Libertatea în relații. Cum ajungi să fii privat de libertate?

0

Oferi prea multă libertate partenerului tău? Sau dimpotrivă, te-ai transformat într-un gardian al timpului, acțiunilor și gândurilor acestuia? Libertatea, cu toate fațetele ei, este un drept înnăscut al fiecăruia dintre noi. Cu toate acestea, de multe ori avem tendința de a-i neglija importanța. Ne ascundem cu dibăcie în spatele îngrijorării de fiecare dată când ne sunăm partenerul de-a lungul unei zile pentru clasica întrebare: “Ce faci? Pe unde ești?”.

Willian Glasser ne vorbește despre cinci nevoi fundamentale ale fiecăruia dintre noi: nevoia de supraviețuire, nevoia de iubire și apartenență, nevoia de putere, nevoia de libertate și nevoia de bună dispoziție. Toate acestea, combinate cu iscusință, în dozaje diferite, oferă rețeta spre o relație de succes.

Așadar, oare unde greșim noi când suntem etichetați ca fiind posesivi sau că ne sufocăm partenerul? Haideți să facem împreună o incursiune în mintea unui bărbat de 32 de ani, necăsătorit, care a eșuat în relații pentru că mereu se simțea privat de libertate:

Cum vezi tu relația ideală?

Să fie ca un întreg, cele două persoane să se contopească una în alta.

Ce așteptări ai de la partenera ta de viață?

Să aibă deschidere și înțelegere față de lucruri noi, care mie îmi place să le fac: să mă duc cu cortul, să fac wakeboard, să fumez, să merg la party-uri, să socializez pe social media cu toate fetele care îmi scriu, chiar să mă și întâlnesc cu ele să le cunosc etc.

Cât de des dorești să ieși în oraș/club fără ea, doar cu prietenii tăi?

O dată pe săptămână, patru ore.

Comunici cu ea despre programul vostru zilnic?

Da… dar programul meu este instabil, se schimbă des și nu o pot suna din jumătate în jumătate de oră să dau raportul, că nu e genul meu.

Care au fost motivele pentru care ai eșuat în relații până acum?

Faptul că în timpul liber alegeam să fac ceea ce îmi doream eu. Adică cele de mai sus. Și nu mai exista timp și pentru cuplu.

Unde duce o astfel de libertate în care fiecare face ce vrea?

Am acceptat să răspund întrebărilor tale pentru că doresc să scot în evidență mai multe aspecte. Primul ar fi legat de lucrurile în comun pe care le au două persoane într-un cuplu. Dacă ele nu prea există, șansele ca relația să ajungă disfuncțională sunt foarte mari. În fapt, și cercetările arată faptul că o relație va funcționa pe termen lung atunci când cei doi au multe lucruri în comun, împărtășesc aceleași valori, au aceleași hobby-uri, pe scurt sunt compatibili. În caz contrar, ori se ajunge în situația de mai sus, în care el face ce vrea în timpul liber iar ea devine frustrată. Astfel apar reproșuri din partea ei iar el se simte presat sau chiar privat de libertate. Se mai poate și ca el sau ea să NU facă ce își dorește pentru a nu-și supăra partenerul, caz în care se ajunge tot la multe frustrări acumulate și la o “explozie” a acestora cândva.

Privarea de libertate sau libertatea oferită în exces și legătura cu traumele din trecut.

De asemenea, există și altfel de situații, în care cei doi sunt compatibili din multe puncte de vedere dar unuia dintre aceștia, din cauza unei traume de abandon nerezolvată, îi este teamă să nu îl piardă pe celălalt și atunci îl verifică ce face, pas cu pas, pentru a controla situațiile. O altă situație este cea în care una dintre persoane a învățat din experiențele anterioare că dacă își controlează partenerul/a, există mari șanse ca acesta să fugă de lângă ea și astfel îi oferă o libertate deplină. Însă aceasta nu e lipsită de sentimentul de teamă și insecuritate. Îngrijorare că unde ar putea fi, ce ar putea face.

De ce ne e de fapt teamă să îi oferim libertate deplină celuilalt?

Dacă ar fi să reducem toate aceste discuții la o singură concluzie, de ce credeți că ne este teamă să îi oferim celuilalt libertate deplină? Din frica de a nu fi înșelați, așa e? Și din dorința de a petrece cât mai mult timp alături de noi, pentru că astfel ni se arată că suntem doriți, iubiți, acceptați, valorizați. Nu?

Monogamia, un concept inventat de oameni pe care îl respectăm cu greu. De ce?

