Secrete bine păzite cu Flavius Neamciuc

0

Despre fotografie se pot spune multe. Este acea formă de exprimare cu posibilităţi nelimitate, dar care, dacă nu e stăpânită bine, te poate limita. Ei bine, Flavius Neamciuc nu face parte din această categorie. Flavius Neamciuc face fotografie de mult timp şi o face bine de tot. A reuşit să-şi formeze un stil greu de confundat, iar talentul, pasiunea, tenacitatea, atenţia spre detalii şi tehnica impecabilă îi sunt aliaţii principali.

Când te-ai apucat de fotografie?

Cam prin clasa a 8-a am început să cochetez cu ea. Pe vremea aia prioritatea numărul unu era sportul, dar din cauza unei probleme de sănătate a trebuit să mă retrag şi fotografia mi-a umplut golul lăsat în urma eşecului în sport.

Ce înseamnă fotografia pentru tine?

E lucrul care m-a scos în lume, mi-a arătat lumea altfel, m-a ajutat s-o cunosc. Dacă n-ar fi fost fotografia, probabil că n-aş fi ajuns să-mi pun câteva întrebări pe care acum le consider esenţiale. Mie îmi plac oamenii, iar unul din proiectele la care lucrez, Prin Banat, m-a ajutat să descopăr cum interacţionează ei, cum trăiesc. Niciodată până atunci nu-mi pusesem problema că între două persoane pot exista probleme cauzate de etnie sau de diferenţele de opinie, dar prin fotografie am învăţat să mă uit în direcţia asta. Îmi place să fotografiez oameni, şi aici nu mă refer numai la portrete :). Oamenii înseamnă cultură, arhitectură, cam tot ce e făcut de mâna omului înseamnă om. Mie asta îmi place să surprind.

Flavius Neamciuc fotografie

Care e mesajul tău? Ce îţi place să transmiţi prin imagini?

Depinde ce-mi inspiră situaţia, sau care e nevoia mea în momentul respectiv. Revenind la proiectul Prin Banat, aici am încercat să creştem interesul oamenilor pentru Banatul istoric. Foarte multă lume asociază Banatul cu Timişoara, lucru eronat. Direcţia era să informez, să creez interes. Pentru că prin scris mesajul ajunge mai greu, îţi trebuie un suport vizual. Cu Mă plimb prin Timişoara la fel, scopul a fost gândit pe termen lung. În perioada respectivă, când tot oraşul era un şantier, oamenii au dat cu pietre în tot ce se putea, dar dincolo de asta a fost un spectacol vizual fantastic. Lucrurile pot fi mai grele, ăsta era mesajul. Dar şi asta face parte din istoria noastră şi a fost un moment unic, când Timişoara îşi contura o nouă imagine. Perioada aia a fost o aventură, eu aşa am perceput-o.

Cum împacă un fotograf cerinţele clientului cu felul în care vede el lucrurile?

Nu poţi face business şi fotografie de artă. Ştiu când lucrez pentru mine şi când lucrez pentru ceilalţi. Oricum, atunci când un client îţi cere să faci fotografii, totul trece prin filtrul tău. Tot ce creezi, e creat de mâna ta. Am înţeles în timp că atunci când un client îţi cere ceva, el are nevoie de produsul respectiv pentru a-i servi unui anume scop. Poţi să-i dai cea mai bună fotografie, câştigătoarea tuturor premiilor, dar dacă nu e potrivită business-ului lui, e degeaba. Diferenţierea trebuie făcută foarte clar. De multe ori clientul cere lucruri care din punct de vedere fotografic sunt eronate, dar pentru business-ul lui nu sunt. Trebuie să te decizi din start ce vrei să faci: business sau artă. Atunci când cineva are nevoie de serviciile tale pentru ceva anume, sunt banii lui la mijloc. Eu sunt o extensie a afacerii lui, nu o problemă în plus.

Nu o percepi ca pe o restricţie, faptul că trebuie să mergi pe cerinţele clientului, să renunţi la elanul artistic şi viziunea proprie?

În momentul în care chiar ai un stil, lumea te cunoaşte, cerinţele lor nu vor mai fi la nivel artistic. Problema mai mare e la început şi depinde de marketingul la care fiecare ştie să lucreze. Şi oricum, eu niciodată nu le-am privit ca restricţii, ci ca pe provocări. Din punctul meu de vedere, nu trebuie să faci lucruri doar că să înveţi ce să faci, poţi la fel de bine să înveţi ce să nu mai faci.

