De ce iubirea nu e de ajuns într-o relație de cuplu?!

0

Psihologi reputați au cercetat de-a lungul timpului relațiile de iubire pentru a găsi secretul fericirii. Că de fapt asta ne doare pe toți și după asta alergăm pe parcursul întregii vieți. Din propriile observații, fericirea, pentru că o căutăm de multe ori în direcții greșite, a devenit un fel de obsesie a zilelor noastre. Greșeala majoră este că atunci când suntem nefericiți, ne mințim că nu e așa și ne prefacem conștient sau inconștient că suntem fericiți, în loc să căutăm în noi tristețea, trauma sau suferința și să o confruntăm. La fel și în relațiile de iubire, dacă nu suntem pregătiți pentru ele, nu facem decât să intrăm pentru a ne completa lipsurile și astfel ajungem să trăim o relație nefericită în care mimăm fericirea până când nu mai putem.

De ce teoria “contrariile care se atrag” funcționează pe termen scurt?

Auzeam adesea poveștile oamenilor despre atracția dintre persoanele opuse până am studiat să aflu dacă într-adevăr așa stau lucrurile. Ce m-a determinat să studiez acest subiect au fost tocmai experiențele personale care m-au făcut fericită pe termen scurt sau mediu. Și am aflat că de fapt este exact pe dos. Persoanele care se aseamănă, care împărtășesc credințe și valori comune, au șanse mai mari ca relația lor să fie una stabilă și de lungă durată decât cealaltă categorie. Lucru demonstrat și științific de psihologi și sociologi.

Caz real

Și ca să înțelegem mai bine de ce iubirea nu e de ajuns într-un cuplu, am să dau exemplu o relație de cuplu pe care o cunosc îndeaproape. Un el și o ea, un început minunat, pasional, ca în povești. O îndrăgostire care s-a transformat ușor într-o iubire sinceră și frumoasă însă fără niște baze solide. Se iubeau dar discuțiile în contradictoriu au început devreme, mult prea devreme. Ea tolera, ca orice femeie ce iubește, el depunea eforturi la rândul lui, așa cum știa el, pentru că ambii își doreau să nu piardă iubirea pe care o aveau. Îmi spuneau că aproape singurele momente în care pacea și liniștea se instalau erau când făceau dragoste și dormeau îmbrățișați. În rest, totul a devenit o competiție, o luptă parcă între ei. Ea juca un rol de părinte normativ, el un copil răzvrătit. Și se învârteau în cercul ăsta vicios nereușind să fie concomitent doi adulți. Motivele din cauza cărora apăreau în permanență conflictele erau simple: cei doi aveau sisteme de credințe, valori și un nivel de dezvoltare personală complet diferite. Mai mult, fiecare a intrat în relație cu un bagaj de traume nerezolvate și unul dintre ei refuza cu vehemență și să vorbească despre asta dar mai să consulte vreun psihoterapeut. Și uite așa s-au chinuit unul pe celălalt în numele iubirii, fără a avea suficientă maturitate să facă ceva: ori să se despartă, ori să își dorească suficient de tare să învețe să trăiască frumos unul cu celălalt, printr-o bună comunicare, o reală înțelegere și o mai mare toleranță față de celălalt. Într-un final s-au despărțit dar trăiesc așa despărțiți, fiecare rămânând cu iubirea purtată celuilalt până când timpul o va șterge ușor-ușor și o va înlocui cu o altă iubire poate. Au rămas cu o dorință neîmplinită și cu gândul “cum ar fi fost dacă”. Dacă erau mai maturi, dacă acționau acolo unde era problema, dacă își asumau că sunt diferiți și învățau să își respecte diferențele și să construiască pe ce au în comun, dacă își doreau să își trateze traumele etc, etc.

