Interviu Eduard Locota – Natura în artă

0

“În primul rând, doresc să vă mulțumesc pentru acest interviu; mă bucur cu sinceritate că pot intra în contact cu cititorii dvs și vice-versa. Aveți din partea mea o discuție onestă.”  

Un artist complet, care îmbină în creațiile sale o multitudine de tehnici, materiale, texturi, reușind să redea atât de surprinzător frumusețea și complexitatea naturii. Eduard Locota, căci despre el este vorba, este un altfel de sculptor, pe care te invit să-l cunoști în cele ce urmează.

Cum vede Eduard Locota frumosul? Ce e frumos pentru tine?     

Frumosul este o relație de armonie extrem de subtilă și complexă dintre fizic și psihic. Pentru mine, minimalismul, simplitatea, naturalul, sunt la vârful piramidei frumosului. Frumosul nu se vede, ci se simte. Este o diferență extraordinară între cele două, prima fiind o caracteristică tehnică, a doua fiind una pur emoțională. Intensitatea cu care percepem frumosul, este una din diferențele fundamentale care ne departajează pe noi, ființele umane, de regnul animal. Pe scurt, eu percep frumosul ca pe o armonie între forme sau culori, poate o mișcare sau un sunet potrivit. O mângâiere plăcută a simțurilor.  

Interviu Eduard Locota

Obiectele pe care le creezi sunt altfel, neconvenționale, puternice. De unde te inspiri și care este mesajul tău?

Mă bucur că lucrările mele sunt considerate altfel, poate ieșite din comun. Iubesc simplitatea, dar mă respinge profund convenționalul. Mă inspir din lucruri de bază, din amintiri sau din locurile pe care le-am vizitat. Așa cum se poate observa, lucrările mele reprezintă un omagiu al naturii. Toate lucrările pe care le-am făcut, sau pe care vreau să le fac în viitor sunt conturate în jurul filozofiei mele de a crea contrastele frapante atât între forme cât și culoare sau materiale – conturate în jurul unui mesaj primar.  

Semnificația mai profundă a lucrărilor, pot spune că este în strânsă legătură cu contradictoriul dintre natural și progresul tehnologic. Cu cât devenim mai absorbiți de tehnologie, cu atât simțim nevoia de a ne întoarce la natură și origini. Am simțit nevoia de a face o colecție sculpturală care sfidează normele și așteptările față de un mobilier tradițional, am adus o felie surprinzătoare din natură în casă. Am vrut să capturez marea și sentimentul de calm și de simplitate pe care îl emană; pare un loc veșnic neschimbat.    

Din păcate, în România, arta, de multe ori, nu este apreciată la adevărata ei valoare. Care crezi că este motivul și cum se răsfrânge asupra ta acest lucru?

Evident, sunt convins că avem în țară colecționari sau oameni educați și doritori să cumpere lucrări deosebite. Dar, cred că în momentul de față avem o piață extrem de limitată. Mereu am considerat că suntem într-o piramidă a limitărilor, baza fiind de natură financiară; mijlocul este reprezentat de tradiție și cutume, iar vârful este o limitare în educație – lucru care evident se răsfrânge asupra artei.

Noi fiind un popor tânăr și proaspăt ieșit din bezna comunismului, în comparație cu vestul avem o tradiție aproape egală cu zero pentru estetic – așa cum poate este normal, date circumstanțele istorice neprielnice. Cum putem să ne comparăm cu țări ca Franța, Anglia, Italia sau Germania, care sunt emancipate artistic de secole întregi? Țări care au tradiție și ramuri importante ale economiei direcționate către artă și cultură. Ei au avut baroni ai artei (sponsori) care au hrănit creativitatea artiștilor timp de secole întregi. Noi? Nu. Motivul pentru care, din păcate am clienți colecționari și galerii doar din țări străine. Ca să vă faceți o simplă idee, de la câte sute sau mii de km sunt unii clienți dispuși să cumpere, majoritate provin din SUA, Franța, Italia, Japonia, Australia, etc…   

Interviu Eduard Locota

Care este gândul care te face să mergi mai departe în momentele în care ți-e greu? Ce te motivează?      

Motorul meu este doar pasiunea dusă spre obsesie, și faptul că sunt norocos că pot face exclusiv ce vrea imaginația mea, fără să fiu limitat de absolut nimic. Îmi dă un impuls extraordinar. 

Ce i-ai spune unui student la arte care și-ar dori să-ți calce pe urme, ce sfat i-ai da?    

Sfatul meu pentru un student la arte este simplu. Să-și adune curajul de a avea creativitate și originalitate împinse la limite maxime. Repet, maxime. Vizualizați arta ca fiind o nișă foarte îngustă, unde numai cei din vârful piramidei sunt vizibili. Este printre puținele moduri prin care un “simplu” student poate ieși din umbra zecilor de mii de artiști contemporani și din trecut.  

Eu spre exemplu, am absolut zilnic un program intitulat “brainstorming vizual”. E nevoie de extrem de mult studiu, de mii de ore cercetând artiști contemporani și diversitatea stilurilor și tehnicile folosite. Pentru ca o persoană să-și dezvolte creativitatea, are nevoie un eclectism mental de stiluri și tehnici din mai multe domenii; de la arhitectură, la pictură sau desen, sculptură, și nu numai. Mergeți la cât mai multe expoziții, studiați materiale și tehnici noi, și distrați-vă cu acest proces.  

Cu siguranță ai avut ocazii de a pleca din țară și totuși nu ai făcut-o. De ce?     

După ’89, am trăit împreună cu părinții și fratele meu mirajul occidentului, asta spune multe. Am devenit mult mai pragmatic față de emigrare. Și în țara se pot face multe lucruri frumoase, dacă se profită de oportunitatea: internet – globalizare.  

Interviu Eduard Locota

Care este mesajul tău pentru cititorii Altfel?  

Fiți altfel, normele îngrădesc spiritul, creativitatea, posibilitățile de dezvoltare. Riscați, deveniți cea mai bună versiune a voastră.

About Author

Aliona Tcaci

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.