoria Ferrari până în anul 1947 se învârte în jurul competiţiilor auto. Enzo Ferrari voia cu orice preţ victoria. Chiar dacă adversarii săi erau mult mai titraţii germani Mercedes şi Audi. Venirea Războiului a însemnat încetarea activităţilor sportive, iar uzina din Modena a fost bombardată, fapt pentru care Ferrari a trebuit să-şi mute sediul în Marranello, unde este şi astăzi. De pe porţile acestei fabrici iese primul automobil de stradă contruit de Scuderia Ferrari. Acesta se va numi Ferrari 125, din pricina cilindreei, care avea 125 cc per cilindru. În anul 1948, Ferrari îmbunătăţeşte modelul 125, numindu-l 166 şi participă la primele curse importante din calendar. Reuşeşte să câştige celebra cursă Mille Miglia, iar atunci lumea a văzut şi recunoscut un nou nume pe scenă.

Enzo Ferrari voia ca toate maşinile pe care le produce să participe la curse, de unde şi puternicul renume şi pedigree al automobilelor de stradă. Fiecare automobil Ferrari are în ADN-ul lor circuitul. Ferrari vindea maşinile lunea, după ce duminica, clienţii le vedeau concurând. Dar ca să poată duce maşinile cât mai departe spre victorii, Ferrari avea nevoie de bani. Chiar dacă cei mai cunoscuţi piloţi ai vremii concurau pentru Ferrari, iar maşinile erau printre cele mai tehnologizate, Ferrari vinde 50% din acţiunile Scuderiei către Fiat, cu condiţia ca Enzo Ferrari să rămână la conducerea echipei motorsport. Acum cu buzunarele pline şi fără să se mai gândească la automobilele de stradă, Enzo Ferrari intră cu echipa de curse şi la alte evenimente. Printre acestea era celebra cursă de anduranţă care ţine 24 de ore, Le Mans, iar pentru această competiţie Ferrari a pregătit un automobil special, ceva ce nu a mai fost văzut niciodată până atunci, modelul 250 LM. Acesta avea un motor V12 montat central. Acesta a câştigat 10 curse importante între 1963-1966. Doar 35 de bucăţi au fost produse, de aceea un astfel de exemplar este extrem de rar şi extrem de valoros. Casele de licitaţii spuneau că preţul cerut este de peste 10 milioane de euro. Dar aici nu primeşti o maşină veche de 50 ani, primeşti o bucăţică de istorie. Iar pentru asta nu cred că poţi să ceri un preţ.

În anii 60 Ferrari domina tot ce înseamnă competiţie automobilistică, câştigând Campionatul Mondial şi cursa de la Le Mans în acelaşi an, 1958, apoi în 1961 şi 1964. Nici o altă companie nu mai realizase asemenea performanţă. Erau cei mai titraţi producători de automobile, iar acest aspect le-a adus o mare popularitate. Toate vedetele vremii trebuiau să aibă un Ferrari. De la Elvis Presley, la Ingrid Bergman, până la vedete TV sau staruri rock.

Succesul Ferrari a atras atenţia, nu doar a vedetelor, ci şi a lui Henry Ford al II-lea, nepotul fondatorului automobilelor Ford. Acesta era preşedintele Ford Company în anii 60 care dispunea de lichidităţi imense. Henry Ford II era atras de cursele din Europa, mai ales Le Mans şi voia şi el o bucăţică din acţiune. Cel mai simplu mod era să cumpere Ferrari. Enzo Ferrari a fost de acord ca să se întâlnească cu Ford pentru a semna un contract, dar atunci când a aflat că Henry Ford va fi omul de decizie în noua companie, Ferrari a rupt contractul. Nu putea să lase pe altcineva să-i conducă firma, mai ales divizia motorsport. Henry Ford II a fost atât de furios pe Ferrari încât atunci când s-a întors în America a investit peste 1 miliard de dolari în dezvoltarea unei maşini de curse, care avea un singur ţel: să-l bată pe Ferrari!

Începutul anilor 70 a însemnat o schimbare majoră pentru Ferrari pe piaţa maşinilor sport de stradă. Apare un nou model de automobil de înaltă performanţă, Ferrari Daytona. Numit astfel după celebrul oraş din Florida. Ferrari Daytona era primul Ferrari care nu era gândit pentru a concura pe circuit, dar era totuşi un automobil extrem de puternic pentru vremea ei, fapt pentru care Ferrari Daytona este considerat primul supercar din lume. Dar, fiind primul din această rasă nu era cel mai rafinat, ci avea graţia şi greutatea unui elefant. Era în schimb extrem de frumos, iar acest lucru a adus mulţi cumpărători. Enzo Ferrari nu era de acord cu strategia de marketing a celor de la Fiat, şi era de părere că nu aceasta era menirea unui automobil Ferrari. Atunci cei de la Fiat s-au uitat în trecut, mai exact la modele de competiţie şi au ajuns la concluzia ca viitorul model sport pentru stradă să aibă motorul poziţionat central. Aşa apare Ferrari 308, probabil silueta cea mai cunoscută atunci când ne gândim la un automobil Ferrari. Poate şi din cauză că acesta era desenat de celebra casă de design auto, Pininfarina. Ferrari va colabora cu Pininfarina la numeroase modele stradale, printre care şi Testarossa, celebrul Ferrari cu fantele de aerisire incorporate în uşi.

Pe plan competiţional, Enzo Ferrari aduce mulţi piloţi tineri care mai apoi ajung să aibă rezultate importante, printre care îi amintim pe Nicky Lauda sau Gilles Villeneuve. Relaţia dintre Enzo Ferrari şi cel din urmă era una specială, Ferrari considerându-l pe Gilles ca pe un fiu. Dar în anul 1982, Villeneuve suferă un tragic accident în timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei. Decesul lui Villeneuve l-a făcut pe Enzo Ferrari, acum în vârstă de 84 de ani să se retragă, preferând să stea departe de ochii presei.

În anul 1987 Ferrari împlineşte 40 de ani de când produc automobile de stradă, iar pentru a celebra evenimentul, aceştia produc cel mai bun Ferrari făcut până atunci. Este vorba de iconicul F40. La vremea lansării sale, F40 era cel mai rapid, cel mai puternic şi cel mai scump Ferrari. Motorul avea o configuraţie nouă pentru Ferrari, F40 folosind tehnologia turbo. Cu acest motor, Ferrari F40 devine şi cea mai rapidă maşină din lume, având o viteză maximă de 320 km/h! Dar, din păcate, F40 va fi ultimul Ferrari aprobat de însăşi Enzo Ferrari, care moare în 1988, la vârsta de 90 ani. Modelul F40 deschide o nouă eră pentru Ferrari, era Ferrari-urilor moderne, eră de care Enzo ar fi fost extrem de mândru!

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Daniel Batrin

Leave A Reply

*