P.S. It’s complicated: Îndreptar de joc

0

Dragă copile,

Îți scriu aceste rânduri pentru că sunt certat cu nopțile. Și pentru că diminețile mă expulzează din brațele lor la fel cum bețivii sunt aruncați afară din cârciumi. Îți scriu pentru că sufletul meu se zbate să ajungă la malul înțelegerii dar mintea are mâini prea scurte pentru a-l salva de la înec.

Aștept ploaia. Nu ploaia venită din cerul lui Dumnezeu, ci ploaia venită din cuvintele tale. Uneori s-ar putea să nu ai presiune la apă, adică la vorbe, dar ai un hidrofor pe care te poți baza oricând, maturitatea. Sau cel puțin sper să ai. Dacă e pur și simplu stricat, atunci du-l la reparat, adică fă-i un upgrade. Te rog doar să nu-l lași prea mult timp defect, rugina lui mă macină și pe mine.

Și ca să înțelegi de ce-ți scriu, uită-te mai atent la literele negre din fața ta. Mai ții minte când m-ai întrebat dacă vrei să ne avem unul pe altul alături, la bine și la rău, cum le place oamenilor mari să spună? Eu mai țin minte. Și am convingerea că și tu-ți mai amintești. Am zâmbit cu ochii și sufletul, știam că nu m-ai întreba fără rost. La scurt timp, ai venit din nou la mine și mi-ai pus o altă întrebare:

–         Vrei să ne jucăm?
–         Da, abia aștept!

Credeam cu tărie că vrei să ne jucăm de-a viața împreună. Și-am acceptat cu veselie. Dar apoi, copile, ai început să te îndepărtezi de mine. Ochii mei te priveau tot mai rar, iar fericirile ți le petreceai doar cu alții.

Treptat ai învățat cuvinte dureroase precum nepăsare și uitare. Și-am început să adun tot mai multe întrebări. Mi se lipeau de suflet ca ciulinii de pantaloni. Iar ploaia tot nu se întrezărea. Dar într-o zi te-am reîntâlnit. Acum însă mi-era frică. De întrebări grele ca obuzele bătrâne ieșite din pământ și de răspunsurile tale ascuțite ca vârfuri de suliță. Totuși, am îndrăznit:

–         Vrei să te joci?
–         Da, abia aștept!
–         Atunci du-te și joacă-te cu altcineva.

Speram ca maturitatea să te mustre măcar un pic, dar n-a făcut-o din simplul motiv că este la fel de necoaptă ca tine. Ai rămas în grădina copiilor mari, acolo unde totul este doar o joacă. Deși porțile spre lumea celor mari sunt larg deschise, preferi să rămâi în locuri care nu mai au ce să te învețe.

Dragă copile, voi încheia prin a-ți scrie că deși stropii de cuvinte ce ar fi trebuit să-mi spele de ce-urile n-au mai picurat, timpul s-a ocupat de fiecare nelămurire. Și îți mai scriu acest ultim rând ca să te anunț că am învățat și eu ceva: puterea de-a merge mai departe.

sursă foto: freepik.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*