Corina Băcanu Călărașu – prințesa războinică din online

0

Puternică, tăioasă, amuzantă și imposibil de învins într-un schimb de replici, Corina Băcanu este omul căruia, dacă nu o faci încă, trebuie să îi dai follow. M-am gândit mult ce aș putea include în această introducere despre ea, dar sunt atât de multe se spus încât cred că cel mai bine ar fi să citești interviul următor și îți vei da seama singur / singură de ce se află pe coperta acestei ediții a revistei Altfel. Așa că, fără prea multe alte cuvinte, te invit să o cunoști (mai bine) pe prințesa războinică a online-ului românesc: nimeni alta decât Corina Băcanu Călărașu!

De ce ți-ai făcut blog?

Hmmm… Păi fiindcă nu am avut încotro. La sfârșitul anului 2013, patronașul unei agenții de publicitate a decis că nu prea mă place “pă personal” și, fără vreun avertisment, m-a dat afară de Crăciun. Sătulă și scârbită de industria de publicitate, am decis că vreau altceva deși nu mai scrisesem niciodată un articol. Sigur, aveam experiența scrierii de scenarii, dar nu încercasem niciodată să îmi pun ideile în ordine în articole de opinie. Împreună cu 2 prietene am înființat Sereniti, un blog comun unde putea scrie oricine își dorea, singurele condiții erau ca autoarele să aibă un strop de talent scriitoricesc și tema articolului să fie interesantă. Pe lângă Sereniti, mai scriam și în Academia Cațavencu. Apoi drumurile noastre s-au separat, am rămas bune prietene dar fiecare a mers pe drumul ei. Și astfel a apărut corinabacanu.ro.

Care este filosofia ta de viață?

Nu am filosofii de viață. Adică am, dar ele se schimbă odată cu vârsta. Acum, la 38 de ani, după ce am probat mai multe “filosofii de viață”, am rămas doar cu: “Corino, în fiecare zi trebuie să fii OM!”.

corina bacanu interviu

Care este cea mai mare teamă a ta?

Că o să ajung vreodată internată într-un spital românesc.

Ai luat vreodată în considerare plecarea din România?

Da, am luat în considerare când aveam 20 de ani și apoi încă o dată la 30 de ani. N-am mai plecat până la urmă. Sunt atașată de pământ, de oameni, de familie. Și dacă tot m-am decis să rămân, m-am hotărât să lupt. Că vreau să rămân în România noastră, nu în România lor.

De ce sau de cine crezi că are nevoie România în acest moment?

De meritocrație și educație. România și-a vomitat valorile și a rămas, cu mici excepții, cu ciurucurile. În ultimii zece ani 3,5 milioane de români au părăsit România. Este o cifră oficială, ca și cifra care spune că în toată această perioadă, cei plecați au trimis în țară suma de 54 de miliarde de euro, adică cam o treime din PIB-ul României din 2014. Suntem a doua țară după Siria, unde este război civil de șapte ani, care a fost părăsită de un așa număr mare de oameni. Statisticile spun că marea majoritate a celor plecați nu se vor mai întoarce niciodată. România a rămas fără fii și fiicele ei, a rămas fără oameni competenți, a rămas fără valori.

Iei în considerare intrarea în politică?

M-am gândit preț de câteva secunde. Dar am renunțat la idee. Nu mă văd înregimentată în ideologia niciunui partid. Nu mă văd diplomată sau punându-mi frâne în exprimare și consider că sunt mai valoroasă societății de pe margine. În plus, politica românească nu e politică, e mocirlă. Nu mă imaginez având un dialog cu Codrin Ștefănescu sau Șerban Nicolae, nu mă văd schimbând idei cu oricare dintre miniștri din guvernul actual, dar mai ales cu Viorica Dăncilă. Îi consider mult sub nivelul meu de inteligență și nu aș putea niciodată colabora într-un consens cu 90% dintre politicienii români.

Care este cel mai mare defect al românilor, din punctul tău de vedere?

Lipsa educației, inclusiv a celei civice.

Cum îți alegi “luptele”? Găsești tu diversele cazuri în care te implici sau te găsesc ele pe tine?

