În ce țări se mânăncă cel mai sănătos?

0

După sute de cărți citite în domeniu și o cercetare personală în cuprinderea acestui subiect legat de “mâncarea noastră cea de toate zilele”, dacă ar fi să răspund ferm la această întrebare, așa ți-aș răspunde: țările care-și păstrează tradițiile și învățăturile străvechi, aceia mănâncă cel mai sănătos din lume!

Am fi tentați să spunem că nivelul de cultură și educație crescut corespunde unor alegeri cu desăvârșire hrănitoare. Vei rămâne surprins, dar lucrurile nu stau chiar așa! Tradiționalismul și păstrarea cunoașterii vechi, ale celor “de când lumea lăsate” fac parte din secretele unei sănătăți nu doar fizice sau mentale, chiar culturale și sociale. Evoluția nu înseamnă neapărat a încerca din toate și a uita de cele de valoare, din trecut. Cercetarea nu implică întotdeauna o schimbare radicală, ea poate fi și o readaptare și împletirea ale celor noi cu cele vechi, ale lumii noastre actuale.

Am să-ți scriu despre patru tipologii diferite de hrană, cele pe care eu le înțeleg și despre care se și vorbește ca fiind de folos în susținerea sănătății, vitalității și longevității popoarelor.

Bucătăria kucher evreiască

Primii pe care vreau să-i amintesc sunt poporul evreu, cu toate învățăturile lor care se oglindesc în cărțile de nutriție apărute de un pic mai bine de 100 de ani încoace. Nimeni nu a studiat nutriția înainte de anul 1897 când a apărut prima carte din această categorie. Și, descoperirile sau legile universal valabile în ce privește nutriția sănătoasă sunt bine regăsite în culturile vechi ale lumii.

Calificativul “kosher” înseamnă curat, conform legilor evreieşti şi se referă atât la ingredientele folosite, cât şi la modul lor de preparare. Regulile culinare cuprinse sub acest nume au la bază concepte din Vechiul Testament. Cuvântul în sine provine din evreiescul “kasher”, care înseamnă “potrivit” – “pur”. Peste 98% din aditivii și coloranții folosiți în produsele de zi cu zi nu se găsesc în mâncarea kosher, atenția asupra mâncărurilor pure fiind bine venită și din acest punct de vedere. Principiul după care se ghidează, l-am putea prezenta în câteva cuvinte: puțin și de calitate. Asta spunem cu toții, cei din domeniul nutrițional: omul nu are nevoie de multă mâncare, iar cea care este, să fie de foarte bună calitate – calorii pline de nutrienți, în detrimentul caloriilor goale!

Bucătăria kosher interzice folosirea concomitentă a lactatelor şi a cărnii, la o masă să fie doar un tip de proteină animală. Este o condiție pentru buna digestie, prezentă și în cărțile de nutriție actuale. “Trebuie să treacă cel puţin 2 ore între două mese preparate, una pe bază de carne şi cealaltă pe bază de lapte.” Există unele specii de animale a căror carne nu este considerată “curată”, de exemplu carnea de porc, iar restricția se extinde și asupra organelor acestei specii. Pentru a putea fi consumată carnea animalelor dintr-o anumită specie, trebuie ca acestea să aibă copita despicată și să fie animal rumegător și animalul să fie obligatoriu ucis conform legilor evreieşti.

Ce cuprinde bucătăria kucher?

  • salată, foarte multă salata israeliană din frunze verzi și legume – pătrunjelul ocupă un loc de frunte!;
  • pita (pâine nedospită);
  • humus;
  • smochine;
  • struguri (consumați fie natural, fie sub formă de stafide sau de sirop);
  • castraveți (serviți fie natural, fie murați la soare);
  • pepenele verde;
  • Fasolea și lintea (principala legumă de-a lungul multor epoci!);
  • măslinele sunt și ele considerate un aliment de bază, consumate fie naturale, fie sub formă de ulei;
  • Cerealele au avut de-a lungul timpului un loc însemnat în istoria lor culinară, strâns legată de cea religioasă, păstrându-se ca alimente de bază până în ziua de azi. Nelipsite sunt: grâul, porumbul (care se servește și sub formă de boabe fierte sau faină de porumb), orzul;
  • printe cele mai cunoscute specialități care – se pare – că sunt de origine israeliană se află și falafelul – chifteluțe de năut, consumate cu multă salată.

