Festivalul Plai

0

Dacă ești tânăr, timișorean sau pur și simplu pasionat de muzică altfel, ai participat probabil până acum la festivalul Plai. Sau să îi spunem, fără reținere, experiența Plai, pentru că aici nu ai voie să fii un simplu spectator, ești invitat să participi, să te implici, să trăiești altfel experiența diversității și interculturalității. PLAI a adus pentru prima dată în România artiști ca Paco de Lucia, Mariza, Dobet Gnahore, Fatoumata Diawara, ZAZ, The Cat Empire, Kurt Elling, Anoushka Shankar, Neil Cowley, Terri Lyne Carrington, Lizz Wright și a lucrat cu Al di Meola, Pink Martini, Nigel Kennedy, Nouvelle Vague, Misia, Macy Gray, David Murray, Al Jarreau și mulți alții. Am reușit să oprim puțin timpul în loc pentru a-i adresa cele mai arzătoare întrebări Andreei Tako, cea care alături de Norbert, a dat startul unei tradiții locale în vârstă de 9 anișori. Absolventă de psihologie, voluntară în proiecte AIESEC în studenție, călătoare pasionată și proaspătă mămică, Andreea își găsește an de an energia de a manageria un festival care e altfel pentru că:

– este organizat de voluntari.

– reunește muzicieni mai puțin cunoscuți publicului larg, care promovează muzica lumii.

– oferă ateliere și manifestări culturale, toate gratuite, majoritatea susținute de ONG-uri.

– este destinat tuturor vârstelor.

Am vrut să aflu pentru început de la Andreea care este definiția lor pentru muzica lumii.

Andreea Iager: Noi înțelegem prin muzica lumii un concept cuprinzător pentru diversitate, pentru muzica ce are un mesaj, un conținut legat de componenta etnică, apartenența la o cultură, de la instrumentele folosite până la conținutul pieselor. De exemplu, Subcarpați, invitații de anul acesta, care reușesc să fie la modă prelucrând și aducând în conștiința publicului ritmurile noastre populare.

De unde și cum a pornit festivalul Plai? Care a fost scânteia care a aprins focul?

Andreea Iager: Este pur și simplu ceea ce ne-am dorit pentru noi și pentru prieteni, într-o vreme când nu prea aveam unde să mergem, ce să ascultăm și să fie aici, în Timișoara. Tako (n.r. Norbert) este cel care caută artiștii și cam așa a și început totul. S-a pornit cu curaj și entuziasm într-o aventură: aceea de a readuce la viață un loc frumos- Muzeul satului bănățean. Primul nume care ne-a ieșit în cale a fost Al di Meola. Cu el a și început festivalul. În acești ani s-a reînviat spațiul de la muzeu, care este acum teritoriul unde mulți voluntari muncesc, zâmbesc, dau necondiționat câte o bucățică din inima și din timpul lor, după care, timp de trei zile, festivalul devine pretext de întâlnire, de socializare. Aici s-au cunoscut oameni care altfel nu ar fi descoperit că au ceva în comun și s-au creat numeroase rețele. În principal este vorba despre oameni faini care se întâlnesc, se simt bine, prin intermediul activităților au ocazia să își descopere și să își pună în valoare pasiunile, ce se pot împlini și dezvolta într-un mod plăcut și prietenos. Încercăm să scoatem oamenii în natură, oferindu-le totodată un mix de artă, educație, hobby.

Care s-a dovedit a fi cea mai mare dificultate pentru voi, fie izolat sau de-a lungul timpului?

Andreea Iager: Cea mai mare provocare este organizarea festivalului în sine, pentru că nu putem lua nimic ca de la sine înțeles, nimic nu e sigur până la proba contrarie. Așa că învățăm constant lecția lui Nu. Deși așa ar fi logic, lucrurile nu devin mai ușoare o dată cu trecerea timpului, munca depusă în continuare ne ține în priză. Avem o responsabilitate față de public, aceea de a oferi mereu ceva proaspăt și relevant, iar asta vine la pachet cu multă emoție și adrenalină. E greu, dar nu imposibil, să îți păstrezi valorile dar să rămâi conectat la public. Provocarea este de a păstra doza de “nebunie și inconștiență” care a făcut Plaiul posibil an de an.

