Interviu Mircea Căpățînă – De la o idee începută în pijamale la un business de milioane

0

Pe Mircea îl știu încă din studenție, pe când ne pierdeam nopțile în bucătăria minusculă din apartamentul pe care îl închiriam. Ba mai mult, primul meu job din timpul facultății a fost ca telemarketer pentru un proiect pe care îl derulau în paralel cu SmartBill. Încă de pe atunci l-am admirat pe Mircea și chiar dacă Smart Bill era un proiect început cu zero resurse și zero experiență, se vedea cu ochiul liber că avea să fie un real succes.

Munca continuă, investiția celei mai importante resurse, timpul, cât și determinarea au făcut ca astăzi, Smart Bill, să fie programul de facturare NR. 1 din România.

Miturile antreprenoriale ne spun clar și răspicat că pentru a avea succes, ideal e ca într-un Start-Up să nu fie mai mulți de 2 asociați. Ei bine, ei au fost 3, Mircea Căpățînă, Radu Hasan și Ioana Hasan și Smart Bill este povestea lor, o poveste care ne arată că nu trebuie să fii în Silicon Valley ca să ai un business de succes în domeniul IT.

Povestește-ne puțin despre Mircea, antreprenorul, dar și omul care a avut curajul să pornească un proiect atât de îndrăzneț precum Smart Bill.

Știi descrierile speakerilor la conferințe? X face, drege, este… ei bine, acestea, deși la persoana a treia, în cele mai multe cazuri sunt scrise chiar de cel în cauză. Eu nu pot face asta.

Nu că aș fi mai cu moț ci pur și simplu nu îmi vine să mă descriu, la nicio persoană. Așa că am să spun doar că am 35 de ani, sunt antreprenor și toată viața mea profesională s-a rezumat la asta, nu am fost niciodată angajat.

Dacă ar fi să o iei de la capăt, care ar fi sfatul cel mai de preț pe care i l-ai da lui Mircea aflat la început de drum?

Sperând că așa ar înțelege mai bine, căci eu la 24 nu prea înțelegeam, i-aș povesti că am găsit o întrebuințare în viața de zi cu zi pentru funcțiile învățate la mate și i-aș explica, cum pe axa x e timpul, cum resursa asta e atât de limitată, că, de fapt, tot ce faci în viață e în funcție de timp. După care i-aș arăta ce urât e în comparație cu mine și i-aș fura mâncarea și țigările.

Interviu Mircea Căpățînă co-founder smar bill

Merită să pornești o afacere în România? Care crezi că sunt cele mai mari provocări de care au parte antreprenorii români?

Într-o suflare: Da! Într-un cuvânt: depinde. Depinde ce așteptări ai. Faptul că e în România contează mai puțin decât alte lucruri.

Piața din România are avantajul că încă e mai puțin competitivă pentru că servicii mai slabe și pentru că mai puțină forță financiară și dezavantajul de a fi mai mică, mai săracă și mai needucată decât alte piețe. Cel mai smart e să începi în România o afacere care adresează o piață globală sau măcar regională. Este mai ieftin să începi un business în Ro și sunt mulți oameni talentați aici. Da, e Mare criză de forță de muncă, dar proiectele mișto atrag oameni mișto. UiPath, dar și Smart Bill au reușit să atragă oameni foarte smart din companii “obosite”, oricât ar fi ele de mari. Cel mai important lucru pentru un profesionist este să crească, să nu se plafoneze și exact asta oferă companiile de acest gen.

Cât de multă susținere au antreprenorii din partea statului?

Hahahahahah. Pardon, HAHHAAHAHHAHAHHAHA.

Statul român e de-a dreptul un dușman al antreprenorilor și al poporului din cauza birocrației, corupției și incompetenței, dar dacă îți faci bine temele, dacă ai forța și curajul de a reuși, ca antreprenor, nu are cum să te răstoarne această buturugă de care ne împiedicăm toți. Dacă statul te doboară, probabil ai fi eșuat oricum. E ca și bacul, mulți pică, dar cei buni iau 8+.

Din punct de vedere fiscal, la acest moment, România aproape este un paradis fiscal. Din punct de vedere al taxării muncii, costurile sunt însă covârșitoare, realitatea tristă e că suntem o țară cu foarte mulți pensionari (a nu se înțelege că ei fac ceva rău, sărmanii, doar că, matematic, ponderea lor e foarte mare pentru o țară care mai are mult până să fie dezvoltată) condusă de corupți și incompetenți, în care, cei care producem, ne plângem doar pe Internet și suntem divizați în orice demers.

