Interviu Alexandra Sophie

0

 [EN]:

Tell us a bit about your background. How did you come to choose photography and what do you like most about it?

My name is Alexandra Sophie and I come from an average family from a small village of the French countryside. When I was a child, my parents used to give me disposable cameras to go on school trips, like most parents did at the time. I guess it’s the time I first fell in love with photography. The magic of capturing something we see with our eyes into a machine and later a printed paper. Due to health issues, I had to stop school earlier than expected. I was all day, all alone at home and it’s all naturally that photography took all my time since then. I’m still as fascinated by the magic of capturing forever a light, a moment and a feeling that lasted less than a second in a tiny machine around my neck and later being able to look at it again and again!

alexandra sophie

What would you say is “the personal touch” that you add to your work? How would you describe your style?

At any state of my creation process, I never think of a personal touch to add or not to add. It comes by itself. I guess that even if I would want to avoid it, I could not! In my work, I try to question identity. Aging, sexuality, humans in its environment… I always pay a special attention to the lighting and later on retouching, to the colours.

What is your dream project?

It sure sounds cheesy, but I would say a project or a photo that would positively change a little something for someone.

Do you ever find yourself in lack of inspiration? What is your cure for it?

I do. I find that to me, inspiration doesn’t come by itself and I always need to provoke it. It can sometimes come from something such as a walk outside, a color I spot on a door in a street, a light going through buildings or a drawing my son made, or a vintage movie I watched… but most of the times when magazine asks me for specific ideas to create a fashion editorial, for a book cover or an advertisement, I tend to ask, for example, a small resume or quotes from the book, a lexical field from the clients, to deeply listen to songs and lyrics from the music album I need to shoot the cover, to see clothes that will be used in the photos… From this usually comes many ideas.

I would also add that it’s easy to not correctly balance personal/family life with professional life when you are working as freelance. You are your own boss and you sometimes need to be strict to yourself and accept to say no to fun moments just so you can finish writing up this conference or fine edit that picture. However, inspiration is trickier as it doesn’t come on demand, no matter how strict you are with yourself. I would even say that most of the time, personal inspiration comes mostly during the personal life ; when you are not on set and free of mind.

alexandra sophie

Model: Georgiana Obreja

What are your tools of the trade?

A working camera, preferably a full frame DSLR but I won’t be difficult and take what is there. Occasionally a reflector. And, always, natural light.

When you’re not shooting, what are the things you like to do the most?

When I’m not shooting, it usually means I’m editing pictures, answering e-mails, preparing ideas and references for future shoots or even filling oh-so-boring documents and taxes papers. Beside all of this, thankfully more time pass, more I manage to balance my timing, I always love creating with any medium and spending time in the nature doing stuffs other people would qualify as “hippie”, be it in France or on the other side of the world with my son and husband.

alexandra sophie

A short message for our readers who already are or aspiring to be photographers.

I love this quote from Dallas Clayton. “Focus more on how much you have done, how honest it is, how it moves you forward. Focus less on how many people have seen it.”

[RO]:

Povesteşte-ne puţin despre background-ul tău. Cum ai ajuns în domeniul fotografiei şi ce îţi place cel mai mult la această profesie?

Mă numesc Alexandra Sophie şi am fost crescută în sânul unei familii modeste dintr-un sătuc din Franţa. Când eram mică, părinţii mei îmi dădeau un aparat de unică folosinţă când mă duceam în excursii, aşa cum făceau majoritatea părinţilor pe acea vreme. Cred că atunci este momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil de fotografie. Mi se părea o adevărată magie să poţi să captezi ceva ce vezi cu ochiul, într-un aparat, ca mai apoi să-l printezi. Din cauza unor motive de sănătate a trebuit să întrerup şcoala. Eram singură mai toată ziua acasă iar faptul că fotografiatul a început să-mi umple zilele, a venit ca ceva foarte natural. Încă mă fascinează magia prin care poţi capta pentru totdeauna o lumină, un moment, o emoţie care poate a durat mai puţin de o secundă, într-o mică maşinărie ce-mi stă atârnată în jurul gâtului ca mai apoi să mă pot uita la ele de câte ori vreau eu.

alexandra sophie

Model: Georgiana Obreja

Care este “amprenta personală” pe care o laşi în lucrările tale? Cum ţi-ai defini stilul?

În nici un stadiu al procesului de creaţie nu mă gândesc la “amprenta personală” şi dacă să o adaug sau nu. Vine singură! Cred că şi dacă aş vrea să mă feresc de ea, nu aş putea. În lucrările mele îmi place să pun sub semnul întrebării identitatea. Vârsta, sexualitatea, oamenii în mediul lor natural… Întotdeauna acord o atenţie mărită luminii şi mai apoi la retuşări şi la culori.

Ce proiect ţi-ai dori foarte mult să faci dar încă nu ai reuşit?

Ştiu că sună banal, dar aş spune că un proiect prin care aş schimba într-un mod pozitiv ceva pentru cineva.

Te trezeşti vreodată într-un moment lipsit de inspiraţie? Care este remediul în acest caz?

Cu siguranţă. Mi se întâmplă… inspiraţia nu vine singură şi trebuie tot timpul să o stimulez. Câteodată vine dintr-o simplă plimbare pe afară, o culoare pe care o văd pe o uşă, o lumină reflectată printre clădiri, o imagine desenată de băieţelul meu sau chiar un film vechi. În cele mai multe cazuri, când o revistă îmi cere o idee specifică pentru un editorial fashion, sau mi se cere părerea pentru o copertă de carte sau o reclamă, am tendinţa să cer mai multe detalii, chiar şi un mic citat din carte, sau să ascult mai profund melodiile de pe albumul pentru care trebuie să fac coperta, să cer să văd hainele care se vor folosi în shooting… din aceste lucruri, aparent mărunte, pot veni multe idei.

Oricum ar fi, inspiraţia este alunecoasă şi nu vine la cerere, indiferent de stricteţea pe care ţi-o impui. De asemenea aş spune că în cele mai multe cazuri, inspiraţia vine în momente intime, personale; atunci când eşti departe de studio şi ai mintea liberă.

Ce aparatură foloseşti?

O camera funcţională, de preferinţă un DSLR full frame, dar nu sunt dificilă şi lucrez cu tot ce-mi pică în mână. Ocazional un reflector şi în majoritatea timpului, lumina naturală.

Când nu faci poze, cu ce îţi place să-ţi umpli timpul liber?

Când nu fac poze, cu siguranţă mă găsiţi editând poze, răspunzând la e-mailuri, pregătind concepturi pentru viitoarele shootinguri sau făcând lucruri mai plictisitoare, ca acte. Pe lângă toate acestea, cu cât trece mai mult timp, cu atât reuşesc să mă organizez mai bine. Îmi place să creez în natură şi să fac lucruri pe care uni le-ar cataloga “hippie”. Chiar dacă sunt în Franţa sau celălalt capăt al lumii, trebuie să-i am alături pe băiatul şi pe soţul meu.

Ce mesaj ai pentru cititorii noştri care sunt sau aspiră spre o carieră în domeniul foto?

Iubesc citatul lui Dallas Clayton: “Concentrează-te mai mult pe ce ai făcut, cât de sincer este şi cum te ajută să te dezvolţi. Acordă mai puţină importanță numărului de oameni care au văzut ce ai făcut.”

About Author

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.