Lupta pentru comunicare în trei puncte strategice

0

Comunicare?
Ce întrebare! E un subiect la care ne pricepem cu toții și un răspuns la toate problemele. Cu toate astea, nici nu am pus întrebarea.

Ce este comunicarea?

O convorbire însuflețită, chiar antrenantă, între două persoane, despre diverse subiecte de interes comun? Un schimb de informații? Sau transmiterea unor mesaje în forme subtile, nonverbale, organice, precum schimbul de priviri între îndrăgostiți, o atingere fugară, sau- în alte vremuri- poziția evantaiului unei doamne și culoarea florilor oferite cuiva.

Unii consideră simplă schema comunicării: un mesaj care se plimbă între un emițător- cel ce simte, gândește, transmite și un receptor- care primește mesajul plus o formă de transmitere accesibilă amândurora.Și când zic accesibilă nu mă refer la acceptabilă. Iată o posibilă eroare de comunicare, bazată pe interpretare, pe așteptări și scenarii personale care interferează în simpla schemă de mai sus.

Nu vreau să vă răpesc speranțele în privința comunicării, doar iluziile.

Comunicarea… începem?

În orice relație- părintească, amicală, romantică sau de alt tip, comunicarea ar trebui să fie un pod între persoane. Din păcate, se alătură subiectelor pe cât de importante, -chiar esențiale în relații interumane, pe atât de neglijate.

Mitul nr. 1

Comunicarea este ceva firesc, inerent naturii umane. Fals.

Nu ne naștem învățați, ci avem de învățat și asta cam toată viața. La început, lucrurile de bază, ABC-ul comunicării și avansăm pe parcurs la subtilitățile ei. Dacă renunțăm la acest mit, vom renunța și la ideea că nu suntem înțeleși când ne exprimăm, de aceea nici nu are rost să încercăm”. Toată lumea greșește undeva, cândva, la comunicare. De aceea, toți avem examene restante și lecții de reluat. Când renunțăm la a mai încerca, ne afundăm într-un cerc vicios, unul care se consumă în capul nostru și ne consumă resursele și abilitatea de a transmite în exterior ce se întâmplă în interior.

Prezența unor modele pozitive- de exemplu, în cadrul familiei, e ideală, dar dacă- așa ca majoritatea- nu le-am primit la timpul respectiv, atunci ne revine datoria de a le căuta în alte surse până le găsim, le înțelegem și le însușim. Unele capitole ale vieții pur și simplu merită efortul de a fi autodidacți.

Dacă părinții ne-au comunicat de timpuriu într-un mod incomplet, disimulat, neautentic, sunt șanse mari să nu avem ABC-ul comunicării.

Mitul nr. 2

Comunicarea înseamnă convorbire. Fals.

Poate că vorbim unul cu altul și unii cu alții, dar nu e de ajuns să menținem forma conversațională pentru a obține o comunicare. Cel puțin, nu acel gen de comunicare care ne ajută să construim relații semnificative cu ceilalți. Ce transmitem despre noi e de departe cel mai important aspect și depășește nivelul replicilor de spart gheața și al informațiilor de interes general. Pentru a ne face ascultați și înțeleși, e nevoie să vorbim despre lucrurile pe care le știm- cele ale noastre, nu cele pe care le presupunem sau le bănuim despre ceilalți. Nu are nicio valoare să îi spui celuilalt ce crezi că se petrece în interiorul lui, dar e esențial să poți comunica despre ce se petrece în tine.

Comunicarea are nevoie să se producă și la un nivel emoțional, altfel am fi emițători și receptori impersonali. Însă noi suntem deopotrivă ființe raționale și emoționale. Deci, să facem lumină în partea afectivă, renunțând totodată la iluzia că trebuie să ținem ascunse lucrurile pe care le simțim.

Mitul nr. 3

Dacă ajung să comunic autentic, voi fi respins. Fals sau adevărat, în funcție de ceilalți.

Ajungem poate la cel mai fierbinte punct la comunicării. Acel punct în care îl conduci pe celălalt spre tine, prin labirintul ființei tale, prezentându-i grădinile înflorite, meticulos cultivate, precum și colțurile împăienjenite sau mlaștinile unde ți-e chiar ție frică să calci. Cu toții avem (dreptul la) gânduri și sentimente mai puțin “curate”: invidie, furie, pofte, tendințe impulsive, distructive etc. Fie că ne place sau nu, ele există și se manifestă prin mintea noastră. Știm că sunt privite în general dezaprobator, așadar preluăm această viziune și ne pedepsim cu ea. Ne considerăm demni de dispreț, devenim proprii judecători. Păstrăm tăcerea, încercăm să le îngropăm. Sub alte gânduri. Dar nu așa merg lucrurile. Ceea ce simțim și ce gândim poate să erupă ca lava unui vulcan, distrugând totul în jur, precum și propriul echilibru emoțional.

