P.S. It’s Complicated: Lecții de zi cu zi – responsabilitatea

0

Unul dintre cele mai frumoase daruri pe care viața ni le oferă sunt ocaziile zilnice de a învăța ceva nou, de a descoperi, de a ne dezvolta, de a crește. Și dacă reușim să profităm din plin de aceste ocazii, vom ajunge peste ani cu riduri, păr alb și câte-o durere ici colo, dar înțelepți.

Nu știu cum îți imaginezi tu că vei arăta la bătrânețe, însă pe mine vreau să mă găsească senină, cu o poftă nestinsă de-a descoperi lucruri noi, cu riduri datorate doar prea multor zâmbete adunate de-a lungul anilor, cu povești despre oameni frumoși care și-au intersectat calea cu a mea și cu înțelepciune. Multă înțelepciune. Însă pentru a ajunge pe drumul care să mă ducă înspre idealul meu, munca zilnică se întețește.

Numărul cărților citite trebuie să se înmulțească și experiențele trebuie să devină parte semnificantă a zilelor mele. Însă acestea trebuie făcute nu oricum, ci cu sufletul și mintea deschise. Și, poate cel mai important, pentru ca acțiunile pe care le întreprind să mă ajute să ajung acolo unde vreau, este obligatoriu să îmi pun întrebări, să nu iau de bun absolut tot ceea ce aud, să trec viața prin propriul filtru. Ușor de zis, greu de făcut.

Toate relațiile mele m-au adus într-un punct în care puteam să învăț un lucru esențial pentru acea relație, automat și pentru mine: responsabilitatea în cuplu. Și aici nu mă refer la cine e responsabil pentru a duce gunoiul și cine se ocupă de spălatul vaselor, ci vorbesc de responsabilitatea pe care fiecare din noi o are asupra propriilor gânduri, vorbe, fapte și sentimente. Spun că puteam să învăț, însă nu am conștientizat această lecție pentru că nu am fost suficient de deschisă pentru a înțelege cu adevărat. Însă viața are propriile jocuri și ne pune mereu în situații din care să înțelegem cu adevărat lecția care ne e dată s-o învățăm. Și nu ne lasă până nu trecem testul!

Psihosociologul Jaques Salomé spunea în una din cărțile sale: „Sunt parte activă a tot ceea ce mi se întâmplă între nașterea și moartea mea, și evit să acuz pe oricine altcineva de ceea ce se petrece în viața mea.” Se întâmplă de atâtea ori să îi acuzăm pe cei cu care suntem într-o relație – de iubire, de colegialitate, de familie – pentru sentimentele pe care noi le simțim într-o situație dată. Ce am conștientizat eu este că suntem responsabili de stările pe care le simțim, de cuvintele pe care le rostim, de gândurile pe care le avem, implicit de tot ceea ce pleacă de la noi, indiferent de acțiunile celorlalți. Dacă unei prietene i se pare că am o voce groaznică și mi-o spune, ce simt ține de mine. Aleg să mă supăr că nu-i place vocea mea, aleg să nu mai merg cu același drag la karaoke, aleg să mă supăr pe ea că a îndrăznit să îmi spună asta, aleg să fiu tristă că ei nu-i place cum cânt sau realizez că eu când fac acest lucru o fac pentru mine și nu pentru a deveni vreo soprană și că este perfect normal să nu fiu pe placul tuturor în fiecare moment din viața mea?

Este muncă grea cu această responsabilitate pe care fiecare din noi o are în orice raport am fi cu ceilalți, dar nimic nu este imposibil. Și pentru că mai spuneam într-un articol anterior că schimbările cele mai trainice sunt cele care nu vin peste noapte, la fel cred și în acest caz. Primul pas ține de conștietizare – sunt responsabil în relațiile cu ceilalți? – al doilea de dorința de schimbare iar ultimul – și cel mai important – acțiunea, munca depusă, sudoarea frunții.

Te îndemn să te oprești puțin, să interoghezi acest aspect al vieții tale și să conștietizezi că stările pe care le simți țin de tine pentru că nimeni nu te poate face să simți ceva fără acordul tău! Și, mai vreau să-ți las un singur gând: „O revoluție în felul nostru de a fi nu poate începe decât în interiorul nostru.”

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*