Yoga – aşa cum o văd românii

0

În general profanul modern judecă înainte de a cerceta, având asupra lui prejudecăţi acumulate şi idei preconcepute despre mai toate, cu atât mai mult despre practicile spirituale universale. Aici intră şi yoga, înţeleasă în linii mari ca o practică fizică, mentală şi spirituală de armonizare a întregului numit Om cu întregul numit Univers. Dacă ar fi totul atât de simplu atunci şi judecata occidentalului faţă de yoga ar fi mai puţin tranşantă, însă pătrunderea acestei practici, filosofii, sau cum veţi vrea să o acceptaţi, în spaţiul cultural vestic, a putut fi posibilă în zeci şi sute de ani de susţinere. Cu atât mai mult acum, când omul, fie el occidental sau oriental, îşi caută cu disperare căi de acces către lumea spirituală, practici numite în mod generic – specifice dezvoltării personale, sunt tot mai atent abordate în Orient şi tot mai mult curtate în Occident.

Din mediul natural în mall-ul urban

Să luăm cazul unui alt profan, cel conectat în mare parte la mediile on-line, în pas cu trendurile globale şi aflat într-o continuă rătăcire între el, Ego şi Dumnezeu. Acesta aude şi ştie în mare cam cu ce se mănâncă yoga dar cu toate astea, se vede oarecum limitat în accesarea cunoaşterii ei. Se poate întâlni cu alţi practicanţi în spaţii mai mult sau mai puţin improprii – apartamente, săli de repetiţie şamd. Acolo li se spune că yoga poate fi practicată pentru armonie interioară, pentru educaţie fizică, pentru performanţe sexuale şi intelectuale; pentru un regim de viaţă ordonat şi atent cât şi pentru comuniune spirituală. De regulă se plătesc nişte cotizaţii ce vin să susţină predarea cursurilor de către anumiţi profesori sau instructori, documentaţi şi dedicaţi practicii yoga. În acest caz, când cursurile se organizează în oraşe, cei interesaţi participă mai mult pe sistemul  participaţiunii colective la o varietate de practici prezentate, expuse şi promovate ca într-un uriaş mall. Din acest uriaş mall, orăşenii se pot înfrupta cu reiki, prananadi, yoga, meditaţie, tae bo şi alte şi alte tehnici şi arte venite din Orient. Nu cred că asta se vrea a fi yoga. Dar totuşi din milioanele de curioşi, adesea rămân suficienţi îndrăgostiţi de yoga, pentru a transmite mai departe învăţăturile marilor maeştri. În mediul rural, sau măcar în natură, lucrurile se petrec puţin altfel. Acolo se leagă deja o conexie subtilă cu mediul înconjurător iar participanţii la curs sunt parcă mai prezenţi. De aceea şi în ţara noastră au devenit obişnuite întâlnirile pentru celebrarea diferitelor evenimente – spirala energetică de la Herculane şi altele.

Yoga şi sexualitatea

Nu confundaţi yoga cu sexualitatea. Obsedatul sexual rămâne mereu un obsedat sexual şi îşi va exercita patima prin orice mijloc, fie ea yoga sau altele. Faptul că media românească a pus un mare accent pe diferite pornoşaguri, scoase sau puse intenţionat în contextul practicii yoga, nu înseamnă că yoghinii sunt nişte staruri porno. Adesea întâlnirile de mare amploare ale practicanţilor yoga, la noi sunt suspectate intens, de genul – “Ştim noi ce fac yoghinii la acea adunare”. Oamenii fac sex cu prilejul oricărei întâlniri dar e blamabil oricum ca un yoghin să găsească în ştiinţa yoga doar un pretext pentru a se destrăbăla. Vorbim în cele din urmă, de o practică spirituală. E drept că poate îmbunătăţi, pentru cei interesaţi, performanţele sexuale, dar acesta e un doar un amănunt.

Prejudecăţi româneşti

Fireşte că imaginea uşor denaturată a yoghinilor din România s-a pronunţat odată cu scandalul în care a fost asociat şi guru Bivolaru – un personaj enigmatic, nu foarte simpatic dar care a jucat un rol foarte important în cultivarea învăţăturilor orientale pe meleagurile noastre, chiar dacă rolul său a fost de fapt un dublu rol. Adică pe de o parte a cules texte, a tradus, a multiplicat, a scris cărţi şi a transmis mai departe învăţăturile yoga dar pe cealaltă parte a căzut într-un scandal care a ridicat mari semne de întrebare opiniei publice din România. Nu mi-a fost prea drag dar citindu-i cărţile n-am putut să nu-i remarc anumite merite. Putem spune pe bună dreptate că lui I se datorează popularizarea şi popularitatea actuală a practicii yoga pe teritoriul nostru. Dar yoga nu a început cu el şi nici nu s-a terminat cu el, după ce a primit azil politic în Suedia. Acum, acuzaţiile penale la adresa lui, inventate sau nu de regim, au pus într-o lumină nefavorabilă practicarea yoga în România. Dacă Bivolaru a avut patimi ascunse, să-l judece Dumnezeu. Pot recomanda doar lucrarea lui “Yin-Yang – secrete şi reţete” publicată la editura Tehnică, Bucureşti, 1992 – în care instructorul de yoga ne spune că “toate fenomele din Natură sunt expresia interacţiunii acestor două principii: unul pozitiv (+) YANG sau solar şi altul negativ  (-) YIN sau lunar”.  De aici o întreagă dezbatere argumentată asupra armonizării celor două principii.

Mari maeştri indieni

Yoga în România fireşte că nu se mărgineşte la aportul adus de guru Bivolaru. O altă lucrare socotită de mare succes, a făcut înconjurul lumii. Este vorba despre “Autobiografia unui yoghin” scrisă de Paramahansa Yogananda, apărută în prima ediţie în limba română în 2012. Nu este deloc o carte recentă, ţinând cont de faptul că organizaţia care a dezvăluit-o publicului larg – Self Realization Fellowship este o entitate fondată încă din 1920. Această organizaţie a distribuit şi promovat de-a lungul timpului învăţăturile unui mare maestru indian a cărui viaţă şi asceză, ne reliefează pe îndelete trăirea şi simţirea profundă a practicilor orientale de cunoaştere şi transcendere spirituală. Şi cum nimic nu e întâmplător şi cum tocmai ce am amintit de selecţia pe care o face omul citadin din mall-ul urban plin cu de toate, tot aşa am accesat lucrarea de faţă în cadrul unei instruiri de dezvoltare personală. Acolo trainerul încerca să ne înveţe cum să facem bani însă eu am rămas cu o bucată de hârtie pe care am notat titlul cărţii de faţă şi care vă spun sincer că m-a ajutat în repetate rânduri. Bunăoară, într-o zi recentă, când mi-a fost accidentată maşina iar autorii au fugit de la faţa locului, cartea mi-a dezvăluit un răspuns la o proprie dilemă de moment, răspuns pe care am să-l redau: “Cel care are ca obiectiv atingerea echilibrului interior nici nu jubilează atunci când câştigă, nici nu se supără când pierde. El ştie că omul vine pe lume fără niciun ban şi pleacă fără nicio rupie”. Şi DA, yoghinii cred în Dumnezeu. Poate sunt şi necredincioşi sau liber cugetători dar în “Autobiografia unui yoghin” veţi găsi răspunsuri la multe întrebări şi mai ales veţi regăsi modele de viaţă simple dar în acelaşi timp intense şi pline de curăţenie.

Text: Bogdan Leu
Sursă foto: PHOTL

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.