Ce e esențial de înțeles în pornirea unei afaceri: cine rezolvă o nevoie reală, pe care o au suficient de mulți oameni sau/și companii printr-o execuție eficientă, are toate șansele să reușească. Altfel, acest țap ispășitor, statul, e foarte la îndemână să se dea vina pe el. Un fel de adunarea virginilor care “știu” cum sunt femeile…

Cel mai important “cadou” pe care ți-l poți face este să fii cât mai rațional, să accepți lucrurile așa cum sunt, chiar dacă vin în contradicție cu ce simți tu, cu valorile tale, chiar dacă îți spun că ești pe arătură, departe de drumul cel bun, că visele tale vor rămâne doar vise. Un exemplu este ce ziceam mai sus, chiar dacă detești statul, trebuie să accepți că succesul tău trebuie să aibă prea puțin legătură cu el. Desigur, nu vorbim de acele afaceri care sunt strâns legate de activitatea statului, acolo e altă poveste, știi în ce te bagi. Sau ar trebui…

Cum arată o zi bună în viața unui antreprenor? Dar una proastă?

Of, amintirile mă răscolesc :)). Acum mulți ani, în biroul din casa părinților lui Radu, noi 3, în haine de casă, strigând: foooormaaaa! Asta însemna că a venit o comandă pentru Smart Bill. Era dovada că facem ce trebuie, că suntem pe drumul cel bun. Era o bucurie imensă. Au mai venit peste 60.000 de atunci și încă ne bucurăm de ele. Iubesc oamenii care cumpără Smart Bill și încă răspund la aproape toate mesajele pe care le primesc.

Una proastă? Are o mie de fețe și poate apărea oricând. E ca vremea în UK, e din legile lui Murphy, e din seria “can and will be used against you”.

Interviu Mircea Căpățînă co-founder smar bill

Care a fost cea mai mare luptă a voastră, de când sunteți în lumea antreprenoriatului?

Van Damme: câte flotări poți să faci?

Chuck Norris: pe toate.

Cea mai mare cred că a fost să spunem Nu de mult mai multe ori decât Da și să spunem Da atunci când trebuie. Și am greșit de multe ori și așa. E greu tare și acum, dar când ești flămând, fără bani și experiență, e uriașă tentația să te abați de la drum în tufa de mure.

Cum ați reușit să atrageți investiții de peste un milion de euro?

Pe scurt: am ajuns să avem un business suficient de “sexy” pentru a avea matematic sens investiția.

Investitorii, și aici vorbim de profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, înțeleg repede mecanica unui business, mai ales că, în general, fondurile investesc în anumite domenii pentru care au fost create. În plus, prin natura lui, un fond urmărește să investească nu să țină banii blocați, deci căutarea e reciprocă.

S-ar putea să mă înșel, dar cred că în anii următori va fi o inflație de capital pentru start-up-uri din IT.

Folosesc acest prilej să mă leg de un mit destul de răspândit, că investitorii îți iau firma. Cred că au fost și mai sunt x și y care au făcut mulți bani prin anii ’90-2000 fiind omul potrivit la locul potrivit la momentul potrivit, fără a ști business cu adevărat, iar ulterior au început să investească având atitudine de stăpâni. Dacă întâlnești un astfel de personaj, evită-l politicos. Niciun investitor care știe ce face nu va vrea majoritatea într-o companie și nici controlul.

Pasiune, perseverență, multă muncă sau creativitate? Care sunt cele mai folosite “arme” în antreprenoriat?

Bla bla bla. Cuvintele acestea, în afară de muncă, sunt atât de des folosite încât mi se par golite de sens. Dacă stau să mă gândesc la antreprenorii pe care îi știu și care au echipe de zeci de oameni, nu cred că i-am auzit folosind acești termeni întâlniți adesea în citate motivaționale de la diverși coachi. E ca și în reclamele la detergenți sau pastile, în care discuția dintre personaje nu are nicio legătură cu ce vorbesc oamenii în realitate.

– Ce-ai mai făcut?

– Extraordinar, în ultimul an am dat dovadă de multă perseverență, am fost foarte creativi și am dezvoltat un nou proiect cu care vom avea succes. Am muncit intens, dar atunci când muncești cu pasiune, de fapt nu muncești, nu?

vs realitatea:

– Băi, sunt rupt, am muncit super mult în ultimul an la un proiect nou, suntem în întârziere, uneori simt că nu mai pot, dar rămân optimist, sper să prindă.

Și cred că răspund totuși la întrebare pe aici pe undeva.

Reușești vreodată să te deconectezi complet de ce înseamnă lucru? Dacă da, cum?

După 4-5 zile undeva departe. Și nu de tot.

