Pledoarie pentru alăptare

0
Când m-am hotărât să scriu câteva vorbe despre experienţa mea intr-ale alăptatului, m-am gândit că nu ar fi prea multe de spus. Eu am alăptat şi gata. Pentru mine nu s-a pus problema dacă am lapte, dacă bebe suge, dacă stă în poziţie corectă, dacă, dacă, dacă… Aşa că, ce vă scriu eu aici sunt gânduri din perspectiva unei mămici, care nu e medic, nici consultant în alăptare, nici vânzător de lapte praf.

Înainte să nasc am trecut şi eu prin nişte temeri generate de turma din jurul meu, auzind expresii de genul „eu am alăptat doar 3 luni, nu a mai vrut să sugă”, „eu am avut lapte doar două luni”. Şi mă gândeam cu groază că poate voi fi nevoită să stau noaptea să pregătesc formule, să sterilizez biberoane, şi orice mai implică hrana artificială. Şi uite aşa, au trecut 6 luni din viaţa noastră în care bebelina mea nu a pus guriţa pe altceva decât sânul meu. Bun, nu spun că nu sunt femei care nu au lapte, e vorba de un procent de doar 2 %, şi restul?! Păi restul ascultă de bunica, şi de vecina, şi de tanti din parc, că „ştiu ele mai bine”, şi se trezesc cu o producţie de lapte scăzută, cu completare „că nu se satură”, cu suzetă „că se linişteşte”, şi altele din aceeaşi horă.

Dar dacă vreţi să aveţi un start bun, sănătos pentru familie, îmi permit să vă împărtăşesc câteva idei pe care le-am învăţat într-un an şi jumătate de „ţâţâit”.

  • Când se naşte, bebe are rezerve pentru 3- 4 ore, deci nu e o problemă dacă nu se ataşează din prima. Nu mai vorbim de contactul piele pe piele în prima oră de la naştere, deoarece este un vis (neîmplinit) în România. Nu are nevoie de suplimente, îl puteţi refuza diplomatic. Are stomăcelul mai mic decât o nucă.
  • Există stimulente pentru lactaţie, dacă simţiţi că ceva nu e în regulă. Laptele matern nu se termină brusc. De la ceaiuri de plante (chimen, fenicul, anason) la compuşi farmaceutici, puteţi încerca ce vi se potriveşte. Dar cel mai bun stimulent este bebe. Nu vă fie teamă să staţi cu el la sân, tocmai a aterizat într-un mediu aproape ostil, e normal să vrea să o simtă pe mami aproape non-stop.
  • Până la 6 luni, cum de altfel recomandă OMS-ul şi toţi medicii mai puşi la punct, un bebe sănătos nu are nevoie de nimic altceva decât de lăpticul mamei. Suzeta, biberonul cu ceai, interferează cu producţia de lapte şi ajungem la cele spuse mai sus. Nu trebuie grăbită nici diversificarea. Sistemul digestiv e ca cel reproducător, te naşti cu el, dar îi ia timp să ajungă la maturitate. Cum ar fi ca un copil de 3 ani să procreeze?
  • Există pusee de creştere, când copilul ar suge non-stop şi în două săptămâni observi că nu îi mai sunt bune hăinuţele, dar şi crize ale suptului. Nici aici nu panicaţi, oferiţi sânul şi treceţi împreună peste.
  • Trebuie să vă întoarceţi mai repede la lucru? Sunt pompe de muls, laptele matern se poate stoca şi câteva luni la congelator. Sau , dacă se poate, investiţi într-un sistem sănătos de purtare, ergonomic, şi luaţi-l pe bebe peste tot cu voi. Acolo are apropierea mamei, dar şi ţiţi la discreţie.
  • Cât despre alăptarea prelungită, eu cred în autoînţărcare sau în înţărcare blândă. Nu există o vârstă limită, nu e adevărat că laptele nu mai e bun după 6 luni sau după un an sau după orice altă limită inventată. Laptele matern e hrana perfectă pentru puiul de om, de ce ar fi mai bun un altul de la alt mamifer? Da, încă alăptez la un an jumătate, şi nu mi se pare mult. Da, am avut perioade dificile, nopţi nedormite, ragade (răni pe sfârcuri), dar cumva le-am depăşit. M-am obişnuit cu ideea că nu toţi copiii dorm 12 ore pe noapte, că e normal să se trezească din 3 în 3 ore, că au nevoi fiziologice şi psihice diferite şi că noi, mamele, suntem acolo să le împlinim.
  • Există (ce bucurie!) consultanţi în alăptare la care puteţi apela cu încredere chiar înainte de naştere şi vă vor da sfaturi preţioase. Orice problemă întâmpinaţi, un consultant vă poate oferi soluţii, chiar dacă aveţi nevoie doar de susţinere.
Aşadar, dacă vă gândiţi la sistemul imunitar al copilului, la fericirea lui, la dezvoltarea armonioasă şi sănătoasă a sa până la maturitate, şi poate chiar tot restul vieţii, faceţi ceea ce este firesc, ceea ce natura a pregătit cu atâta ingeniozitate, alăptaţi.

 

Sursă foto: dollarphotoclub

About Author

No Comments

  1. Cred că cea mai indicată este o atitudine relaxată în fața alăptării. Când există temeri, amplificate de diferite surse, se instalează stresul și abia atunci ar putea exista o influență negativă asupra lactației. Eu am experiențe îndelungate în alăptare. Prima fetiță 2 ani și 2 luni, iar a doua, nu mai zic cât, ca să nu stârnesc stupoare. Cert este că nu m-am gândit o clipă să iau în serios informațiile neavizate, mi-am ascultat instictul și bebele de fiecare dată. Și a fost minunat.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.