Teo Milea, artistul din spatele pianului

0

Mi-e greu să-mi imaginez o persoană rămasă neclintită sufleteşte în faţa notelor lui Teo Milea. Prima dată când l-am auzit cântând, lumea mea s-a schimbat pentru câteva minute. Totul în jurul meu era mai bun şi mai colorat, mai armonios, mai divin. Singurul meu regret, azi, e că nu pot să includ în interviu un fragment dintr-o piesă de-a lui, să simţiţi şi voi o bucată din emoţia ce o transmite Teo Milea atunci când degetele-i ating clapele. Dar cu toate astea, mă bucur enorm că am plăcerea să vi-l prezint pe cel ce crează suflete.

Cine este Teo Milea?

Un om la fel ca fiecare om, la fel ca fiecare cititor al Revistei Altfel. Este un om simplu care a reușit să-și transforme meseria în pasiune. Este omul îndrăgostit de oameni și de tot ceea ce-l înconjoară și este personajul care vede întotdeauna partea plină a paharului.

teo milea

Cum ai intrat prima dată în contact cu pianul?

Eram copil (că doar și eu am fost mic odată :)) și mama m-a dus la Școala de Arte din Arad pentru a urma cursurile de desen și sculptură. Tatăl meu este sculptor și era bine să am un mentor pe lângă mine, mai toată ziua. Când să mă înscrie, a aflat că numai din gimnaziu puteam urma cursurile dorite, iar în școala primară trebuia să aleg între pian și vioară. Vioara nu o agream deoarece aveam o vecină care cânta atât de rău încât cred că am făcut carii de la falseturile ei. Bunica mea avea la acea vreme un pian în casă, așa că am optat pentru pian, gândindu-mă că 4 ani trec repede, după care voi urma pregătirea în sculptură. Dar nu a fost să fie așa…

 Cum a reacționat publicul la primul tău album “On white … and black keys”?

Am să vă povestesc despre primul recital On white … and black keys:
Se întâmpla în vara lui 2012, pe 26 Iulie, mai exact. Eram pentru prima dată în viața mea în fața unei galerii de artă plină de oameni care cred că mai mult veniseră să audă ce a scris Teo Milea și mai apoi să asculte cum cântă Teo Milea. Ce să mai, eram emoționat până în ultima celulă din corp și aveam un ușor tremurat de picioare. Am început să îmi aștern “marfa” pe tarabă și de la primele aplauze am început să capăt curaj tot mai mult și mai mult. Le plăcea, îi prinsesem în lumea mea. La final, publicul era în picioare, aplaudând, iar atunci au început cu adevărat să-mi tremure picioarele. Lumea mea începea să capete contur. În următoarele concerte, în proporție de 90% am încheiat cu sălile în picioare și asta a depășit cu mult așteptările mele. În concluzie, din 26 Iulie 2012 am început să câștig publicul de partea mea, iar acum abia aștept să prezint publicului meu cel de-al doilea disc, Open Minds.

Mihai Toth

Ce/Cine te inspiră? De unde culegi notele?

Mă inspirați voi, oamenii pe care-i cunosc, însă în aceeași măsură și oamenii pe care nu-i cunosc, pe care-i văd pe stradă. Mă inspiră poveștile pe care le aud sau pe care le văd. De multe ori mă așez într-un loc în centru și privesc lumea. Mă inspiră un cuplu de vârsta a treia, pe care-l văd pe stradă ținându-se de mână, mă inspiră orașul. Notele curg odată așezat la pian. Primesc informația de undeva de sus și cred că doar o decodific pentru a o așeza pe note, pe înțelesul tuturor. De multe ori nu reușesc să fac față la câtă informație vine și atunci apelez la toate aparatele de înregistrare din casă pentru a salva ideile.

Cu cine ți-ai dori să colaborezi pe viitor din industria muzicii?