Mă aleg ele pe mine. Din păcate, sau din fericire, pe mine mă sensibilizează cuvintele, poveștile. Eu scriu de cele mai multe ori la cald, așa că trebuie să fiu inspirată foarte puternic ca să pot transmite emoția mai departe.

Care este cea mai importantă lecție de viață pe care ai învățat-o?

Să nu zici niciodată niciodată. Inevitabil viața te va pune în situația ingrată de a-ți înghiți cuvintele.  

Cum ai intrat în publicitate?

Eram studentă și căutăm un job. La vremea respectivă erau mult mai puține agenții iar eu mult mai liberă în gândire, mai dezinhibată, mai curajoasă. Și pe vremea aia exista un fel de Pagini Aurii pentru firme. Mă gândeam că mi-ar plăcea să fac ceva ce avea legătură cu studiile mele, așa că am sunat la McCann Erickson și am cerut direct cu domnul Bogdan Enoiu. Din păcate domnul Enoiu nu era la birou și am ajuns să vorbesc cu Christine, asistenta lui austriacă care mi-a cerut cv-ul prin fax, l-a dus la resurse umane iar peste o săptămână eram angajată “proof reader” pentru departamentul de creație. Apoi am devenit junior copywriter, apoi copywriter, apoi senior copywriter, mă rog, am bifat toate funcțiile spre vârf.

corina bacanu interviu

Ești Director de creație într-o agenție de publicitate. Cum arată o zi din viața ta, la job?

Sunt și nu sunt, director de creație, adică. Mai degrabă sunt Ambassador of Buzz & Chief Awesome Officer (asta scrie pe cartea mea de vizită). Mie nu îmi place foarte mult munca asta de management- administrație și găsesc foarte dificil să-mi asum responsabilitatea pentru o echipă versus responsabilitatea pentru propria persoană. Așadar, la WOPA, unde sunt acum (apropos, cred că WOPA este singura agenție de publicitate românească atât de cool încât fiecare om este pus în valoare după abilitățile și talentele lui, singura agenție unde clienții stau de peste 6 ani, singura agenție cu un mediu atât de cool încât oamenii au devenit o familie -cu tot cu clienți-) o zi din viața mea arată așa: briefuri, cafea, bârfă, râsete, muncă, muncă, muncă, terasă, țigări, confruntări prietenești cu Ionuț Datcu, consultări cu Costin Buta, muncă, râsete, țigări, cafea, bere, vin, tequila, datorii de soție, pus în cap, somn. Când e nevoie de mine să fac pe directorul de creație, fac. În rest, prefer să fiu doar senior copywriter.

Care este campania preferată la care ai lucrat?

Îți dai seama că e greu să aleg dintre copiii mei. Am lucrat cu plăcere pentru Bergenbier- Ziua Bărbatului, pentru Alfers- Cutremurător de crocant, pentru multe, foarte multe, sute. E dificil să nominalizez.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

Atunci când am suferit de burn out și nu îmi mai găseam vocația.

Cât este de diferită Corina din online de Corina din viața reală?

Corina din viața reală e mai calmă decât cea din online, mai sensibilă, mai tăcută. Dar spiritul e același.

Ce este fericirea pentru tine?

Familia mea: soțul meu, pisica noastră, Mia, câinele nostru, Tyson și momentul când ne întâlnim seara acasă după o zi de muncă.

Ce citești în acest moment?

Kazuo Ishiguro- Pe când eram orfani.

Ce urmează? Care sunt planurile tale de viitor?

Nu îmi fac niciodată planuri de viitor. Am încercat de câteva ori și au fost spulberate de neprevăzut. Îmi propun totuși să mai schimb o lege nedreaptă, să mai trezesc o conștiință- două, să râd mai mult, să fac mai mult pentru cei care au nevoie de mine.

Ce întrebare ți-ai fi dorit să îți punem, dar nu am făcut-o?

Îmi pare un interviu complet 😊.

Un mesaj pentru cititorii Altfel.

Să rămână flămânzi, să rămână umili, să caute medii care îi motivează, să nu trăiască doar pentru ei, să stea alături de oameni care îi inspiră, să scape de persoanele toxice din viața lor, să bea 2 litri de apă pe zi, să meargă la dentist și la psiholog, să fie oameni.

Foto: Gabriel Nedelcu

About Author

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.