P.S. It’s complicated: Fericiri pe post de haine

0

Unele din cele mai frumoase bucăți de material, numite generic haine, stau cuminți pe umerașele din magazine în așteptarea unui nou posesor. Altele împlinesc secole, dar nu vrei să renunți la ele pentru simplu motiv că scânteia dintre voi încă nu s-a stins. Indiferent de proveniența lor, există o certitudine. Ele stau frumos în spatele scenei și așteaptă să fie scoase rând pe rând în lumina reflectoarelor. Modelul care va defila? TU!

Coco Chanel spunea că ”Fiecare zi este un spectacol de modă, iar lumea este podiumul”. În foarte multe cazuri, ceea ce alegi să porți într-o zi anume nu te avantajează, culoarea nu se potrivește cu nuanța tenului, gradul de confort este sub nivelul scoarței terestre. Sau efectiv porți ceva nu pentru a-ți crea o anumită stare, ci ceva care se potrivește cu starea ta. Dar, scoți la bătaie ridurile frunții în fața oglinzii care și-a încruntat sprâncenele la tine și decizi că azi nu te interesează. Că azi pur și simplu nu ai chef.

Nu o dată m-am supărat și eu pe reflecția din fața mea, însă ștampila fusese pusă. Astăzi alegeam să nu-mi pese. Însă, într-o zi când cearceaful s-a înghesuit să-mi umbrească trezirea, culoarea neagră părea alegerea ideală. Și când mi-am privit reflecția, am realizat că starea mea nu avea să se schimbe în bine datorită culorii, ci din contră.

Dacă ar fi să traduc aceste obiecte vestimentare în trăiri sufletești, atunci aș putea spune că starea emoțională cu care decizi să defilezi în fiecare zi este o alegere proprie. Că oglinda grăitoare de adevăr nu stă agățată de un perete ci se ascunde în ochii fiecărei persoane cu care te întâlnești pe drum.

Un crez repetat de alții în numeroase rânduri mi se întipărise și mie în minte. De multe ori când simțeam că viața alunecă în groapa nemulțumirii, uitam să mă prind de guler pentru a-mi reaminti că fiecare om este responsabil de fericirea lui. Și omul din mine este responsabil de fericirea mea. Însă acest om uita să își mai bată la ușa sufletului din vreme în vreme, să se întrebe: azi ai zâmbit? Dacă nu altuia, măcar ție. Dacă nu ție, măcar unui gând venit din ziua de mâine care prevestea o zi mai însorită.

Fiecare nouă zi adunată în calendarul acelui an îmi scotea tot mai multe oglinzi în cale. Nu semănau între ele, însă aveau un lucru în comun: neîmplinirea. Așa că mi-am suflecat mânecile și m-am pus să-mi fac ordine printre haine. Le-am aruncat pe cele care îmi urâțeau sufletul și le-am păstrat doar pe cele pozitive. Nu a fost ușor, încă învăț să nu mă mai las furată de haine care nu-și au locul în dulapul meu. Și să le port cu mândrie pe cele care îmi împodobesc sufletul și-mi pun un zâmbet pe buze.

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*