Acum haideți să vedem și niște alternative sănătoase. Dacă vă mai bate gândul să continuați studiile de comunicare.

1. Dacă părinții ne-au comunicat de timpuriu într-un mod incomplet, disimulat, neautentic, sunt șanse mari să nu avem ABC-ul comunicării. Nu doar că și-au ascuns personalitatea reală, cu întunecimile și lipsurile inevitabile, dar -cel mai probabil- nu ne-au permis nici nouă să ne acceptăm așa cum suntem, în totalitate: cu strălucirile, dar și cu umbrele personale.

Nu e totul pierdut, la orice vârstă putem schimba ceva, cu hotărâre și cu credința că merită să obținem ceva mai bun. Noi merităm să ne recuperăm autenticitatea, iar cei de lângă noi merită sinceritatea noastră. Relațiile pe care le vom avea cu ceilalți vor funcționa pe acest principiu. S-ar putea să fie nevoie de cursuri propriu-zise, de ajutorul unui consilier, sau pur și simplu, de voința și de eforturile individuale, dar important este să ne dorim să găsim soluțiile adaptate nevoilor noastre.

2. Să zicem că am trecut de etapa în care îmi recuperez și completez adevăratul eu. Dacă îi las pe ceilalți să mă vadă așa cum sunt, oare nu mă vor respinge? Dacă ți-ai pus această întrebare, e cel mai probabil că tu însuți/însăți nu te-ai acceptat așa cum ești. Nu de iubirea și de aprobarea celorlalți avem nevoie în primul rând, ci de aprobarea și de iubirea noastră. Nu pentru că am fi superiori sau chiar perfecți- pentru că nimeni nu este. Doar pentru că suntem.

Ideea că merităm dragoste doar dacă FACEM ceva sau SUNTEM cumva implică o condiționare și dragostea ori e necondiționată, ori își pierde statutul. În procesul “Eu vs. Eu”, acuzatul și acuzatorul trebuie să se reconcilieze prin iubire.

De asemenea, dacă îi iubim pe ceilalți, să fim sinceri cu ei în privința propriei persoane. Condiția este să îi conducem “spre centru” cu delicatețe, să îi avertizăm că există și zone de risc, că ar putea călca pe mine neexplodate, dar că e o călătorie de care veți beneficia reciproc. Cunoscându-te, îi vei putea ghida și pe cei care vor cu adevărat să se apropie, să te cunoască așa cum ești.

3. Dacă totuși am comunicat, cu toată considerația față de sentimentele celorlalți și cu respect față de limitele mele psihologice și totuși am fost respins, este posibil să vrei să renunți la adevărata comunicare. Poate că harta noastră mentală i-a speriat pe cei dragi, poate că intensitatea unui război interior i-a îndepărtat. Majoritatea suntem tentați să mințim despre adevăratele sentimente, în speranța că nu le vom pierde afecțiunea. Dar vom crea o relație construită pe jumătăți de adevăr, cu măști care arată cum vor ceilalți, pe armuri care ne apără dar ne și separă. Vom clocoti pe interior și vom ajunge să ne răstim la cei care ne întreabă ce mai facem, să ne agresăm copiii când venim nervoși de la serviciu, să ne căutăm înlocuitori decât să cerem afecțiunea partenerilor de viață ș.a.m.d., toate de frica de a nu ne lăsa văzuți în realitatea interioară- expuși și vulnerabili.

Concluzia- grea, dar necesară, este să ne asumăm responsabilitatea și totodată riscul. Poate vom avea mai puțini prieteni, dar vor mai fi sinceri, mai puține șanse de a ne găsi jumătatea, dar când apare va fi cea potrivită ș.a.m.d.

Aș vrea să vă promit personal că procesul comunicării și efectele lui vor fi minunate, pline de bucurii și recompense substanțiale. Este absolut realizabil, dar nu pot să garantez că drumul până acolo va fi ușor. Cu siguranță, nu vei fi singur/ă pe drum. Dacă tot asemănăm comunicarea cu un pod, fie el și de piatră, uneori se va mai dărâma, dar- vorba cântecului- ar fi bine să ridicăm unul nou, în mod curajos, “unul mai trainic și mai frumos”.

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply


*