Oana Titică a trimis antreprenoriatul în bucătărie, să-i facă un sandwich!

0

Oana Titică este mândra posesoare a blogului chicineta.ro şi, mai nou, curajoasă antreprenoare. Ea a văzut o oportunitate unde nimeni nu s-a mai gândit să se uite până acum: în farfurii! Încet, dar sigur, a construit un business din farfurii personalizate cu diverse mesaje amuzante, iar succesul a venit rapid.

O urmăresc pe Oana încă de pe vremea când lucra la revista Good Food iar drumul ei de la idee la business, atât cât s-a putut vedea printre postările de pe blog şi facebook, mi s-a părut cel puţin fascinant.

Te invit să afli mai multe despre aventura ei chiar de la Oana, din interviul de mai jos.

Cum și de ce ai început blog-ul chicineta.ro?

L-am început fix în momentul în care m-am apucat de gătit, în 2011 și pentru că îmi place să scriu despre chestii. Blogul meu nu e neapărat despre rețete, ci mai degrabă despre experiența mea personală legată de mâncare și ce înseamnă ea pentru mine. De exemplu, până în ziua în care m-am apucat de gătit nu făcusem mai mult de o omletă, iar prima după amiaza în care m-a lovit că VREAU SĂ FAC PIZZA a fost un moment de cotitură. Înainte de asta nu-mi plăcea mâncarea, ci mai mult, avusesem un fel de tulburare alimentară mai lejeră (din aia sexy în care mi se părea că sunt grasă, deși aveam 45 de kg la momentul respectiv) și țineam diete cu shake-uri. Adică uram mâncarea. Din ziua aia am început să văd mâncarea așa cum e, adică una dintre cele mai la îndemână plăceri din viață, alături de golden retrieveri, sex și seriale.

interviu oana titica

Foto: Codrina Cazacu

Ce țară consideri că are cea mai bună mâncare tradițională?

Mmmm. Greu. Pot să vorbesc doar despre locurile în care am fost. Franța mi se pare că bate orice, pentru că acolo s-au inventat cele mai mișto mâncăruri (pentru mine), iar patiseria și deserturile franțuzești nu au o competiție reală. Franța pentru mine e acest George Clooney al mâncărurilor. N-o s-o rivalizeze nimic niciodată. Adică, da, și spaniolii au chestii fantastice și fac lucruri senzaționale cu fructele de mare, iar italienii au paste extraordinare și, evident, pizza, dar Franța e sofisticată.

Unde în România se gătește cel mai bine?

Pot să vorbesc doar despre gustul meu, iar eu mă potrivesc cel mai bine cu zonele din Ardeal cu influențe ungurești (aș putea să mănânc 500g de gulaș fără să respir, se întâmplă des), în special cu locurile care fac feluri principale dulci sau deserturi cu grăsime de porc în ele.

Care este cel mai important lucru ce nu ar trebui sa îi lipsească nici unui restaurant?

Constanța. Sunt o grămadă de restaurante cu bucătari-șefi eeeextraordinari în România, dar dacă ăia intră două zile în concediu, s-a dus dracului tot talentul și toată munca lor. Adică mergi într-o zi la un restaurant, comanzi o tocană foarte bună, apoi mergi peste două zile, când bucătarul e la serbarea copilului la școală și a lăsat pe altcineva în bucătărie să-i facă treaba, comanzi același lucru și îți vine ceva în farfurie care te face să te întrebi DE CE ÎMI DISTRUGEȚI VIAȚA, AVEAM ȘI EU O BUCURIE ȘI MI-AȚI LUAT-O. Îmi place să dramatizez, dar e foarte real.

Cum a fost viața la Good Food?

Frumoasă și foarte relaxantă. Nu mi se părea că muncesc, fiindcă stăteam cu nasul în mâncare și în rețete tot timpul sau în magazine să miros condimente. Mi-e dor de revistă pentru că era un simbol – în primul rând, al schimbării mele (am trecut de la reviste de modă la reviste de mâncare, ceea ce a fost foarte romantic), dar și al pasiunii unei comunități pentru mâncare mișto. De asemenea, primeam foarte multe pungi de chipsuri gratis și vouchere pentru șaorma.

interviu oana titica

Foto: Catalin Georgescu

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat din anii în presă?

Să fiu autentică, să nu folosesc multe adjective și să încerc să spun esențialul unui articol în titlu. Nu-mi iese ultima, așa că titlurile mele de pe blog sunt din zona ‘Ceapa este super, aici este o rețetă cu ceapă!’

Ești foarte bună prietenă cu Cristina Mazilu (mazilique.ro). Cum a înflorit prietenia voastră? Ce vă unește?

