Proteina completă

0

În sufletul meu sunt vegetariană convinsă. În realitate, mai calc strâmb uneori, dar asta nu mă împiedică să studiez, să citesc, să descopăr chestiuni esenţiale pentru sănătatea mea şi a familiei, doar lingura e în mâna mea, nu? Şi autoproclamându-mă eu vegetariană (bine, mai de ocazie, aşa) am fost întrebată cum stau cu proteinele, de parcă doar carnea ar conţine proteine. Nu, şi plantele conţin proteine de calitate cu amino-acizi esenţiali, chiar şi iarba, în caz că vă întrebaţi de unde îşi ia elefantul proteinele.

Totuşi, vă ofer o mică lecţie de nutriţie, în care profesori mi-au fost studii de nutriţie, pe care, permiteţi-mi să nu le dezvălui aici. Proteinele sunt aşadar substanţe nutritive complexe, alcătuite din 23 de aminoacizi. Majoritatea sunt sintetizaţi de organism când nu îi găsim în hrană, de aceea se numesc neesenţiali, iar 8, esenţiali, trebuie sintetizaţi din alimentaţie. Prin urmare proteinele care conţin toţi aminoacizii esenţiali sunt superioare din punct de vedere nutritiv. Şi acum, să nu vă poticniţi prea tare în a vă calcula necesarul de proteine pe zi, deşi , între noi fie vorba, recomandat este cam 1 gram pentru fiecare kilogram, deci la un corp de 60 de kilograme ar fi nevoie cam de 60 de grame de proteine pe zi. Însă o dietă variată, cu suficiente calorii (vorbim în vegană, da?) aduce aportul proteic necesar fără să vă bateţi prea mult capul. Proteine găsim în leguminoase: fasole, linte, soia, în legume: broccoli, ceapă, cartofi, vinete…, în fructe: ananas, banane, mere…, cereale: orez integral, hrişcă, mei, quinoa, nuci şi seminţe.

Dar eu nu pot şi nu pot să combin fasolea cu orez, combinaţia ideală pentru proteina completă, parcă bunica nu punea şi orez în clasica-i ciorbă. Prin urmare, răscolind eu netul am dat, destul de repede, peste reţete cu linte şi orez, aşa că vă împărtăşesc cum îmi place mie să o gătesc. Aveţi nevoie de:

  • o cană de linte maro (fierbe mai greu, dar nu se împrăştie)
  • o jumătate de cană de orez integral
  • o ceapă mare
  • un morcov mare
  • o jumatate de ardei kapia
  • ulei de măsline, sau alt ulei presat la rece
  • ierburi şi condimente: 2,3 frunze de dafin, cimbru, mărar, pătrunjel, sare şi piper.

Am pus lintea la înmuiat peste noapte, timp în care şi-a dublat volumul, însă prin germinare s-au trezit şi nutrienţii la viaţă. La fel am făcut şi cu orezul. Apoi le-am spălat bine. Într-o oală am pus lintea la fiert,am lăsat-o cam jumătate de oră, apoi am scurs-o, că aşa m-a învăţat bunica să arunc prima apa de pe fasole ca să evit… flatulenţele.  Separat, am înnăbuşit ceapa tocată şi ardeiul într-o oală cu capac (fără ulei, da? despre toxicitatea uleiului incins la peste 40 de grade vorbim altădată) până când ceapa sticlea ca ochii unei pisici noaptea. Am adăugat morcovul tocat, orezul, lintea, condimentele, si apă cât să le acopere de vreo două degete. Le-am lăsat să fiarba până a fost gata orezul, cam 30 – 40 de minute. După ce s-a mai răcit un pic, am stropit cu ulei de măsline şi am decorat cu pătrunjel proaspăt.

Am degustat, am ajustat, în farfurie am aranjat, am pozat şi… am mâncat! Aşadar, fără să fiu savant, azi mi-am luat porţia de proteină completă, cu aminoacizi cu tot, chiar la mine în bucătărie.

About Author

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.