Aici intervine un alt subiect delicat, monogamia versus poligamia sau dacă suntem construiți să trăim o viață cu un singur partener sau nu. Am să încerc să exprim mai jos câteva idei legate de această zbatere din interiorul ființelor umane care reprezintă una dintre contemplările noastre de-a lungul vremii.

Monogamia este un concept inventat de oameni și este tot mai greu de respectat. Zilele trecute am vizionat un scurt documentar despre monogamie. Intriga era cum am ajuns noi, oamenii, să inventăm un concept (monogamia) pe care nu îl putem respecta. Cum să inventăm ceva ce nu putem respecta?! De ce ne dorim ceva ce nu putem urma?! Monogamia e doar atunci când iubești? De ce ne jurăm fidelitate la bine și la rău, până la adânci bătrâneți și după câțiva ani ne despărțim? Așa a fost dintotdeauna sau nevoia de schimbare și implicit de încălcare a monogamiei a survenit, cel puțin în România, după ce ne-am câștigat libertatea la Revoluția din ’89? Sau oare, de aproape 30 de ani înțelegem cu toții prost conceptul de libertate?

Acestea sunt întrebările la care căutăm răspunsuri și dat fiind faptul că subiectul este destul de complex, probabil că nu am să reușesc să cuprind toate aspectele lui într-un singur articol.

Cum se întâmplă de fapt să ajungem să nu mai iubim ce am iubit cândva?

În primul rând vă propun să ne gândim la următoarea situație. Atunci când ne îndrăgostim de cineva, avem impresia că putem merge până pe lună și înapoi cu acea persoană și că nu mai avem nevoie de nimeni și de nimic în plus. Însă îndrăgostirea și iubirea sunt două sentimente diferite. Primul durează o perioadă mai scurtă după care e urmat de iubire, care are diferite valențe. Se tot transformă pe parcursul anilor până ajunge la un soi de atașament pe care oamenii îl numesc obișnuință. Și atunci când se instalează obișnuința… parcă simțim că ceva ne lipsește… parcă ni se face dor de cum era la început și așa, ajungem să ne îndrăgostim din nou… de altă persoană.

Și până la urmă cine poate spune că ceea ce noi simțim este greșit?

Și dacă ar fi greșit, cum rămâne cu acel sfat “fă ce simți”?

Așa cum am și început acest articol, din tot ceea ce văd că se întâmplă în jurul meu, în terapiile de cuplu sau cele individuale, pot trage o singură concluzie. Aceea că într-o viață, fiecare trăiește cel puțin două povești de dragoste. Dacă marea majoritate ar trăi doar una singură, atunci am putea trage concluzia că suntem monogami.

Cu toate astea ne e greu să acceptăm că nu este așa, că probabil am fost construiți să nu fim monogami și atunci, când suntem într-o relație, indiferent de ce natură e aceasta, începem să ne îngrădim libertățile unul celuilalt fără să realizăm că astfel ne facem mai mult rău decât bine pentru că atunci când punem presiune pe celălalt, celălalt are tendința de a se depărta de noi.

Dar, așa cum spuneam mai sus, subiectul libertății în cuplu și al monogamiei sunt vaste, au multe unghiuri de abordare și nu le putem dezbate într-un singur articol. Însă, dacă ar fi să închei cu o concluzie, aceasta ar suna așa: ascultă-ți sufletul și intuiția pentru că ele nu te mint niciodată, fii autentic și fă ce simți! Și nu uita, apelează cu încredere la un specialist atunci când te simți copleșit sau în impas pentru că, prin pregătirea sa, el te poate ajuta să îți găsești singur răspunsurile la întrebările care te macină.

Pe scurt:

  • Cercetările arată faptul că o relație va funcționa pe termen lung atunci când cei doi au multe lucruri în comun, împărtășesc aceleași valori, au aceleași hobby-uri, pe scurt, sunt compatibili;
  • Libertatea în care fiecare face ce vrea duce la despărțire;
  • Privarea de libertate sau libertatea oferită în exces și legătura cu traumele din trecut. Ne este teamă să îi oferim celuilalt libertate deplină din frica de a nu fi înșelați;
  • Monogamia, un concept inventat de oameni pe care îl respectăm cu greu;
  • Într-o viață, fiecare trăiește cel puțin două povești de dragoste. Dacă marea majoritate ar trăi doar una singură, atunci am putea trage concluzia că suntem monogami;
  • Atunci când nu știi ce să mai faci, ascultă-ți sufletul și intuiția pentru că ele nu te mint niciodată, fii autentic și fă ce simți!

Text: Aurelia Marcoane

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.