Cum am aflat!

0

4 cititori ai revistei Altfel ne povestesc cum au fost înșelați de partenerii lor și ce au făcut după ce adevărul a ieșit la iveală.

Amintiri din studenție

Oana, 30 ani

Eram în primul an de facultate. De fapt, eram în prima săptămână de şcoală, într-un oraş care-mi era total necunoscut. Era şi prima mea ieşire la dans alături de o prietenă. Acolo l-am cunoscut pe el. Se tot uita cu coada ochiului la mine. Nu a durat mult până m-a invitat la dans. Din acea seară a început totul. Am început să ne vedem din ce în ce mai des şi, cum eram în perioada în care credeam în fluturi, m-am lăsat ademenită de farmecul lui şarmant. Mă îndrăgostisem până peste cap. Şi el era student pe vremea aceea şi mi-a spus că locuieşte la o prietenă până îşi găseşte o chirie. Nu ştiu de ce, dar l-am crezut. Nu aveam nici un motiv să nu-l cred. Vorbeam zilnic la telefon şi ne vedeam destul de des. După câteva săptămâni îşi găsise şi apartamentul mult căutat. Într-o zi când l-am sunat, mi-a răspuns ea, „prietena”, la care locuia. Mi-a spus pe un ton iritat să nu-l mai sun pe iubitul ei. Am închis telefonul şi am început să plâng. Mă simţeam de parcă ar fi căzut cerul peste mine. La scurt timp am mai primit un telefon. Era el.. Mă sunase să-mi spună că nu e ceea ce cred eu. Că de fapt ei erau despărţiţi de ceva vreme doar că ea nu vroia să accepte acest lucru. Cum ceea ce-mi spusese era mai uşor de acceptat, l-am crezut şi nu doar că l-am crezut, dar l-am şi iertat. Bineînţeles că lucrurile nu au stat deloc aşa. El a dus în continuare o relaţie duală şi deşi eu ştiam acest lucru, mi-a fost greu să renunţ la el. S-a terminat totul când el a decis să rămână cu „prietena” la care locuise. Acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că dacă ar fi să mai trec o dată prin asta, aş reacţiona la fel pentru că nimeni nu scapă de acei fluturi ai adolescenţei şi pentru că dacă nu aş fi avut acea experienţă, nu aş fi fost adultul puternic de azi care încă mai crede în fluturi doar că nu mai sunt la fel de coloraţi ca atunci.

Iubire furtunoasă

Loredana, 31 ani

Cât e de simplu să povestești despre o întâmplare nefericită din trecut, dar ale cărei răni s-au vindecat de mult. Parcă nici nu îţi vine să crezi că tocmai tu ai fost cândva protagonista acelei poveşti. Am avut multe iubiri: intense, frumoase, trecătoare, netrecătoare, interesante şi cu siguranţă, fiecare altfel. Peste toate însă, şi cât toate la un loc, tronează una singură şi cea mai zguduitoare. Cea care m-a luat pe valurile ei şi m-a izbit cât a putut ea de tare de toţi pereţii. Pe cât de dulce a fost această iubire, tot pe atât a fost şi de amară. Relaţia noastră era una zbuciumată. Nu treceau mai mult de câteva zile fără să ne certăm. Găseam motive de ceartă din orice. Cea mai mică scânteie genera un scandal cât Casa Poporului, cu urlete şi ţipete, cu vorbe urâte şi jigniri nejustificate. După fiecare ceartă a noastră spuneam că e gata, că e ultima dată, că s-a terminat, că nu mai are rost să continuăm şi mai mult de atât, de fiecare dată credeam că povestea a luat sfârşit şi sufeream amarnic. Aşa am aflat că am fost înşelată. În timp ce ne certam şi ne luam adio unul de la celălalt, mi-a spus fără nici o ezitare  „ oricum te-am înşelat ! ”. Am simţit că timpul s-a oprit pentru câteva momente, l-am privit stupefiată, iar apoi am simţit că mă invadează dezgustul şi sila. I-am spus să plece. A fost atâta de dureros că nu îmi găsesc cuvintele potrivite să descriu ce simţeam. Cu toate astea l-am iertat. Acum, privind retrospectiv nu ştiu de ce am iertat, dar atunci am iertat foarte repede şi cu mare uşurinţă. Cu toate că ştiam că nu merită să îl iert, nu puteam să stau departe de el. Iertând, nu am făcut altceva decât să amân inevitabilul. După ce ne-am împăcat, bineînţeles că relaţia noastră a rămas la fel ca înainte. Clipe intense de iubire urmate de certuri zgomotoase. Mi-au trebuit mulţi ani, multe lacrimi şi multe scandaluri ca să realizez că toate astea nu duc nicăieri şi că trebuie să îi pun capăt. Nu eram eu. Atunci am iertat un om care nu merita să fie iertat. Azi nu aş ierta un om chiar dacă acesta merită. Viaţa te schimbă.

