O viață pe munte – Cornel (Coco) Galescu

0

Nu sunt mulţi oameni pe acest pământ care să se poată mândri cu un palmares sportiv, o experienţă de călătorie sau o multitudine de întâmplări ca cele ale lui Cornel Galescu. I-am sugerat într-o zi să se oprească pentru puţin timp din avântul său către creste şi să încerce să aşeze pe hârtie o parte din incredibila sa trăire în paradisul munţilor.

“Sursa nemulțumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se împiedică de munți ci de pietre“  – prov. chinezesc

Într-o societate românească dominată de frământări politice, de scandaluri şi subcultură, de ştirile de la ora 17:00, sau de bălăcăreli televizate parcă am avea nevoie de altceva. De sentimentul purificării, al înălţării, al curăţirii interioare. Cornel Galescu ne oferă acum şansa de a-l însoţi acolo sus, pe crestele munţilor, deasupra abisului, în teritorii care par a nu exista decât în legendă sau poveste.

În descrierea sa, Cornel Galescu ne surprinde însă într-o dublă ipostază . Aceea de autor al faptelor descrise dar şi aceea de gânditor, nostalgic uneori. Îmi spunea într-o zi că pentru el este mai important ce a gândit sub pretextul aventurilor sale decât întâmplarea propriu-zisă.

Fără imaginar, fără emoţie sau poveste, călătoriile mele n-ar fi fost altceva decât o înşiruire tehnocrată de date, latitudini şi altitudini, denumiri sau caracteristici spaţio-temporale. Alpinistul înseamnă pentru mine mai mult decât un simplu sportiv; un tip sensibil, un artist, un filosof, un explorator, un poet, un luptător… câte puţin din fiecare, doar o parte din ele sau chiar toate laolaltă.

coco galescu

El ne propune un alt punct de vedere asupra alpinismului. Furia pe care alpinistul o stârneşte în avântul său către munte se transformă acum în respect, umilinţă şi inteligenţă; arme cu care muntele nu este rănit ci preschimbat în galerie de artă. Viziunea sa asupra naturii crează un model pierdut odată cu puritanismul vremurilor decente. Aproape de idilic, alpinismul nu mai este privit ca o încrâncenare pe viaţă şi pe moarte a celor cu chipul brăzdat în piatră, ci ca pe o alternativă accesibilă tuturor celor ce visează să se autodepăşească şi să-şi împlinească un destin nebănuit. Acolo sus, la cumpăna dintre viaţă şi moarte nu este decât întâmplarea. Să supravieţuieşti unei furtuni la peste 7000 m sau să eviţi o avalanşă care îşi îndreaptă tonele de zăpadă peste fărâma fiinţei tale, să eviţi crevasele imense gata să te înghită la cea mai mică greşeală, să porneşti mai departe spre ţinta propusă atunci când organismul îţi ordonă coborârea, nu este la îndemâna oricui. Coco Galescu a reuşit, cu noroc, inteligenţă şi curaj să depăşească tot ce părea la început o nebunie.

Uneori însă, latura sa umană ne prezintă un individ calm, liniştit, deranjant de modest în raport cu faptele sale, emotiv în faţa mulţimii pe care ştie să o farmece prin poveste, dar bătăios în momentele critice, esenţiale.

“Alpinismul ne ajută să înţelegem lumea de dinaintea noastră, o lume virgină, neprofanată. Acolo unde ajunge alpinistul este de multe ori premieră, cotloane ascunse, unghiuri şi brâne suspendate, diedre surplombate sau alte locuri nefireşti alungă ipoteza unei prezenţe anterioare. Căţărătorul se încarcă de inocenţa locului, purtând în suflet emoţia explorărilor primare.” – spune Cornel Galescu.

Alternanţa prin care Coco Galescu trece de la o stare la alta îl transformă într-un ins imprevizibil creând o distanţă sociabilă nemeritată. Se trădează greu în discuţiile directe, purtând adeseori pe faţă masca omului dur şi rece, afişată paradoxal, din prea multă sensibilitate. ”Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns„ citează el adeseori din Sherwood Anderson.