Alcoolul :)) De fapt, ea m-a învățat foarte multe chestii legate de gătit, așa că la început a fost o treabă contextuală, până în ziua în care ne-am dat seama că ‘ȘI ȚIE ÎȚI PLAC GLUMELE CU PENIS? O, DOAMNE, ȘI MIE, HAI SĂ FIM PRIETENE’. Așa că prietenia noastră e o înșiruire de deadline-uri cu kebab noaptea la Good Food (în trecut), glume idioate și, mai nou, discuții existențiale despre cum suntem varză la business. Ce e mișto e că încă îmi place să am impresia că învăț lucruri de la ea, chiar dacă de cele mai multe ori fumez cu picioarele în sus pe canapeaua ei la studio în timp ce ea pozează super concentrată o rețetă și o întreb ‘hai frate mai ai mult ca să ne uităm la filmulețul ăsta cu golden retrieveri pe youtube?’

De unde a venit ideea farfuriilor buclucașe?

De la o discuție cu Ioana Stănescu, artist plastic, care făcea niște picturi foarte frumoase, inclusiv pe obiecte din porțelan. Stăteam la cafea și brusc mi s-a aprins un beculeț și i-am zis ‘auzi, soro, nu vrei să faci tu o grafică mișto pentru niște mesaje dubioase pe care să le scriu eu? gen cu sex?’

De ce farfurii? De ce nu… șorțuri sau prosoape sau orice altceva?

Pentru că farfurii nu mai făcuse nimeni, iar probabil singurul meu neuron dedicat business-ului din creier s-a agitat foarte tare în momenul ăla și a începu să urle ‘FATĂ FATĂ FII ATENTĂ AICI AM O SUPER IDEE N-A MAI FĂCUT NIMENI ÎN ROMÂNIA PÂNĂ ACUM’. Plus că eu nu folosesc șorțuri, iar prosoape am în plan să fac pe viitor.

interviu oana titica

Foto: Andreea Craciun

Care au fost primele obstacole de care te-ai lovit la începutul aventurii tale in lumea antreprenoriatului?

Banii. Cred că asta e valabil la oricine începe o afacere. Aveam eu niște ‘fonduri’ la șosetă, am pornit cu alea, însă nu am căutat sponsorizări în altă parte, am luat-o din aproape în aproape. Însă fiind o afacere mică, am ieșit pe profit cred că la o lună după lansare.

Dacă ar fi să o iei de la început, ce ai face diferit?

Nimic. Poate mi-aș asculta intuiția mai des, ea știe deseori mai bine decât mine ce ar trebui să fac.

Ai pornit cu un plan de business, sau pur si simplu ți-ai urmat intuiția?

Am avut și un excel în care am trecut niște cifre, a doua zi după ce mi-a venit ideea. Și a părut deloc riscant și foarte fezabil și am sperat că mai sunt gagici ca mine care ar vrea să mănânce din ceva pe care scrie ‘I make love better than I cook’.

Cum alegi mesajele ce sunt imprimate pe farfurii?

Mai întâi beau, apoi scriu o tonă de texte care îmi vin în minte, vreo 50 de mesaje. Le citesc a doua zi, trează, îmi promit că n-o să mai beau niciodată, apoi tai din ele până ajung la un shortlist de vreo 10.

Cum ți s-a schimbat viața de când ai devenit antreprenoare?

Pot să îmi fac programul cum vreau, ceea ce e foarte mișto, plus că pot să îmi iau câinele la birou oricând vreau. Libertatea de a munci când vrei e foarte interesantă și sper să nu trebuiască să renunț la ea. Dar uneori vine la pachet cu momente în miezul nopții în care te trezești brusc și începi să alergi în jurul patului fiindcă ai uitat să faci o plată unui furnizor.

Ce așteptări ai avut la început?

N-am avut asteptari, mai degrabă au fost speranțe. Am sperat, pur și simplu, că o să le cumpere cineva. Și m-a ajutat că aveam în cap un worst-case-scenario, adica faptul că în cel mai rău caz pierdeam puțin peste 1000 euro (investiția inițială) sau aș fi stat înainte de Crăciun în mijlocul pieței Unirii urlând FARFURIII AVEEEEEM. FARFURII CU SEEEEEEX. Sau ceva de genul. Nu aveam cum să eșuez :))

De ce crezi că farfuriile tale au avut un succes așa răsunător?

Pentru că au fost primele de genul ăsta. Primele sunt întotdeauna mai interesante.

Ce sfat i-ai da unei persoane care se gândește să intre în lumea antreprenoriatului?

Să caute pe google ideea de ‘affordable loss’, pe care am învățat-o de la cineva mai deștept decât mine. Înseamnă să calculezi cam câți bani îți permiți să pierzi fără să intri în alte alea, atunci când începi un business sau în orice pas al dezvoltării ei.

Un mesaj pentru cititorii Altfel.

Dacă amesteci ton din conservă cu vreo 50g de unt într-un blender, adaugi ardei iuți murați și anșoa, iese ceva extraordinar. Am aflat și eu asta acum vreo două zile.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply

*