Flavius Neamciuc fotograf

Dacă nu fotografia, ce ar fi fost?

Dacă te referi la care ar fi fost planul meu B, răspunsul meu e simplu: planul B e pentru cei care nu cred suficient de mult în planul A. Niciodată nu m-am gândit la ce aş fi putut să fac dacă nu aş fi fost fotograf. Au fost momente în care am zis că nu mai merge, dar lucrurile s-au aranjat până la urmă, înainte să ajung să mă gândesc la variante alternative.

Cum arată o zi din viaţa ta? Cum e să fii fotograf?

În momentul în care eşti freelancer, ai parte de foarte multe fluctuaţii. Ai perioade foarte pline, dar ai şi perioade moarte. Aşa arată viaţă mea, zile diferite, poate diametral opuse ca şi intensitate. Din punctul ăsta de vedere, aş putea înţelege de ce unii consideră că a fi fotograf înseamnă a avea o viaţă cool, pentru că nu e o viaţă rendundantă. Fac shooting-uri, sunt la workshop-uri, îmi place să fotografiez concerte. De obicei sunt acolo unde se întâmplă lucruri, unde oamenii au diferite actvităţi. Şi mai e partea de portret, pe care din păcate acum nu o susţin aşa cum ar trebui, dar probabil că e o perioada în care explorez oportunităţile pe care viaţa mi le oferă acum.

Fotografiile tale de multe ori sunt în antiteză. Diafan, delicat versus negru, dur. De unde vine asta?

Sunt ipostaze diferite, dar sunt ale mele. Cred că fiecare dintre noi avem personalităţi multiple :).  Pot să văd lumea în mai multe feluri şi pot să fiu în lume în mai multe feluri. Contrastul ăsta vine din bucuria de a vedea şi a fotografia. Pentru mine acesta a fost cel mai mare challenge, să vizualizez ceva şi să şi redau în fotografie acel ceva. Dincolo de formă, dincolo de cât de mult îmi place să fotografiez alb-negru, culoarea îţi spune altă poveste şi alte lucruri. Aceeaşi chestiune se aplică şi în cazul luminii. Creierul tău îi oferă camerei foto multe posibilităţi. Fotografia e o combinaţie de 1 şi 0 şi sufletul tău.

Flavius Neamciuc fotograf

Cum îţi provoci creativitatea? Cum intri în stare?

E o chestiune de atenţie, mai mult decât de stare. Eu trăiesc fotografia de trei ori: atunci când o gândesc, atunci când o fac şi atunci când o editez. E o combinaţie de strategie şi spontaneitate. Poţi să ţinteşti într-o anumită direcţie, iar asta nu ţine neapărat de stare. Trebuie să fii atent totuşi, starea ta se va reflecta în relaţia cu oamenii pe care-i fotografiezi. Dacă tu te prezinţi neadecvat, ursuz, nu o să ai niciun cadru bun. Oamenii reflectă ceea ce văd la noi. Fotografia e super importantă, dar sunt câteva elemente care sunt importante în susţinerea ei.

Care ar fi sfatul tău pentru un cineva care vrea să facă fotografie?

Pentru orice fotograf ar trebui să fie foarte clar că aparatul cu care face fotografii e doar o unealtă. Aşadar, primul lucru pe care ar trebui să-l înveţi este cum să-ţi foloseşti propria camera foto, asta e un must-do cu care trebuie să începi. Sigur sunt multe lucruri pe care trebuie să le înveţi, dar ăsta e cel mai sănătos început. Începi să înveţi fotografia cu o cameră după o sută de mii de cadre. Pentru mine, făcând Politehnica, a fost destul de uşor să înţeleg cum funcţionează acest obiect şi ştiu că atunci când vreau să redau ceva anume printr-o fotografie, trebuie să-i ofer ce trebuie camerei mele. E nevoie de muncă susţinută. Învaţă camera aia pe din afară! Află ce face fiecare buton în parte şi cum ai putea să-l foloseşti în favoarea ta. Trebuie să înţelegi foarte bine ce o să-ţi livreze jucăria aia. Şi o vorbă pe care am auzit-o acum ceva vreme la un workshop: ca să devii un fotograf mai bun, începe prin a fi un om mai bun.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Aliona Tcaci

Leave A Reply


*