Interviu Andreea Esca

0

Ne-am întâlnit într-o sâmbătă, cu ocazia lansării primei sale cărți biografice, „Ce-am făcut când am tăcut”. Cu temele făcute, aveam să fiu față în față cu cea care mi-a marcat copilăria. De-a lungul timpului, toată lumea a perceput-o ca fiind imaginea PRO-TV-ului, și vroiam să înțeleg ce fel de persoană poate rezista atât de mult timp alături de unul dintre cele mai puternice trusturi de televiziune din țară. Mă așteptam să fie așa cum sunt în general vedetele: rece, distantă. În schimb, am întâlnit o femeie modestă, luminoasă și energică, ce dă un alt sens feminității și profesionalismului. Am discutat atât de relaxat, și am mai fi discutat despre multe altele, dacă nu am fi sesizat că era cât pe ce să piardă avionul. Cu siguranță, ați înțeles deja că este vorba despre Andreea Esca. Iar ceea ce veți descoperi în continuare vă este în totalitate dedicat vouă, cititorilor Altfel.!

A.: Cum este viața în afara pupitrului pentru Andreea Esca?

A.E.: Luându-mi interviu la această oră, cred că îți dai și tu seama cum este (râde)! Este foarte agitată și dinamică. Și asta, pentru că așa aleg eu să fie, nu pentru că neapărat așa ar trebui să fie. De exemplu, chiar și în cazul de față, când a venit vorba despre câte orașe să vizităm pentru a lansa cartea, după ce editura mi-a propus trei, eu am spus că ar trebui cel puțin șase. Pentru că mi se părea oarecum nedrept să nu mă întâlnesc și cu oameni din alte zone din restul țării. Deci îmi fac singură de lucru. Chiar dacă mă obosesc, e o plăcere … e o oboseală plăcută. Altfel, ce să spun, fac sport, conduc revista The One, așa că o parte din zi mi-o petrec acolo. Încerc să fac cât mai mult parte din viața copiilor mei, iar când am puțin timp, scriu.

A.: Vă considerați norocoasă sau tot ce ați obținut până acum puneți pe baza muncii?

A.E.: Cred că este o combinație, până la urmă. Este un noroc să întâlnești anumiți oameni, la un moment dat. Mai departe, după ce cineva îți oferă o șansă sau o mână, depinde numai de tine. Am avut foarte mulți colegi extrem de norocoși și extrem de talentați, care s-au pierdut pe parcurs, pentru că pur și simplu nu au mai avut răbdare sau pentru că n-au vrut să facă lucrurile într-un anumit fel. Deci cred că succesul (pentru că sunt întrebată adeseori care e cheia succesului) nu are nici un fel de cheie. Dacă aș ști care e cheia aceasta, aș da-o tuturor. Cred că un lucru făcut cu pasiune, este de obicei bine făcut. Cred că nu poți avea succes dacă nu faci ceva ce îți place foarte mult, și când zic foarte mult, acel lucru să fie viața ta, nu doar ceva pe care îl faci doar pentru că trebuie să te duci într-un loc să câștigi niște bani și să vii înapoi acasă de undeva. Cred că nu poți să ai succes dacă faci o profesie care nu îți place enorm și cred că atunci când o găsești, e păcat să o pierzi și să nu o faci cum trebuie.

A.: Spuneați în timpul conferinței că bunica dumneavoastră era foarte severă. Sunteți și dumneavoastră la fel de severă cu proprii copii?