Un SMS

Izabela, 28 ani

Când primeşti un mesaj la două noaptea prin care îţi spune să ai grijă şi să te odihneşti după tura de noapte, te bucuri, nu? Că e grijuliu, că ar fi putut să doarmă în loc să stea treaz şi să se gândească la tine. Doar că eu nu am lucrat niciodată noaptea, şi atunci am ştiut: mă înşeală. Da, era o relaţie la distanţă, dar asta nu părea să fie un impediment. El ieşise dintr-un divorţ urât, eu picasem la ţanc să îi oblojesc rănile. Am început bine, zic eu, căci îşi concentra toată dragostea şi atenţia asupra mea, simţea nevoia să iubească, eu vroiam să fiu iubită, şi era perfect. Sfârşiturile de săptămână erau aşteptate cu emoţie mare, vacanţele şi mai şi, nimic nu-mi anunţa fapta mişelească. Însă când am primit acel mesaj, am deschis ochii. Am fost un pansament pentru el, dar nu văzusem asta concret, sau poate tocmai de asta am rămas împreună. Prima reacţie a fost să îi răspund la mesaj, dar am hotărât să aştept să îl prind cumva sau să îmi mărturisească. Dar nu mărturisea nimic. Şi în loc să pun capăt relaţiei imediat… am început să îl înşel şi eu, cu fostul prieten, care abia aştepta să mă consoleze. Şi iată că fără să-mi dau seama, trăiam într-un cerc vicios în care nu mai ştiam care e înşelatul şi care e cel care înşeală. Poate că am simţit nevoia să procedez la fel, chiar dacă nu i-am spus pentru a mă simţi cumva răzbunată. Cert e că după un timp nu am mai rezistat şi m-am eliberat de toate sentimentele ce roiau în jurul trădării, minciunii şi a frustrării. Mi-am spus că dacă el printr-un mesaj s-a dat de gol, la fel voi proceda şi eu, îi voi spune la telefon că totul s-a terminat. A părut puţin surprins, dar nu l-am mai văzut niciodată. O lecţie importantă am învăţat, şi pentru asta îi mulţumesc: minciuna nu-şi are locul într-o relaţie, nu va duce nicăieri, un cuplu adevărat se clădeşte pe sinceritate şi iubire.

Viață dublă

Mihai, 30 ani

Am dus o viață liniară, monotonă, singurele mele delicii erau zilele de weekend când alături de prietenii mei semnam condica în fiecare birt din oraș. Dar totul s-a năruit când am întâlnit-o pe ea. Studentă, venită acasă, o fată plină de viață care m-a cucerit prin simpla ei prezență. Am întâlnit-o la o petrecere și după câteva pahare mi-am luat inima în dinți să o invit la dans, dans ce s-a transformat într-o discuție, noapte ce a devenit zi, o vară întreagă de fluturi în stomac și întâlniri sub clar de lună. Poate par romantic dar omul cât trăiește învață. Ca ursul după miere i-am luat urma și m-am mutat în capitală. Toate bune și frumoase până în ziua când am găsit un mic bilețel în buzunarul de la spatele blugilor, aruncați neglijent pe canapea. Nimic altceva decât un număr de telefon alături de o inimă desenată cu pixul. După o noapte furtunoasă, bântuit de gânduri și vise urâte, am hotărât să pun capăt calvarului și să aflu adevărul din spatele nenorocitului de număr. În spatele receptorului mă aștepta surpriza vieții, tipul cu care mă înșela, care după o lungă discuție mi-a povestit cu lux de amănunte viața dublă a acestei fete, la fel de șocat ca și mine. După ore de țipete și plânsete în care aproape că am crezut-o, învinuindu-mă pe mine pentru lipsa de încredere, ne-am trezit cu tipul la ușa noastră. Pusă în fața faptului împlinit, n-a avut de ales decât să toarne, printre suspine, tot adevărul. Picătura a umplut paharul în momentul când l-a prins de mână și au zburat pe ușă împreună. Mi-a făcut vânt și m-a lăsat cu buza umflată într-un oraș străin, cu două parale în portofel și cu încrederea în femei total zdruncinată. N-am mărturisit niciodată adevăratul motiv al despărțirii noastre. Recunosc … mi-a fost groaznic de rușine să mă întorc acasă cu coada între picioare, în schimb am inventat o altă poveste care până în zi de azi a rămas neschimbată.

  • 20% dintre bărbații căsătoriți își înșeală la un moment dat soția.
    16% dintre femeile căsătorite își înșeală la un moment dat soțul.
    70% dintre femei își dau seama când sunt înșelate.
    40% dintre bărbați își dau seama când au fost înșelați de parteneră.
    În 80% din cuplurile necăsătorite, mai devreme sau mai târziu, unul dintre parteneri îl va înșela pe celălalt.
    6% dintre cei care înșeală recunosc acest lucru în fața partenerului.
    2% dintre dintre cei care înșeală nu mai apucă să recunoască deoarece sunt prinși în flagrant.
    50% dintre bărbați cred că înșelatul este cauza despărțirilor.
    Bărbații bogați sunt mai predispuși să-și înșele partenera.
    Una din cinci femei căsătorite a fost la un moment dat, pe parcursul căsniciei, îndrăgostită de un alt bărbat, chiar dacă nu și-a înșelat soțul.
sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply

*