Întâlnire cu Brad Iulian – povestea și arta lui

0

Cu Brad Iulian ne-am întâlnit într-o dupămasă mohorâtă de februarie. Pot să spun că ne-a înseninat ziua. Cu toate că trăgea după o răceală, asta nu l-a oprit să ne acorde câteva momente în care să ne lase să-l cunoaştem mai bine. Ne-a purtat pe drumul pietruit cu imaginaţie al unui artist şi ne-a povestit despre începuturi, idealuri, tehnici şi pasiuni. Vă invit să-l cunoaşteţi pe cel care a dat o nouă faţă portretelor obişnuite şi tablourilor monotone în creion.

Povesteşte-ne puţin despre tine. Cum ai ajuns să faci asta?

Încă din clasa a V-a am urmat şcoala de arte plastice. Ce-i drept, la început, am fost foarte pornit pe design auto. Am avut noroc de profesori buni care m-au susţinut.

În timpul liceului, nu mă vedeam făcând altceva decât design auto. Ţin minte şi acum cum un profesor, care îmi susţinea visul, mi-a dat să descompun un cartof în cubuleţe apoi să-l asamblez; pe acelaşi sistem să desenez o caroserie auto. Detestam portretele pe vremea aceea. Dacă mi-ai fi spus atunci că o să ajung să fac portrete, nu te-aş fi crezut. Fugeam de orele de construcţie unde trebuia să le facem. Ajuns la facultate, am fost dezamăgit de cum decurgeau lucrurile. Profesori dezinteresaţi, care nu ştiau nici când aveam examene. Mi s-a tăiat orice poftă de a mai învăţa ceva. Pot să spun că bazele le-am pus în liceu.

După facultate am avut o perioadă de derivă. Nu ştiam în ce direcţie să o apuc, ce să fac. Am lucrat o perioadă în fabrică, apoi am încercat cu ajutorul verişorului meu să întru în lumea auto, dar nu am reuşit. Încă speram să ajung să fac design auto. Din pură întâmplare, într-o zi am dat peste un ilustrator din Spania, Gabriel Moreno. Un tip monumental, foarte cunoscut în Occident. M-au uimit până peste poate lucrările lui.

M-am apucat de făcut ilustraţii de la 0. Fiind fixat pe design auto atât timp, am pierdut cunoştinţele pe portrete cât şi îndemânarea. Am început încet, încet să copiez lucrări ale lui Gabriel Moreno şi aşa mi-am făcut stilul propriu şi mi-am format mâna. A fost o mare realizare pentru mine când, în urmă cu doi ani, am reuşit să-i trimit o lucrare făcută pentru o formaţie. Mă luasem puţin după o lucrare de-a lui dar am personalizat foarte mult ilustraţia. După câteva zile mi-a răspuns foarte încântat. Mi-a zis că întradevăr seamănă cu stilul lui dar mai diferit, mai fresh. Am fost în extaz. Pentru mine momentul acela a fost o mare confirmare a drumului pe care îl apucasem.

Am continuat să păstrez legătură cu el şi să-i trimit lucrări. La un moment dat m-am înscris într-un concurs, pe care nu l-am câştigat şi eram destul de dezamăgit. Atunci mi-a zis ”ai de ales să fii dezamăgit sau să mergi mai departe. Concursurile sunt subiective. Câştigi, nu câştigi… mare lucru nu se schimbă”. Am mers mai departe!

brad iulian deseneaza

Desenele tale au ceva manga în ele, o nuanţă de benzi desenate. Faci şi aşa ceva?

Da, am făcut şi fac şi benzi desenate. Chiar am avut prima expoziţie cu personaje din comic book-uri aici în Zai. Unul din personajele mele preferate este Batman, pentru că este cel mai uman dintre toţi super-eroii.

Te-ai gândit să îţi lărgeşti orizonturile? Poate să colaborezi cu firme din afară?

Am trimis lucrări şi pe dincolo. Chiar am observat că sunt firme şi companii deschise la artă. O experienţă foarte plăcută am avut cu cei de la Razor. Am desenat în cel mai mic detaliu şi în stilul meu caracteristic un mouse de-a lor. Le-a plăcut foarte mult şi chiar unul din fondatori m-a urmărit pe facebook şi mi-a dat share la câteva lucrări. Vă daţi seama că am fost în al nouălea cer. Momentan lucrez la un căţel cu căşti de la compania de care vă povesteam.

Cum ţi-ai defini stilul? Care este chestia aia specială care face lucrările tale să fie ale tale?

Mă crezi că nu am stat niciodată să mă gândesc la asta? Dacă am un stil anume şi cum l-aş putea definii? Îmi place să experimentez şi să încerc cât mai multe tehnici diferite. Iubesc să lucrez în roşu şi violet, am tendinţa să exagerez cu ele iar acum, mai nou am descoperit culorile neon de care m-am îndrăgostit. Pot să zic că sunt într-un stadiu în care dacă îmi place foarte mult o culoare sau o lucrare, nu-mi prea pasă dacă place celorlalţi. De asta cred că este greu cu promovarea. Într-adevăr poţi să foloseşti facebook-ul, dar nu îţi garantează nimeni că cei de acolo îţi înţeleg arta. Şi oricum, de cele mai multe ori, oamenii nu văd munca din spatele unei picturi…

brad iulian

Ai o preferinţă între tuş şi creion?

