Cover story: Creative Monkeyz

0

MO și F.O.C.A au dat tonul unui altfel de divertisment în România: cel online! Pe când YouTube-ul românesc era folosit în general pentru muzică, o echipă talentată a demonstrat că se poate face și altceva pe internet. Succesul nu a întârziat să apară, deși nu le-a fost deloc ușor. Astăzi, vă invit să îi cunoașteți mult mai bine pe Codin și Ramona și să aflați mai multe despre proiectele Creative Monkeyz și despre…RObotzi.

Codin, spuneai că ideea de a folosi personaje-roboţi pentru animaţii ţi-a venit în timp ce erai la duș, iar Ramona a intuit că va prinde şi v-aţi aventurat pe un teren necunoscut în România. Cum aţi resimţit această încercare a „mării cu degetul”?

Pentru foarte mult timp a fost groaznic. Au fost nevoie de peste 4 ani ca România să-şi dea seama, la nivel de agenţii şi clienţi, că online-ul este viitorul şi că media tradiţională e pe ultimul drum.

“The high tide raises all boats” – ni s-a spus atunci şi în postura noastră de pioneri am ridicat trepte pentru toţi cei care fac acum conţinut pe internet. Ar fi fost ideal să putem să fim în altă parte, într-o ţară în care atât publicul cât şi investitorii sunt mult mai familiarizaţi cu internetul şi ştiu gestiona relaţia cu diversele forme de conţinut creativ. Dar, ne-am hotărât că e mai bine să fi “capul unui şoarece, decât coada unui leu” aşa că am rămas aici să producem conţinut original românesc, pentru un public pe care ni l-am format şi de care suntem astăzi foarte mândri.

La început lumea ne întreba: “bine, bine, dar de unde luaţi desenele?” – sau “bun, dar voi ce lucraţi în viaţa reală” – “sunteţi agenţie de publicitate, că nu înţeleg?!” A fost foarte greu să reuşim să educăm lumea în ceea ce priveşte producţia de conţinut, ce înseamnă să fii un producător de conţinut şi că există un mod clar de a trăi din asta, că e vorba de o carieră nu de un proiect de amuzament.

Piaţa s-a deşteptat în timp – nu e nici acum ideal, mai sunt încă mentalităţi triste care aruncă bani înspre TV şi parte din presa scrisă, neînţelegând că sunt medii moarte, sau din interese financiare: “îţi dau ţie banii ăştia de la client da-mi dai şi mie vo’ 20j la sută”. Integritatea şi servirea interesului clientului sunt utopii în majoritatea agenţiilor care lucrează cu bugete importante. Dar există şi oameni excepţionali, cu care am colaborat foarte bine şi vom continua să o facem, asigurându-ne că toată lumea are de câştigat – noi ca producători de conţinut, agenţia şi clientul care are nevoie de o promovare făcută bine, care să ajungă la public în mod cuantificabil.

În 2011, proiectul Robotzi a fost perceput ca o alternativă a emisiunilor de divertisment de la TV şi nu doar ca simplu proiect didactic. Aţi devenit mai responsabili cu privire la conţinutul creat?

RObotzi s-au născut dintr-un intro la un tutorial, deci ca element comic, parte-integrantă a unui produs educativ. Normal, majoritatea lumii l-a descoperit separat, în momentul în care ne-am decis să-i dăm drumul de sine stătător. După ce a “explodat”, am simţit o responsabilitate uriaşă faţă de public şi cu siguranţă am devenit foarte responsabili vis-a-vis de producţie şi deadline-uri. Televiziunea intrase deja în declin de ani de zile, era timpul ca românii să găsească divertisment românesc inedit în online. Am avut producţia potrivită la momentul oportun.

interviu creative monkeyz

Au existat „reguli” sau sfaturi pe care le-aţi urmat de-a lungul proiectului?

Da, mai multe. Am încercat pe cât posibil să nu decontextualizăm personajele – adică să le lăsăm în lumea lor. Să nu apară pufuleţi cu MO şi faţa lui FOCA pe un ambalaj de seminţe de susan, spre exemplu. Să păstrăm integritatea universului lor fantastic pentru a le asigura o existenţă de durată. Producţiile care tind spre comercial devin rapid perimate. Dincolo de asta, am încercat pe cât posibil să nu facem compromisuri. Am renunţat la sume consistente (80 de mii de euro) pentru a păstra serialul nealterat. Am gândit pe termen lung şi asta ne-a asigurat longevitatea şi un fan base dedicat.

Fenomenul Robotzi depăşise graniţele aşteptărilor, iar fiecare episod încărcat pe YouTube era reîncărcat pe alte zeci de conturi în aceeaşi zi şi astfel aţi decis să încărcaţi episoadele exclusiv pe site. Cum v-a afectat (dacă s-a întâmplat) decizia de a pleca din martie 2011 de pe YouTube?