Antreprenoriatul este 24/7, nu iei niciodată pauză. Libertatea de a fi antreprenor, libertatea lui “da, dar muncești pentru tine” are niște costuri de confort psihic mai mari decât se poate vedea de pe margine. Și e bine că nu se poate vedea, altfel poate nu descopereau Americile, iar Pământul era încă plat.

Care a fost investiția voastră inițială în acest proiect?

Nu am avut bani, așa că am investit ani, iar viața e mai valoroasă decât banii și devine tot mai valoroasă pe măsură ce ne apropiem de linia de finish, deci acum spun că a fost mare chiar dacă obișnuiam să spun că a fost zero. Dacă am fi început cu 1 milion de Euro poate am fi făcut în 3 ani ce am făcut în 10. Sau poate îi ardeam aiurea. Cert e că Smart Bill e un business făcut literalmente de la zero, din nimic altceva decât din imaginație și muncă, iar Ioana și Radu au fost eroi.

Care este cheia succesului din punctul tău de vedere?

Mor cu întrebarea asta. Cu cât trece timpul, cu atât știu mai puțin ce înseamnă succes și cu atât mi-e mai lehamite de acest cuvânt. Cred că e un fel de Fata Morgana, un delir colectiv, iar cei care ajung în acel loc, considerat de mulți a fi succesul, nu au curajul să recunoască nici față de ei înșiși că nu e paradisiac. Dacă ar trebui să definesc cumva acest cuvânt ar fi pe deoparte pace cu tine însuți, iar pe de alta a lăsa ceva în urmă, ceva cu un impact real. Musai ambele, ca două fețe ale monedei.

Ți-a trecut vreodată prin minte să abandonezi totul și să te angajezi pur și simplu?

Cred că aproape oricărui adolescent îi trece măcar o dată prin cap să fugă de acasă, dar nu o face pentru că ar fi mult mai nasol decât cu părinții, oricât de deranjanți. Cam așa a fost și la mine, a venit gândul, dar a trecut imediat. Alternativa de a mă angaja nu a existat pentru mine cu adevărat, nu mi-o pot imagina. Asta a ajutat foarte mult, deoarece atunci când știi că nu există altă cale nu te abați prea mult de la drum. Cred că sunt și ceva motivaționale care spun că a avea un plan B te pregătește pentru eșec, haha. E plină lumea de vorbe goale.

Care a fost, de departe, cea mai proastă achiziție pe care ai făcut-o vreodată?

Unul sau mai mulți colegi, dacă putem numi asta achiziție. Oamenii pot face, dar pot și strica mai mult decât lucrurile. Echipa noastră e WOW acum, dar am făcut și alegeri greșite.

Cum crezi că te-ar descrie angajații?

Refuz termenul de angajați și nu îl folosesc decât în contexte care o cer musai. Noi suntem o echipă, antreprenoriatul e un joc de echipă și oricine e important și nu o dau în clișee, chiar consider asta. Trebuie să și răspund la întrebare? Nu știu, cred că un mix de bune și rele. Poate chiar foarte și foarte.

Care consideri că este cel mai mare mit legat de antreprenoriat (și antreprenori)?

Întrebarea asta mi-a amintit de bunică-mea, draga de ea, cu al ei: tulai, doamne! Am putea vorbi cu orele aici. Nu știu dacă e neapărat un mit, dar, după mine, cea mai mare problemă a antreprenorilor e aceeași cu cea mai mare problemă a oamenilor, sunt(em) prea mult emoție și prea puțin rațiune. Și de aici pornesc o mie una de probleme, care te poartă în fel și fel de locuri imaginare unde tu ai dreptate, unde alții sunt de vină, unde nu tu ești problema, unde ți se cuvine, în conspiraționisme, iar toate aceste plimbări dăunează grav businessului și vieții, în general.

Ce mesaj ai transmite unei persoane care se gândește să intre în lumea antreprenoriatului?

Să înțeleagă bine, bine, bine de tot 1. nevoia pe care o rezolvă și 2. piața căreia se adresează, după care să execute cu focus maxim, ca și când nu există ziua de mâine.

Explic prin exemplul pe care l-am trăit: când am lansat Smart Bill în 2007, prima versiune emitea facturi și chitanțe. Ori asta se putea face deja pe tipizate, iar din 2007 și în Excel și în alte zeci de programe apărute odată cu al nostru. Și totuși antreprenorii tot mai mult alegeau Smart Bill în detrimentul altora. De ce? Pentru că nevoia pe care o rezolvam pentru ei era să îi scăpăm de chinul emiterii, transmiterii, managementului și încasării acestor documente.

Mulți mi-au spus în 11 ani: ce idee evidentă ați avut, dar ați fost primii. Cumva ca și când am avut noroc, ca și cum am fost omul potrivit la locul potrivit. E complet greșită această abordare.