Munca este cu siguranță pe măsura rezultatelor, iar acestea sunt notabile. Care este cea mai mare satisfacție pe care v-o aduce?

Andreea Iager: Satisfacția este feedback-ul primit de la public, noi ne hrănim din fericirea lor: fiind rareori posibil să participăm noi înșine la concerte și la ateliere, trăim festivalul prin prisma lor, a participanților. Noi ne străduim să le oferim mereu ceva care să răspundă atât valorilor noastre cât și ale pieței, să fim accesibili dar totodată sensibili la schimbarea de gusturi și trenduri. Muzica e un cârlig, oamenii sunt atrași de artiști, de muzică, dar mulți devin parte a unei comunități neoficiale, uneori ajungând chiar să participe ei înșiși ca voluntari la ediția următoare.

Se poate spune despre festival că a fost primul vostru copil, care între timp a și crescut. Acum sunteți și în realitate părinți. Cum reușiți să împăcați viața personală cu viața de festival?

Andreea Iager: Cum împaci două priorități? Înveți arta de a jongla cu ele. Noi am ales să nu renunțăm la nimic din ceea ce ne face bucurie, dar să schimbăm proporțiile în funcție de importanța lor. Eu îl pun pe primul plan pe fiul nostru, Ștefan, dar asta nu înseamnă să facem două capitole separate, ci să participe la viața noastră, iar festivalul este o mare parte din ceea ce ne definește. Așa că el a participat, încă din primele luni de viață, la organizare, primirea invitaților, concerte, ateliere și cam tot ce înseamnă sarcinile mele curente în cadrul festivalului.

Dacă ar trebui să alegi cel mai important obiectiv al festivalului, care ar fi acesta?

Andreea Iager: Noi credem că participanții înseamnă o mare parte din festival, de aceea ne dorim ca ei să fie mai mult decât consumatori, nu doar spectatori. Plai îți aduce lumea în ogradă, mulți străini, ocazii de a experimenta multiculturalitatea. Ești expus la diverse experiențe și poți să-ți faci o impresie completă doar acceptând să participi la ele. Interacțiunea cu alți oameni și multiculturalitatea te ajută să îi cunoști pe alții, dar mai ales să te cunoști pe tine.

Povestește-ne puțin despre invitații trecuți și prezenți

Andreea Iager: Toți sunt selectați după criteriile de calitate și reprezentativi pentru cultura din care fac parte. Ca și importanță comercială, nu considerăm că unii sunt mai sus ca alții, pentru noi toți sunt cap de afiș. Misiunea lor nu este numai de a încânta, de a distra publicul, ci și de a educa și informa, de a ne aduce ceva autentic, pe care altfel nu l-am fi întâlnit. Cel puțin nu pe canalele media obișnuite.

Despre promovarea inedită

În loc de billboard-uri și alte abordări obișnuite în publicitate, s-a mers pe ideea unor manifestări creative, care să rămână ulterior orașului. Astfel este graffitti-ul imens realizat cu talent și pasiune pe o clădire centrală de tineri artiști precum și canapeaua multiculturală făcută din bucățele de mozaic tot în centrul orașului. plai grafitti PLAI în cifre: a 9-a ediție, 9 culturi diferite, peste 80 de voluntari dintre care 10 internaționali, 3 zile, 15 spectacole, 2 scene, peste 45 de parteneri culturali, peste 200 de activități culturale, 3 instalații outdoor, 1 camping, primul proiect muzical produs de PLAI: Subcarpati + Orchestra. Organizatori: Andreea și Norbert Tako Călători în jurul lumii, au experimentat ei înșiși în numeroase dăți multiculturalitatea, neîncetând să descopere lucruri noi. Totodată consideră că este cool și actual să îți placă ce e al nostru, nu doar ce ține de modă și de străin. Mai sunt cunoscuți și pentru organizarea altor evenimente muzicale precum festivalul Jazz ™, concerte ale unor artiști precum Pink Martini, Manu Chao.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply


*