A fost o decizie corectă pentru că ne-a permis să avem ceva mai mult control asupra conţinutului şi mai ales asupra monetizării lui. Am reuşit să obţinem primele fonduri pentru a ne putea susţine proiectul şi în acelaşi timp am adus oamenii mai aproape şi de conţinutul nostru educaţional, mult mai clar prezentat pe site.

În 1 decembrie 2012 v-aţi întors. Dezvoltarea comunităţii care producea divertisment (implicit şi monetizarea conţinutului produs) v-au readus pe YouTube?

Ne-a readus pe YouTube posibilitatea de a realiza un parteneriat cu o reţea, implicit de a monetiza conţinutul şi pe YT şi de a-l proteja cu mai mare uşurinţă de plagiatori. Am semnat cu cea mai mare reţea, adică Fullscreen Inc. După îndelungi promisiuni cum că YouTube-ul va veni în România, am decis să nu mai aşteptăm acel moment utopic şi să acţionăm ca să putem susţine mai uşor proiectul. A fost decizia corectă. Şi din multe privinţe ne bucurăm să fim parteneri printr-o reţea şi nu direct. Chiar dacă YouTube-ul a ajuns în cele din urmă şi în România, există foarte multe avantaje la parteneriatul printr-un network.

Robotzi sunt ALTFEL şi până în prezent nu au rivali pe piaţa din România. Sunt MO şi F.O.C.A reprezentanţii unor categorii sociale?

E greu de definit. Sunt personaje care au devenit complexe cu timpul şi există acum faţete în care se reflectă multe din felurile de-a fi ale românilor, dar per total, nu credem că unul reprezintă o anumită categorie iar celălalt o altă. MO e haotic şi exploziv – dar se prosteşte voit şi ascunde defapt foarte multă înţelepciune. FOCA e calculat şi inteligent (poate chiar genial) – dar e pervers şi oportunist. Deci sunt defecţi cu toate că amândoi au “suflet mare” și multă iubire pentru mamele fiecăruia.

MO îi cam face zile grele lui F.O.C.A şi, totuşi rămân împreună. Asta este adevărata prietenie?

Pentru că tot e vorba de RObotzi, atunci: cu siguranţă!

Prietenia nu înseamnă absenţa scânteilor. E şi sinceritate abruptă dar şi ajutor necondiţionat. De-asta e atât de rară.

Mi-e cam dor de MO şi F.O.C.A, iar în ultima vreme îi văd tot mai rar. Care este motivul pentru care nu mai încărcaţi episoade noi în mod regulat?

Sunt mai multe motive. Nu am vrut să ne plafonăm, pentru că proiectul CM nu se reduce la o singură serie animată şi ne-am dorit să diversificăm. Am vrut să rămânem relevanţi pentru publicul nostru, oferindu-le mai multe căi de a se bucura de conţinutul tipic creative monkeyz şi evident, am vrut să facem asta treptat – pentru că în momentul în care serialul RObotzi va ajunge la sfârşit, restul producţiilor vor continua. Pe măsură ce noi producţii au ieşit la rampă, frecvenţa episoadelor a fost redusă însă au existat şi alte cauze pentru încetinirea ritmului de lucru. Sănătatea a fost un factor major. După ce Ramo (mintea şi mâinile din spatele a 90% din animaţia propriu-zisă a episoadelor din RObotzi) a făcut o criză de spasmofilie, un al doilea leşin, şi a trecut prin tratarea anemiei cauzată de alimentaţia precară şi programul de muncă extenuant, am decis că lucrurile trebuie luate mai uşor.

Personajele sunt inconfundabile. Cine sunt vocile din spatele acestora?

Codin face vocile celor două personaje centrale, MO şi FOCA, iar Ramona se ocupă de vocile creaturilor mici şi drăgălaşe – cum e Pufoşenia spre exemplu. Dar şi-a împrumutat vocea şi pentru diverse creaturi monstruoase sau posedate. Depinde de momentul din lună. Doar e femeie.

Creative Monkeyz nu înseamnă doar Robotzi. Care sunt celelalte proiecte de care vă ocupaţi?