Acum învăţ să lucrez în pix. Am “furat”, să zic aşa, tehnica de la un ilustrator spaniol care face nişte lucrări gigantice, are nevoie de scară când lucrează la ele şi foloseşte doar pixuri normale, ieftine care la noi sunt 1 leu iar lucrările lui sunt incredibil de realiste. Bine, cu pixul mă jucăm şi în liceu. Îmi plăcea foarte mult cum puteai să întinzi pasta şi să creezi nişte umbre superbe.

Foloseşti şi tehnologie în ceea ce faci?

Dacă e nevoie, da, mai prelucrez imaginile în photoshop. Dar bineînţeles că prefer să fac totul de mână, pentru că nu se poate compara cu nimic altceva. Chiar dacă îmi ia zile, săptămâni la rând, nopţi nedormite…

Unde îţi găseşti inspiraţia?

Peste tot… dar cel mai mult mă inspiră documentarele şi filmele. Mă uit destul de mult la documentare şi îmi e de ajuns să văd unul istoric care să-mi placă. Îl ador pe Hitchock şi cel mai mult îmi place filmul lui Rear Window. Îmi place perioada anilor `40-`50 şi cred că femei mai frumoase ca atunci nu au existat niciodată. Apariţia lui Grace Kelly din filmul lui Hitchock e de-a dreptul divină. Are un păr voluminos, cu umbre, care mă inspiră atunci când fac părul personajelor mele. Îmi place să lucrez cu volum, mai ales la păr. Asta e unul din lucrurile importante pe care le-am învăţat de la Gabriel Moreno, părul.

brad iulian

Pe Gabriel Moreno îl admiri cel mai mult din domeniu?

El a fost ghidul meu atunci când nu ştiam pe ce cale să o apuc. Îmi place că îmi dă sfaturi şi comunică cu mine. Dar mai sunt şi alţi artişti pe care îi admir. De exemplu, în Franţa este un pictor care lucrează numai în acrilic şi culori fosforescente, Patrice Murciano. E genial, îmi place nebunia culorilor pe care le foloseşte.

Mai există susţinere pentru artişti în România?

E destul de complicat şi greu să trăieşti din arte plastice. După părerea mea, tinerii artişti se afirmă tot mai greu. De cele mai multe ori le este blocată dezvoltarea de artiştii în vârstă, cei consacraţi, de profesorii universitari. Şi oricum, la noi în ţară ţi se cam taie din elan încă de la început iar munca asta de artist e văzută ca o joacă, nu ca o muncă în sine. Greu faci bani din asta pentru că nu eşti luat în serios… iar când eşti luat în serios nu eşti apreciat, şi eşti plătit prost. Oamenilor le e greu să înţeleagă munca din spatele unei lucrări.

Cam cât lucrezi pe un proiect?

Depinde de multe lucruri. De complexitate, de inspiraţia de moment, de cerinţele clientului. Dar se întâmplă să stau şi 10 zile pe o lucrare.

brad iulian

Personajele care le desenezi au o parte reală?

De cele mai multe ori, da. Cam asta e ideea din spatele unei ilustraţii. Iei o imagine şi o transformi. Te joci cu culorile, umbrele, exagerezi poate unele părţi ale corpului.

Dacă ar fi să dai un sfat unui artist la început de drum ce sfat i-ai da?

Cam ce mi-ar zice şi mie domnul spaniol, Gabriel Moreno… keep on drawing, just draw. Pune mâna şi desenează cât mai mult. În timp vei observa şi evoluţia şi va veni şi recunoştinţa.

Te-ai gândit vreodată să faci altceva, să te reprofilezi?

Nu ştiu dacă am mai zis asta, dar sunt foarte pasionat de istorie. Mai ales de primul şi al doilea război mondial. Probabil că dacă ar fi să aleg să fac altceva, aş face istorie.

Te-ai gândit vreodată să pleci din Timişoara, poate din România?

Da, de multe ori mă gândesc la asta…

brad iulian

Şi unde ai vrea să pleci? şi de ce?

Undeva în Europa. Nu reuşesc să mă văd dincolo, peste ocean. Poate aş avea puţin mai mult curaj şi aş încerca Asia, ador Japonia. Dar aşa, mai realist, Franţa sau Londra. Mă regăsesc oarecum în lumea londoneză cu gentlemanii ei. Ce-i drept că nu am ajuns până acum, dar îmi doresc foarte mult să ajung acolo.

Ce mesaj doreşti să le transmiţi timişorenilor altfel?

Farmecul oraşului de pe Bega îl daţi voi, oameni altfel.

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.