„Nu urcăm pe munte spre a dovedi un exces de bărbăţie, spune Coco , ci dimpotrivă, din dorinţa sinceră de a înţelege natura, înălţimile, nebănuitul.”

coco galescu pe munte

Când vine vorba de iarnă, cu siguranţă vă gândiţi la peisajele montane mirifice, zăpadă proaspăt ninsă, sporturi montane şi sărbători petrecute cu familia. Când vine vorba de munte, în cazul meu, gândul mă duce la Cornel Galescu. Cel care, când în iarna anului 1974 a urcat pentru prima dată pe Muntele Mic, a descoperit iubirea vieţii lui, muntele şi alpinismul. În Turcia a cucerit, în premieră mondială, un turn din stâncă care acum poartă numele de “Turnul Românilor” (3900 cu un grad de dificultate ridicat). În Alaska a reuşit în doar 7 zile o ascensiune destul de dificilă pe cel mai înalt vârf din America de Nord, Mc Kinley unde temperaturile scad sub -40° C. Iar Everestul a fost marea provocare peste care a trecut cu brio. În 1997, o primă expediţie românească intră în Tibetul care fusese închis pentru foarte mult timp după ocupaţia chineză. Echipa era alcătuită din Cornel Galescu şi Ticu Lăcătuşu. România avea pentru prima oară o expediţie pe cel mai înalt vârf din lume, deasupra tuturor lucrurilor de pe Pământ, cu cel mai larg orizont posibil.

Dincolo de aceste realizări, stă Coco- aşa cum toată lumea îl cunoaște. El este tată, soţ, prieten, îndrumător, cetăţean al oraşului Caransebeş cât şi un spirit liber iubitor de natură.

coco galescu familia

Pe Coco l-am cunoscut pe vremea când lucram ca educatoare şi cu grupa la care predam am fost în tabără de schi la Clubul Montan, Muntele Mic. Am rămas surprinsă de pedagogul cu răbdarea unui tată care a reuşit să îi pună pe schiuri pe copiii de 3-4 ani. Băiatul cel mic Andrei, plin de energie, sărea în ajutor tuturor copiilor care abia învăţau tainele schiatului, iar soţia lui, Ana-Maria (sau Ane -cum îi zic prietenii) ne răsfăţa întotdeauna cu ceva bun şi cald de mâncare.

Deşi obosiţi şi gata-gata să renunţe, Coco reuşea să îi motiveze pe copii să îşi învingă limitele, pornind un alt concurs sau un joc antrenant. Echilibrul între efortul fizic şi repaus era cheia unui tonus fizic şi psihic, pasiunea cât şi curajul erau unele din lecţiile care nu le găseai în descrierea taberei, însă plecai acasă cu ele în ghiozdan.

Pentru adolescenţi, sportul înseamnă hobby, însă disciplina unui sport formează caractere şi te pune faţă în faţă cu limitele tale. Pe Coco în fiecare seară de vară îl găseai “La Panou în Teiuş”. Un panou de căţărat în aer liber în parcul din Caransebeş. Corzi şi prize de căţărat erau montate, apoi începea cursa cu tine însuţi. Adolescenţi în formare (de la mic la mare, unii mai curajoşi, alţii doar curioşi) se adunau în jurul panoului. Coco, împreună cu Andrei şi fiica lui Cristina erau îndrumători pe fiecare grupă de vârstă.

Vara, era timpul pentru tabăra de aventură de la Pensiunea Ioana. Echipa lui Coco bine-organizată, aştepta grupele de copii cu trasee surpriză, foc de tabăra cât şi relaxare la piscină. Tiroliana era printre preferatele copiilor, după căţăratul prin copaci şi un leagăn făcut  dintr-un cauciuc şi o sfoară atârnată de copac.

Orientarea în spaţiu, echilibru, munca în echipă cât şi multă distracţie erau obiectivele taberei de vară, unde îţi doreai să revii pentru atmosfera unei familii altfel. Coco, a ştiut să îşi aleagă oameni care i-au rămas aproape, mai apoi devenind prieteni şi lucrând în proiecte comune.

De la Muntele Mic la Himalaya, Coco a rămas modest şi nu a continuat decât tot înainte spre noi cuceriri. Vacanţele în familie sunt prilej de a călătorii în Alpi, iar ca un soţ romantic nu uită de escapadele doar în doi, cu minunata lui soţie Ane.

Dacă îl asculţi pe Coco vorbind, nu o să îl auzi vorbind despre expediţiile de la Polul Nord, despre numeroasele provocări care aproape i-au adus moartea în faţa ochiilor departe de casă şi familie. O să îl auzi vorbind cu pasiune despre natura noastră umană, despre cum putem să ne depăşim limitele psihologice şi despre corpul nostru ca o unealtă în îndeplinirea obiectivelor. Dincolo de asta, Coco este un om al acţiunii, reuşind să schimbe şi să educe percepţia comunităţii din Caransebeş, demonstrând de atâtea ori că se poate!

Cornel Galescu este fără doar şi poate un alpinist valoros al României, ducând renumele ţării în cele mai îngheţate părţi ale globului pământesc, însă experienţele nu i-au îngheţat şi inima din care pune atâta pasiune în activităţile lui, formând mai departe personalităţi învingătoare.

text: Loredana Lazăr

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.