Să nu confundăm iubirea cu îndrăgostirea, pasiunea sau atracția fizică

Am citit un articol în care autorul, foarte supărat pe psihologi, contrazice cu vehemență teoria precum că iubirea nu e de ajuns motivând că cei care au relații mai scurte de iubire, trăiesc o iubire pe care alții nu o pot simți cumulat în zeci de ani. Cred că autorul articolului se referea strict la iubirea pasională, omițând faptul că acea iubire de început îmbracă alte forme pe parcurs. Acesta este și motivul pentru care acele iubiri pasionale, dacă nu au și altceva în comun, nu rezistă în timp și nu ajung să îmbrace toate formele de iubire de-a lungul unei relații durabilă.

Care sunt ingredientele unei relații de iubire funcțională.

Credințe și valori comune, respect, afecțiune, comunicare, atenție, păsare și grijă unul față de celălalt, sprijin reciproc, prețuire, toleranță, răbdare, încredere, deschidere și sinceritate. Pe scurt, tot ce își dorește oricine de la partenerul său. Ne punem întrebarea de ce nu găsim un astfel de partener dar ne întrebăm oare dacă în noi există aceste ingrediente? Partenerul pe care îl avem în prezent este oglinda noastră. Tot ceea ce nu ne place la el, se află de fapt în noi și nu acceptăm asta. Spre exemplu, partenerul meu e trist, plânge, iar eu nu pot să îl văd așa. Mai mult, chiar mă înfurii când el este așa. Asta se întâmplă tocmai pentru că înăuntrul meu există o tristețe neexprimată și nu pot duce și suferința lui, alegând să mă apăr de ea sub diverse forme.

Cum facem să nu mai ajungem în relații nepotrivite, în care suferința anulează iubirea.

Dacă ar exista o rețetă, cu siguranță am urma-o cu toții cu strictețe și am fi din acest punct de vedere mult mai fericiți. Am totuși o veste bună, rețeta aceasta există, doar că nu e de genul: bei în fiecare zi trei linguri de zeamă de lămâie cu miere pe stomacul gol, la prânz le zâmbești frumos ospătarilor de la restaurant și în fiecare seară spui o rugăciune, totul timp de 5-7 zile, după care ieși pe stradă și întâlnești persoana potrivită.

“Rețeta” este de fapt o muncă asiduă cu tine, pentru a te dezvolta personal din timp, pentru a lucra și corecta eventualele “defecte” și a-ți întări calitățile iar într-un final de a ajunge să te cunoști mai bine, accepți și iubești. Și ajuns în acest punct, cunoscându-te cu adevărat pe tine, cu toate bunele și relele, abia atunci vei știi cine ești și ce vrei, ce îți place și ce nu îți place iar în funcție de toate astea vei putea căuta și alege o persoană potrivită ție sau cea mai potrivită persoană pentru tine, în acest moment al vieții tale.

Pe scurt:

  • Persoanele care se aseamănă, care împărtășesc credințe și valori comune, au șanse mai mari ca relația lor să fie una stabilă și de lungă durată decât cealaltă categorie. Lucru demonstrat și științific de psihologi și sociologi.
  • Dacă nu suntem pregătiți pentru o relație de iubire, nu facem decât să intrăm în ea strict pe baza unor nevoi de a ne completa lipsurile și astfel ajungem să trăim o relație nefericită în care mimăm fericirea până când nu mai putem.
  • Iubirile pasionale, dacă nu au și altceva în comun, nu rezistă în timp și nu ajung să îmbrace toate formele de iubire de-a lungul unei relații durabilă.
  • Ingredientele unei relații de iubire funcțională sunt formate din: credințe și valori comune, respect, afecțiune, comunicare, atenție, păsare și grijă unul față de celălalt, sprijin reciproc, prețuire, toleranță, răbdare, încredere, deschidere și sinceritate.
  • Cunoscându-te cu adevărat pe tine, cu toate bunele și relele, abia atunci vei știi cine ești și ce vrei, ce îți place și ce nu îți place iar în funcție de toate astea vei putea căuta și alege o persoană potrivită ție sau cea mai potrivită persoană pentru tine, în acest moment al vieții tale.

text: Aurelia Marcoane
Psiholog și Psihoterapeut 
contact: aurelia.marcoane@yahoo.com

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.