Pe lângă serial avem seria de animaţii scurte Rendam şi emisiunea live “La Cafea”, pe twitch.tv/iobagglive, emisiune în care ne bem cafeaua timp de jumătate de oră în fiecare dimineaţă alături de fanii noştri şi dezbatem subiecte din tot felul de domenii – de la ştiinţe sociale la tehnologie. Avem “Iobagglive”, tot pe twitch, în care facem live stream de gaming câte 3-4 ore în fiecare seară de aproape un an de zile încoace. Avem seriile legate de gaming “Iobag Games” şi emisiunea MiEZ – care a luat o pauză din momentul în care am început “La Cafea”. Avem Piramida – loc de dat cu capul în Borcanie! (adică emisiune de viral video reviews, moderată de un ardelean plecat în expediţii cu pluta). Aveam emisiunea 3lăr, care e acum în căutare de un nou moderator. Şi evident, avem tutorialele, la care nu vom înceta niciodată să lucrăm – chiar dacă ele apar cel mai rar. Oh… şi jocuri. Vrem să facem jocuri şi lucrăm la cel de-al doilea titlu pentru smartphone-uri şi tablete. Cam atât…

iobag games creative monkeyz

Mulţi când simt gustul faimei (în orice sens al ei) ajung să se certe. Voi nu faceţi parte din această categorie. Care e secretul?

Inteligenţa superioară. Şi modestia.

Videoclipurile tip gameplay online au prins foarte bine la public. De unde această idee?

Ideea nu e nouă şi nici nu ne aparţine. Nu are o origine clară, dar diverşi youtuberi făceau gameplay-uri de foarte mult timp. E pe de-o parte o mutaţie a recenziilor video legate de jocuri pe care le realizau canalele de specialitate de afară (cel mai des asociate de reviste de specialitate) şi pe de altă parte un efect al interesului crescut faţă de e-sports – confruntarea echipelor profesioniste în jocuri competitive.

Interesul e logic. Privitul unui meci de joc competitiv e similar experienţei de vizionare a unui meci de fotbal. Majoritatea lumii o să prefere să se uite la meciul de fotbal în loc să dea o fugă până la cel mai apropiat teren şi să-nceapă să joace (asta ca răspuns pentru toţi cei care se gândesc “de ce te-ai uita la cineva cum se joacă în loc să joci tu?”).

Nu-i tot una să vezi jucători profesionişti jucând fotbalul la un nivel înalt sau să joci o miuţă în spatele blocului. La fel, jucătorii de jocuri pe calculator urmăresc cu interes jucători mai buni. Ca să înveţe sau doar ca să vadă jocul jucat la nivelul maxim de abilitate. Asta când e vorba de un joc competitiv. În cazul jocurilor centrate pe poveste, e ca şi cum ai urmări un serial la persoana 1. Te prinde sau nu, depinde de acţiunea jocului şi mai ales de comentariul celui care se joacă.

Motivaţia spectatorului nu e legată întodeauna de calitatea în termeni de profesionalism. Când vine vorba de jocuri pe calculator, mulţi jucători care fac gameplay-uri sunt foarte comici sau foarte entertaining din alte motive – fie că se sperie foarte sonor la jocuri horror sau au decoltee foarte adânci, publicul găseşte motive să-i urmărească.

Noi am mers pe latura umoristică prin personajul Iobagg. Cum să nu vrei să vezi cum gestionează un ardelean dintr-o bucată (de coadă de topor) situaţiile limită dintr-un joc horror, de exemplu? Glume gândite (da, multe vulgare – dar vulgaritatea în sine nu atrage views-uri, au mai fost şi alţii care au încercat şi eşuat lamentabil) şi relaţionare comică cu universul jocului – astea au fost şi sunt în continuare ingredientele conţinutului nostru legat de gaming.

De menţionat: ţinând cont de faptul că majoritatea conţinutului televizat e perimat, e normal ca o formă relativ nouă de entertainment să câştige teren destul de uşor.

Proiectul Creative Monkeyz în ansamblul său este principala sursă de venit al echipei?

Da. Vasta echipă trăieşte din acest proiect. Mai corect ar fi “în” acest proiect, pentru că a devenit parte integrantă a vieţii noastre. Într-atât de mult încât distingem cu greu momentele în care suntem cu totul separaţi de Creative Monkeyz. Altfel, de dimineaţă până seară (uneori până în dimineaţa următoare), lucrăm la ce ţine de CM. Sursele de venit, sunt în totalitate legate de acest proiect, şi merg pe principiul: de peste tot câte puţin. Aşa, am reuşit să ajungem să trăim din conţinutul pe care îl producem. Pe site via trafic şi merchandising, pe YouTube cu toate producţiile av şi proiectele speciale, pe twitch.tv alături de mica-marea familie a fanilor care ne urmăresc live, pe android şi ios prin jocurile pe care le vom produce (actualmente doar unul).

În martie 2012 aţi câştigat premiul „Website-uri culturale şi educative” din partea Radio România Online. A reprezentat doar o recunoaştere a întregii activităţi sau un imbold în dezvoltarea proiectului?