Orice idee este mai mult sau mai puțin evidentă și lipsită de valoare. Nu am fost nicidecum singurii și nici primii, ideea era una banală, ca atare au fost zeci, dacă nu sute care au încercat ceva în acest domeniu. Diferența a stat în ce ziceam la începutul paragrafului, noi, chiar fără să ne dăm seama, am înțeles foarte bine durerea pe care o rezolvam și am executat mai eficient decât toți restul.

Ce părere ai despre situația actuală din România și proteste?

Am fost la peste 30 de proteste până în prezent, începând cu cele pentru Roșia Montană, am luat gaz direct în gură, l-am auzit înainte să-l simt, moment în care timpul a stat în loc, am devenit complet prezent și mintea mea a spus: fugi că va fi nașpa. Și a fost. Cred că am rezumat suficient de bine ce părere am.

Și, ca să fie clar, cât timp nu va fi dictatură și nu va fi, eu nu voi pleca din țară, nu mă dau alții afară din casa și din viața mea. Chiar dacă emoțiile ne înfierbântă foarte mult și ne întunecă percepția asupra realității, trăim cele mai bune vremuri din istorie, atât la nivel global, dar mai ales în România. Poți face un exercițiu ușor, închizi ochii și îți amintești cum era când eram mici, cum arătau mașinile, locuințele, hainele, mâncarea, concediile, device-urile și informațiile pe care le consumam. Da, mai avem mult, mult de muncă, dar am evoluat super bine în ultimii 30 de ani, cel puțin o bună parte dintre români.

Un mesaj pentru oamenii altfel.

Putem alege să ne văicărim cât de nașpa sunt alții, putem fi personaje din povestea cu drobul de sare sau putem fiecare dintre noi să ne implicăm, să facem ceva, într-un fel sau altul. Suntem câteva sute de mii, dacă nu milioane, care ne putem schimba atât propriile vieți cât și traiectoria acestei țări, făcând pași mici și așteptând mai puțin de la alții. Nu cred că a reușit nimeni ceva așteptând după alții.

– Ce tare, cum ai reușit?

– Păi mă plângeam și share-uiam în continuu pe Facebook și oamenii m-au ascultat și au făcut ce le-am zis eu.

Funny Quiz:

Ai un dispozitiv care te poate duce oriunde în timp și în spațiu. Unde ai alege să mergi?

La locul și momentul potrivit să-i dau tatălui cuiva un prezervativ.

Care e cuvântul tău preferat? Dar cuvântul pe care îl detești cel mai mult?

Da și Trebuie.

Cum crezi că va arăta lumea în 40 de ani?

În plină depresie, vom trăi deziluzia confortului material. Toate generațiile de până acum au trăit cu un scop, de a-și asigura ziua de mâine. Alergau pe roată până își dădeau duhul. Ori după așa o istorie, când ai brusc foarte mult timp și confort material, nu știi ce să faci cu ele. Încă de acum mulți oameni avuți trăiesc în excese și terapie.

Dacă te-ai trezi dintr-o dată arestat, fără nicio explicație… care ar fi primul lucru pe care ar crede prietenii și familia că l-ai făcut?

Că m-am bătut să repar o nedreptate. Ce romantic sună, hai să lăsăm așa.

Dacă ai avea ocazia să înființezi un cult… cum ar arăta acesta și cui s-ar “închina”?

Ar fi un cult împotriva falsului, ca să nu-i zicem bullshit, căci la acest moment lumea se îneacă în el cu jumătăți de adevăr, știri false, pseudoștiință, anti vax, motivaționale scoase din context etc. Era informației este totodată și era intoxicației. Nu s-ar închina la nimic!

Într-o singură propoziție, cum ai descrie internetul?

By our powers combined, Captain Fakeness! Dincolo de glumă, Internetul a deschis calea pentru ceea ce am putea numi Umanitate 2.0

Cum ar arată lumea dacă aceasta ar fi populată doar de versiuni ale tale, atât femei cât și bărbați?

Hhahahahhahah. HAOS!

Care este teoria ta a conspirației preferată?

Cea în care extratereștrii au modificat genetic niște primate pentru a le folosi ca mână de lucru și după au plecat. Se potrivește un pic și cu biblia și cu teorii despre sumerieni și alte bazaconii și cu dragostea pentru aur și, indirect, ia foarte tare specia umană la mișto.

Ce părere ai de pizza cu ananas?

Nu e ceva ce comand, dar sigur iau de la alții din farfurie. Am mâncat gândaci și intestine în Thailanda.

Ce nume i-ai da yachtului tău, dacă ai avea unul?

Am yacht, sărakilor! Glumesc, nu aș avea unul, nu mă văd genul.

Love!
M

Foto: Adrian Pîclișan

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.