Sunt mulți muzicieni cu care mi-ar face o deosebită plăcere să colaborez în viața asta, dar unul care ar putea avea un impact major în cariera mea este David Frost. După vorba: “Unde a pus el mâna, a pus și Dumnezeu mila”; iar dacă în viața mea voi avea ocazia să-i strâng mâna lui Ennio Morricone, cred că muzica mea va căpăta subit și inexplicabil o altă dimensiune.

teo milea pian

În afară de muzică, ce pasiuni mai ai?

Bicicleta! Merg de la 3 ani pe bicicletă (fără roți ajutătoare), iar de pe la vârsta de 10 ani am început să și meșteresc la bicicletele mele. Le reparam, le reglam, le vopseam, le modificam. Chiar și acum, când timpul îmi permite și vreau să mă deconectez puțin de la muzică, îmi fac de lucru la bicicletă. Cam așa cum făceau tații noștri prin anii `80 duminica, în fața blocului, când deschideau capota mașinii și mai strângeau câte un șurub sau mai curățau ceva pe la motor, deși el mergea ceas.

teo milea bicicleta

Ai emoții înaintea concertelor? Dacă da, cum reușești să scapi de ele?

Desigur, un artist fără emoții nu este artist. Dar de fiecare dată am emoții constructive, emoții care nasc bucurie de la început până la final de concert. Tipul meu de recital de pian este total opus unui recital clasic. Înainte de concert eu îmi întâmpin publicul încă de la intrarea în sala de concert și povestesc cu ei, le mulțumesc pentru că îmi acordă din timpul lor și le spun cât de mult mă bucur că am ocazia să le cânt. Când merg spre pian nu intru prin spatele scenei, ci prin sală, pe unde merge toată lumea la locul său, iar dacă îmi zăresc un prieten pe care nu l-am întâlnit la intrare, mă opresc o clipă să-l salut și abia apoi urc pe scenă. Astfel, luând pulsul publicului, emoțiile mele se transformă în muzica pe care ei o îndrăgesc.

Ce ai schimba la industria muzicală din România?

Piața muzicală din România începe să capete culoare, dar încă mai este mult de muncă. De schimbat nu aș schimba nimic, pentru că industria muzicală oferă publicului ceea ce se cere, dar aș mai adăuga și alte stiluri muzicale care câștigă public de la zi la zi. Zona mea muzicală nu reprezintă un interes pentru industria românească deși cea mai mare parte din recitalurile mele sunt cu casa închisă. Mai multă deschidere din partea “păpușarilor” industriei muzicale ar păstra o parte din artiștii de valoare ai României în țară.

teo milea

Ce-ți place cel mai mult la viața de artist?

În primul și în primul rând zâmbetele prietenilor (pentru că fiecare om prezent la recitalul meu îmi devine prieten) în timpul recitalului și apoi pe stradă, când ne întâlnim din întâmplare. Faptul că sunt în continuă mișcare și concertez în locuri și culturi diferite mă încarcă și îmi dă posibilitatea să exploatez fiecare experiență în muzica mea.

Ce greutăți ai întâmpinat de-a lungul carierei tale?

Lipsa pianelor de calitate în țară este cea mai mare problemă. În rest nu pot spune că întâmpin greutăți. Atâta timp cât ești muncitor, ai un țel, ai o strategie și mai ai și o echipă în spate, doar cerul te mai limitează. Doar să nu vrei ca succesul să fie mâine. Vine el, atunci când ești pregătit.

Un mesaj pentru timișorenii altfel?

Răsfoiți și păstrați fiecare număr al Revistei Altfel. Eu o consider genială. Calitativa de la atingere până la ultimul articol din interior. Bravo, Echipa Altfel!

Timișorenilor Altfel le mulțumesc pentru că m-au inspirat pentru On white … and black keys și pentru o parte din Open Minds – albumul care se va lansa în acest an. Detalii despre noul album, cât și despre următoarele mele concerte se pot găsi pe site-ul meu www.teomilea.com.

teo milea

În 1 Martie 2015 în The Note Pub, ora 19:30 se aude la Timișoara On white…and black keys + (unde “+” înseamnă = piese noi, în premieră, de pe viitorul album Open Minds).

Păstrați orașul viu !

Cu drag, prietenul Teo Milea

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.