A fost un moment în care o entitate culturală majoră, poate singura, ne-a recunoscut ca fiind singurul proiect de animaţie care a reînviat interesul pentru această formă de artă, de la Gopo încoace. Pentru noi a însemnat deopotrivă o validare a muncii de până atunci şi un imbold de a continua. Am şi făcut-o de altfel. Şi nu ne oprim, chiar dacă vom diversifica pe cât posibil conţinutul.

La ce alte surprize să se mai aştepte fanii Creative Monkeyz?

Dacă am răspunde la întrebarea asta, nu ar mai rămâne surprize…

Avem în plan, de câţiva ani, realizarea unor scurt-metraje de ficţiune – de data asta filmate, deci nu animaţie. Dar avem şi un proiect secret de animaţie… nu, două… şi o serie de noi jocuri pentru smartphone-uri şi tablete. O tabără de creaţie pe care o tot plănuim de câţiva ani… şi poate un local în Cluj-Napoca? Shh…

În calitate de pionieri ai divertismentului pe internet din ţara noastră, ce părere aveţi despre ceea ce transmite astăzi YouTube-ul românesc?

Astăzi lucrurile sunt exact aşa cum ne aşteptam să fie. E mult mai mult conţinut românesc pe YouTube. Mai mult. Şi foarte prost. Şi din mormanul de producţii sub mediocre, câteva (sau câţiva, dacă vorbim de  producători de content) ies la suprafaţă şi ating sau depăşesc limita decenţei (în termeni de producţii audio-vizuale) urmând să progreseze pe măsură ce acumulează public.

Sunt foarte multe vloguri şi foarte mulţi vlogeri – pentru că e cea mai banală formă de conţinut. La fel ca blogurile – doar că video (captain Obvious strikes again). Evident, la fel ca în cazul blogurilor, 90% din vloguri sunt complet insipide şi lipsite de orice tip de valoare.

Se întâmplă acelaşi lucru şi cu conţinutul legat de gaming. Toată lumea a văzut că nu e tocmai dificil să înregistrezi imagini dintr-un joc şi să postezi ulterior pe youtube, dar extrem de puţini înţeleg că dacă nu oferă un plus de conţinut pe lângă jocul propriu-zis, produsul final e o mizerie. Dacă tot ce faci e să te joci cum ar face-o oricine, şi să livrezi un comentariu imbecil de redundant, de genul: “iar acum deschidem uşa” – atunci când deschizi o uşă, nu o să ajungi niciodată să te transformi într-un YouTuber relevant.

Pe net, orice rahat are public. E valabil şi la noi. Sunt foarte mulţi copii şi adolescenţi care sunt mai plictisitori ca aplicarea lavabilului şi nu e nimeni care să facă o critică pertinentă, să încerce să le explice ce şi unde greşesc. Asta e o problemă uriaşă cu care ne confruntăm şi e tipică mentalităţii necoapte a userului român de internet: orice formă de critică e văzută ca rea voinţă, ca invidie sau ură. Chiar şi cea constructivă. Şi fără critică, progresul e extrem de greoi.

creative monkeyz stea

Aţi dezvoltat proiectul Creative Monkeyz cu scop educativ. Mai educă astăzi pe cineva comunitatea de producători de divertisment pe YouTube?

Nu am observat prea multă “mişcare” în plan educativ. Mai există unii creatori de conţinut care au ales să facă video-uri legate de diferite programe de grafică, editare, etc., dar numărul lor e restrâns. Divertisment există, şi răsar şi câteva oaze de critică pertinentă (dar sunt rare şi fără suficientă forţă). Aşteptăm cu interes un alt blend de content educativ + entertainment. Am fi primii care l-ar sprijinii.

Care ar fi primele două sfaturi pe care le-aţi oferi celor care ar dori să creeze conţinut de calitate pe YouTube?

“Rezultatul e cel mai adesea direct proporţional cu efortul depus.” şi “Continuaţi să creaţi cu răbdare şi determinare – rezultatele pozitive nu vor fi niciodată imediate” Ar mai fi şi “trebuie să aveţi o altă motivaţie, în afară de cea financiară, altfel nu veţi reuși să creaţi ceva memorabil” dar ne-am epuizat numărul de sfaturi.

Un gând pentru timişorenii ALTFEL?

Continuaţi să fiţi sceptici şi încercaţi să găsiţi motivaţia pentru a schimba lumea – chiar dacă e vorba de lumea din universul vostru apropiat – în bine.

About Author

No Comments

  1. Emilia Tanase on

    M-a motivat și mai mult acest interviu, pe lângă motivația pe care o primesc în mod constant urmârindu-i pe Codin și Ramo în toate proiectele lor. Sincer, vă mulțumesc că ați format comunitatea CM, că aveți un impact pozitiv și uriaș asupra noastră și că, în mod indirect, ne susțineți și pe noi să devenim artiști și să ne urmăm visele. 😀

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.