P.S. It’s complicated: Suntem frumoși – cu punct sau semnul întrebării?

0

Unii oameni au norocul să se nască frumoși, alții devin pe parcursul vieții. Și nu fac nicio referire la aspectul exterior, ci vorbesc de cel al inimii noastre. Pe măsură ce înaintăm în viață avem parte de experiențe din registre total diferite. Ne lovim de întâmplări care ne pun sufletul la încercare, trecem prin episoade care ne îmbălsămează existența și ajungem în situații care ne obligă să ne punem întrebări.

Ce ne diferențiază însă unii de ceilalți? Felul în care privim fiecare situație și pe care din ele decidem să le luăm în bagajul propriului drum. De când ne naștem și până când părăsim scena existenței noastre avem parte de tot soiul de trăiri, deși poate ne-am dori să ne împiedicăm doar de frumos, doar de bine, doar de minunat. Nimic însă n-ar fi mai dăunător decât un bine constant, o existență lipsită de griji, o lume pictată doar în culori calde.

Avem nevoie de contraste pentru a înțelege complexitatea unui întreg, avem nevoie de frig pentru a aprecia căldura, e necesar și întunericul pentru a ști când ne apropiem de lumină. Multă vreme am crezut că cei cărora viața le-a așternut un covor de flori pe cărarea dinaintea pașilor sunt cei cu adevărat fericiți. Dar oare nu sunt mai împliniți cei care nu au chiar totul, dar sunt determinați să muncească pentru a-și îndeplini visurile?

Într-unul din weekend-urile trecute am avut parte de liniște și de groază, de frumos și de urât, de tot și de nimic. Privind în urmă simt că bagajul meu a devenit mai greu. Știu că a trebuit să simt groaza pentru a aprecia viața, că a fost nevoie de tristețe pentru a prețui fericirea, că a trebuit să mă lipsesc de material pentru a-mi umple sufletul cu frumos.

Am avut ocazia să discut cu persoane trecute de șapte, opt sau chiar nouă decenii și mi-am pus întrebarea: cum pot persoanele trecute prin război, comunism, groază, sau lipsuri să se bucure în continuare de fiecare ceas? Nu au înlăturat niciodată urâtul din viața lor. Așa au un termen de comparație, au întipărite în minte eforturile ieșirii dintr-o prăpastie în care au fost deja, știu că lipsurile unor zile apuse au fost mult mai mari decât cele actuale.

Cred că suntem o generație care n-a avut parte de atât rău și suferință, însă știu că fiecare din noi a avut de înfruntat câteva furtuni. Îndemnul meu pentru tine este să privești înăuntrul tău și să deschizi acea cutie a Pandorei. Ia-le în mâini, reflectează asupra lor și apoi pune-le alături de cele mai frumoase momente ale tale, de clipele de extaz, de ziua de ieri. Luate individual ele poate sunt cele mai urâte experienţe, însă nu ar trebui să le privim niciodată ca bucăţele din întreg, ci ca parte necesară din el. Mulțumește-le că fiecare te ajută să realizezi cât de multe ai astăzi deși poate ieri nu aveai atât și bucură-te că ești sănătos astăzi, deși poate ieri durerea îţi dădea târcoale.

Cu cât vei lua mai multe experiențe în bagajul vieții tale adu-ți aminte de ce e sănătos să avem parte de fiecare registru al sentimentelor. Cele bune, cele urâte, cele triste, cele vesele. Și apoi, într-o zi când nimeni nu se uită la tine, privește în sufletul tău. Acolo este oglinda în fața căreia ar trebui să te pui, nu în fața celei de pe perete. Bucură-te că a trecut, fii recunoscător pentru ceea ce ai, pentru că trăiești, pentru că ai reușit și pentru că ești cu adevărat un om frumos!

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply


*