A.E.: Vreau să cred că nu, dar nu știu dacă și ei sunt de acord cu mine. Am învățat însă un lucru de la niște prieteni, cu care am mai stat de vorbă pe vremea când erau copiii mici, şi, fiind mai inteligenți decât mine în această privință,  mi-au spus așa: „oricât de prieten ai fi cu cei mici, întotdeauna ei trebuie să te considere mama lor mai mult decât prietena lor”. Și am înțeles la un moment dat, că e bine să fim prieteni, dar nu e bine să sărim calul. Dacă te împrietenești prea tare, pe urmă chiar au senzația că își pot permite orice și că nu mai au nicio limită. Nu e bine nici pentru ei, nici pentru tine, ca părinte. Așa că suntem prieteni până când eu sunt mama ta și tu ești copilul meu. Dar am noroc să mă înțeleg foarte bine cu ei (copiii n.r.) deocamdată. Alexia face 14 ani și înțeleg că abia acum începe distracția. Însă sper să fie bine și de acum încolo; este o persoană deschisă, vorbește despre absolut orice cu mine, știu care, cum, cu cine ș.a.m.d. Noroc că acum i-am pus aparat dentar și mă gândesc că poate nu se mai pupă așa de mult. Aris este, în schimb, ca orice băiat, mai introvertit, povestește mai rar, dar este foarte filosof. El nu este ca Alexia, care povestește întruna, vorbește mai mult și decât mama, ceea ce am crezut că este imposibil. Cred că ne înțelegem bine, deocamdată, vom mai vedea pe viitor!

Andreea Esca conferinta de presa

A.: Pentru că vine vacanța, care este destinația dumneavoastră preferată și ce cărți vă place să citiți în vacanță?

A.E.: Mi-ar plăcea să mă duc întotdeauna la mare, în orice sezon. Așa că și acum voi fi probabil mult mai mult la mare decât în alte părți. Probabil că vom merge puțin în Franța la bunicii copiilor din partea tatălui, și în Turcia, ca de obicei, pentru că ai mei copii nu se pot dezlipi de resort-urile turcești care oferă absolut tot, din păcate, față de litoralul românesc, unde sper ca acest lucru să se întâmple curând. Ce cărți citesc? Ce cărți îmi cad în mână în momentul respectiv. Iau cam tot ce apare în perioada respectivă și le port cu mine pe plajă. Citesc și reviste foarte multe în vacanță, pentru că sunt plăcute.

A.: Sunteți un model pentru mii de tineri, în special pentru cei care își doresc o carieră în jurnalism. Ce sfat le oferiți?

A.E.: Cred că trebuie în primul și primul rând să fie niște jurnaliști buni. Întotdeauna mă întreabă jurnaliștii cum își dau seama dacă sunt niște jurnaliști buni. Cel mai important e să fii curios. Cred că un om care nu este extrem de curios, nu are de ce să facă jurnalism. Și asta e o chestie cu care te naști. Sunt oameni care sunt curioși și oameni care nu sunt. Aveam o colegă de clasă despre care și scriu la un moment dat în carte. Ea era obsedată de matematica ei și de problemele ei, și altceva nu o interesa absolut deloc. Am sunat-o când a căzut Ceaușescu să îi spun și a zis „Bine. Sună-mă mai târziu, că acum am 200 de probleme de făcut.” Știi, sunt oameni pe care nu îi interesează decât anumite lucruri. Dacă nu ești curios în sensul larg al cuvântului, nu ai de ce să faci jurnalism. Apoi, cred că trebuie să fii foarte tenace, pentru că e o meserie în care se intră din ce în ce mai greu, te zbați din ce în ce mai mult, și reziști din ce în ce mai greu. Concurența creşte, cerințele sunt mai multe, totul se întâmplă din ce în ce mai repede, adică presiunea este din ce în ce mai mare. Trebuie să ai puterea să duci toate lucrurile astea. Așa cum spuneam adineauri, trebuie să îți găsești în tine acele atuuri pe care să le evidențiezi, și, da, trebuie să ai modele, așa cum fiecare își găsește câte un model la un moment dat. Doar că trebuie să știi cine ești tu și ce ai tu să aduci telespectatorilor. Trebuie să fii foarte serios, și revin la început. E o profesie pe care nu poți să o faci decât dacă ești foarte pasionat.

A.: Ce mesaj transmiteți timișorenilor Altfel.?

A.E.: Că îmi place foarte mult de ei, din foarte multe puncte de vedere. Pe unul l-am mai pomenit: chiar cred că fără Timișoara astăzi nu eram liberi, pentru că aici au existat acei tineri cu mult curaj, care au început totul pentru România, și cărora noi ar trebui să le mulțumim în fiecare zi. Apoi, cred că este un centru universitar extraordinar. Îmi plac oamenii în general, pentru că au un fel de a fi așa, molcolmi, și hâtri!

 Text: Lenghel Andreea

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.