P.S. it’s complicated – esențe de sezon

0

Primii paşi din viaţă i-am făcut pe pământ ardelenesc, iar apoi aceştia m-au purtat pe meleaguri bănăţene. De când îmi aduc aminte, inima mi-a fost hrănită cu familie, iubire şi speranţă, iar copilăria m-a crescut cu seninătate, optimism şi veselie. În prag de studenţie mintea a făcut muguri de jurnalism, marketing şi curiozitate, iar ochii mi-au fost umpluţi de uimire, frumos şi culoare. Însă, de când am învăţat alfabetul, degetele mele au fost mânate de un singur gând: acela de a scrie.

P.S. It’s complicated?

Această rubrică este scrisă pentru toţi cei care au visat, au iubit, au avut inima frântă sau pentru cei care şi-au găsit fericirea. Pentru toţi cei care, la fel ca mine, au căutat răspunsuri la întrebarea: Ce este dragostea?

Esențe de sezon

Bunicii mei fac parte din categoria oamenilor care au crestate în palme şi în frunţi sudoarea pământului pe care l-au lucrat ani de-a rândul ca mai apoi să se poată bucura de roadele lui. Această muncă a fost făcută după un plan bine pus la punct ce a inclus arat, semănat, cules, săpat, fiind pus în aplicare în fiecare an. Şi toată munca își avea originea într-o sămânţă.

Când vine vorba de iubire aceste seminţe sunt zâmbete, atingeri sau cuvinte, iar ”fermierii” angajați în acea nouă relație încropesc o schemă pentru a se asigura că seminţele vor rodi şi se vor transforma într-o recoltă aducătoare de fericire, liniște și împlinire. Iar dacă în agricultură sezonul plantării sau recoltării este stabilit cu sfințenie pentru fiecare soi în parte, în dragoste lucrurile stau puțin diferit.

Până nu demult trăiam cu impresia că sezonul despărțirilor înmugurește odată cu florile cireșilor, iar sezonul împăcărilor se așterne în cupluri precum frunzele argintii în prag de toamnă. Această părere a mea era și mai puternic conturată de explicația dată de medici, aceea că razele de soare cresc nivelul de serotonină plus dopamină din corp, ambele fiind responsabile cu starea de spirit și excitarea resimțite.

Dar la o introspecție mai atentă, completată de multe răspunsuri din partea celor din jur, am realizat că această poveste a sezoanelor împăcărilor și despărțirilor e doar un mit deloc pus la zid. În acest vârtej de relații în care ne angajăm cu tot elanul și din care ieșim mai apoi tulburați sau nedumeriți, avem nevoie de timp. Timp pentru a simți, timp pentru a înțelege, timp pentru a învăța ce ne face mai mult sau mai puțin fericiți. Dar, poate cel mai important, timp pentru a ne cunoaște pe noi.

Scriam la un moment dat cum nu îmi îngăduiam acel răgaz între relații tocmai pentru că nu vroiam să ajung față în față cu mine. Uneori gândeam că despărțirea ce mă viza era o înfrângere a sufletului, nu o lecție pe care trebuie s-o accept ca atare.

Însă lucrurile frumoase nu pot fi forțate să se întâmple ACUM, ci ele înfloresc tocmai atunci când încleștarea inimii și a gândurilor s-a evaporat și am acceptat că fericirea vine cu un preț. Cam cum zice Rebreanu, doar că stiloul lui o spune mai bine: ”Trebuie să trăiești mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea.”

Dacă ar fi să storc relațiile prin care am trecut ca pe niște portocale siciliene, atunci aș spune că savoarea esenței nu stă în perioada în care acestea au fost sădite sau culese, ci stă în respectarea planului pe care l-am întocmit cu cel de lângă mine la început de drum. Iar dacă parcursul legăturii noastre nu a avut sorți de izbândă, a trebuit să învăț că poate nu pașii de urmat erau greșiți, ci întocmai persoana alături de care făceam acei pași era nepotrivită.

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*