Dieta specifică Japoniei

În țările asiatice, gastronomia a reprezentat o artă din cele mai vechi timpuri și o formă a civilizației. Preparate vegetale și cu carne, pregătite după o infinitate de rețete, însoțite de obicei de orez și legume. Bucătăria japoneză este considerată una dintre cele mai sănătoase din lume, toate mâncărurile japoneze sunt foarte uşor de preparat, având un gust extraordinar şi sunt calificativ declarate sănătoase. În prezent, secretele bucătarilor japonezi au ajuns şi în Occident, astfel toată lumea se poate bucura de gustul savuros al preparatelor nipone.

Un meniu tipic japonez trebuie să includă:

  • peşte, de multe ori proaspăt și crud;
  • legume de sezon;
  • tofu marinat, un aliment medicament;
  • orez maroniu;
  • ceaiul verde – „secretul femeilor din Japonia” pentru a-şi menţine silueta, dar mai ales frumusețea pielii, ceaiul verde fiind recunoscut prin proprietățile sale antioxidante miraculoase;
  • carnea roşie care conţine multe grăsimi saturate, ce pot declanşa obezitatea şi boli cardiovasculare este utilizată în cantităţi foarte mici, servindu-se cu sos și este puternic condimentată. Deseori, japonezii prepară carnea cu fructe – ananas – sau migdale;
  • supa este un fel de mâncare pe care japonezii o consumă aproape la fiecare masă, chiar şi la micul dejun. Ei mănâncă în special supa miso, preparată din pastă de soia. Supa miso reduce nivelul de colesterol şi tratează problemele intestinale;
  • wasabi este “hreanul japonez”, servit sub forma unei paste de culoare verde fiind foarte iute și aspru la gust, proprietățile sale fiind miraculoase pentru întregul metabolism;
  • să nu uităm de sosul de soia care dă o savoare excelentă mâncării, adaptat din bucătăria chineză cu secole în urmă. Soia are proprietăți evidențiate maiestuos de către Colin Campbell în cartea ingenioasă ”Studiul China”. Se pare că tocmai acest aliment atât de controversat în zilele noastre este răspunzător de rata extrem de mică de cancere endocrine a femeilor din Orient, comparativ cu celelalte zone geografice. Soia este un produs integral, ce trebuie consumat astfel, niciodată sub forma izolatului proteic din soia despre care se poate afirma, cu siguranță ca fiind nesănătos.

in ce țări se mânăncă cel mai sănătos

Dieta mediteraneană

Dieta mediteraneană a intrat în Patrimoniul UNESCO, drept tezaur universal cu relevanță în sănătatea omenirii, fiind recunoscută de multă vreme drept una dintre cele mai sănătoase regimuri alimentare ale planetei. În Grecia, Spania sau Italia, oamenii mănâncă alimente grase şi le place să savureze un pahar cu vin. Totuşi, nu se îngraşă şi nu au probleme de sănătate, pentru că grăsimile pe care le consumă sunt sănătoase, iar porţiile sunt rezonabile, atât la mâncare cât şi la alcool.

Cum poţi avea o dietă mediteraneană chiar la tine acasă?

  • mănâncă încet, savurând alimentele, împreună cu familia şi prietenii, nu mânca niciodată singur la masă, o regulă de bază a acestei diete!
  • mănâncă multe frunze verzi, legume şi fructe de sezon;
  • în loc de sare, foloseşte amestecuri de condimente mediteraneene: busuioc, oregano, mentă, tarhon, pătrunjel, rozmarin, chimen, coriandru, usturoi, ardei iute;
  • alege uleiul de măsline în locul altor surse de grăsimi și folosește-l la toate preparatele, însă niciodată prăjit!
  • ca sursă de carbohidrați, alege cerealele integrale, pâinea să fie întotdeauna integrală sau de secară;
  • ca sursă de proteine: carnea de peşte, fructele de mare sau leguminoasele (fasole, mazăre). Dintre pești, alege: macroul, păstrăvul, somonul, heringul şi tonul, iar prepararea acestora, cu cât este mai simplă, cu atât va fi mai savuroasă!
  • când simţi nevoia unei gustări mănâncă nuci, alune, seminţe, care conţin grăsimi bune. Dar, nu uita că oleaginoasele sunt bogate în calorii, deci porţiile trebuie să fie mici!
  • mănâncă de cel puţin trei ori pe zi; ideal ar fi să iei cinci mese, trei principale şi două gustări, conform acestei diete;
  • mănâncă peşte sau fructe de mare cel puţin o dată pe săptămână;
  • servește la masă vin roșu – consum moderat;
  • mierea de albine în loc de zahăr, iar dulciurile să fie cu măsură – cantități foarte mici regăsindu-se în această bucătărie!

Se pare că și aici găsim aceeași regulă: puțin și de calitate, pentru că atunci când alegi o mâncare hrănitoare, plină de elemente esențiale, nu ai nevoie de o cantitate mare de hrană! Caloriile goale consumate, atrag nevoia de a mânca din nou, corpul spunând parcă: “mi-ai dat de mâncare, dar nu a fost hrănitoare! Vreau nutrienți, de aceea strig: MI-E FOAME!!!”

Care a fost hrana ce a dat vigoare poporului român?

Dacii – un popor de oameni puternici și frumoși, străbunii noștri, locuitorii așezămintelor noastre de astăzi – aveau o nutriție apreciată de cei preocupați de mâncare sănătoasă ca fiind una perfect integrată și eficientă sănătății și puterii fizice. Hrana se baza pe:

  • cereale – grâu, mei, secară, ovăz, orz; pâinea era sub formă de lipii, din grâu sau orz integral, măcinate;
  • legume;
  • bulbii – ceapă și usturoi;
  • leguminoase – linte, mazăre, fasole;
  • peşte;
  • lapte consumat cu preponderenţă fermentat;
  • lactate preparate din laptele proaspăt muls;
  • ouă;
  • fructe – pe vremea dacilor erau cunoscute 17 soiuri de mere, iar fructele de pădure erau și pe atunci un elixir de sănătate;
  • mierea – preocuparea pentru apicultură nu s-a pierdut niciodată pe plaiurile țării noastre!

Din cercetările arheologice efectuate s-a dedus că cele mai apreciate de daci erau mâncarea din linte, mazărea, ceapa şi usturoiul, adesea combinate cu cereale sau făcute supe. Meiul era fiert în apă sau lapte, reprezentând astfel baza pentru o mâncare combinată fie cu verdeţuri, linte, mazăre, fie cu miere. Ceea ce frapează din nou este consumul mic de produse de origine animală, aceștia nefiind consumatori de carne. Sacrificarea animalelor slabe din turmă a reprezentat – din când în când – consumul de proteină din carne. Nevoia de dulce a străbunilor de pe aceste meleaguri era satisfăcută cu miere, fructe şi sevă de mesteacăn, care este extrem de valoroasă şi din punct de vedere medical.

…mămăliga este foarte hrănitoare se vede din înfăţişarea plăcută, forţa fizică mare, statura robustă şi rezistenţa la muncă a ţăranilor agricultori, o rasă frumoasă de oameni bine structurați. – Dimitrie Cantemir „Descrierea Moldovei.”

Am scris un articol despre un subiect ce ar putea fi mai aproape de o carte. Pe scurt, ce-mi doresc să-ți las în gând despre cele scrise: nu contează unde ești, cu cine ești și ce se mănâncă în jurul tău. Importantă este înțelegerea ta asupra alegerilor făcute, măsura și starea de bine pe care o resimți după fiecare masă.

Să-ți fie de inspirație toate cele scrise aici!

Dr. Lavinia Bratu
Biolog, psiholog, formator
Consilier nutriție și stil de viață sănătos
www.laviniabratu.ro

lavinia.melania.bratu@gmail.com

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.