Christiane Seidel va cuceri Hollywoodul

0

Christiane Seidel este un nume pe care probabil o să îl auzi tot mai des rostit pe viitor în corelație cu producții hollywoodiene. S-a făcut remarcată în producția HBO Boardwalk Empire, unde a portretizat-o pe Sigrid, soția unui agent FBI corupt. În interviul următor ea ne-a dezvăluit cum a reușit să pătrundă în lumea de la Hollywood și ce înseamnă să joci într-un serial de succes, aclamat atât de critici cât și de fani.

Varianta în engleză e mai jos.

Cum te-ai hotărât să urmezi o carieră în actorie? Ce te-a motivat să faci acest pas?

Nu îmi aduc aminte de un moment în viaţa mea în care să mă fi simţit nevoită să fac o alegere conştientă. Ce îmi aduc aminte foarte bine e faptul că îi făceam pe părinţii mei şi pe prietenii lor apropiaţi să suporte show-urile “create” de mine la o vârstă destul de fragedă. Obişnuiam să scriu poveşti, să îmi creez propriile costume, să cânt şi să dansez şi, bineînţeles, făceam și un program la maşina de scris. Era ceva foarte serios pentru mine. Una dintre cele mai frumoase amintiri este crearea unei drame despre un fluture (eu) şi cum valsam în living cu aripi din carton şi tutu. Când am fost nevoită să mă decid dacă voi urma o şcoală de actorie, am fost puţin speriată pentru că nu ştiam nimic despre această industrie. Ce ştiam sigur era că dacă nu voi încerca măcar, voi regreta mai târziu în viaţă.

Ai avut un mentor, cineva care te-a ajutat să înţelegi această industrie mai bine? Crezi că este important pentru un actor să aibe unul?

Absolut. Să ai un mentor sau pe cineva care să te sprijine este foarte important, mai ales pentru că această industrie nu se bazează pe logică sau predictibilitate. Nu am ştiut asta la început, dar abilitatea de a avea încredere în mine ca actriţă a fost foarte importantă, mai ales pentru că nimeni nu m-a învăţat cum să fac asta. Profesorii mi-au transmis tot timpul energia pozitivă cum că nu îmi pierdeam nici eu nici ei timpul degeaba. M-au sprijinit cu inimile deschise şi răbdare. Dar cel care a crezut cu adevărat în mine a fost soţul meu pe care l-am întâlnit în şcoală. La câţiva ani după ce am terminat şcoala de actorie, am participat la un workshop de-a lui Larry Moss… atunci am ştiut că mi-am găsit mentorul. Cariera mea s-a schimbat imediat după. El e cel care m-a făcut să înţeleg că nu pot controla felul în care se desfăşoară lucrurile în această industrie. Singurul lucru pe care îl putem controla, ca actori, este felul în care ne facem meseria. Bineînţeles, sunt lucruri practice de care ai nevoie ca să poţi naviga în această industrie. De asta am manageri, agenţi şi avocaţi. Nu există aşa ceva ca “one person show”. Fiecare actor are nevoie de suport.    

Se încheagă prietenii pe platoul de filmare? Dintre toţi actorii cu care ai lucrat, care ţi-a devenim mai apoi prieten?

Absolut. Platourile de filmare sunt foarte intime şi ajungi să cunoşti destul de repede persoanele de lângă tine. Cu toate că vrei să păstrezi legătura cu toţi, datorită amintirilor, este destul de greu odată ce fiecare pleacă la un alt job. Dar sunt întotdeauna o mână de oameni cu care păstrezi, sub orice formă, legătura, care ajung să fie prieteni minunaţi în viaţa reală. Încă sunt prietenă nu doar cu actori din Boardwalk dar şi cu restul echipei de scriitori şi regizori.

Cât de dificil este să dai viaţă unui personaj? Cum te pregăteşti pentru un rol?

Depinde foarte mult de scenariu şi de personaj. Câteodată relaţionezi din prima cu personajul. Cred că analizarea scenariului este crucială în înţelegerea vieţii şi a circumstanţelor care au clădit personajul. Pentru mine, să ştiu povestea şi personajul din cap până în picioare este o prioritate ca atunci când sunt pe platou, să dau ce-i mai bun din mine şi să surprind. Dar, bineînţeles că am şi câteva ritualuri de încălzire.

Ce sfat ai da unui actor care este la începutul drumului?

Nu ştiu dacă sunt întocmai calificată să dau sfaturi. Dar cel mai important lucru care mi s-a spus şi mie la început de drum a fost să rămân focusată şi să învăţ tot timpul câte ceva. Sinceră să fiu, nu există aşa ceva ca “succesul peste noapte”. Toţi au avut în spate ani şi ani de muncă. Eu cred foarte mult că munca naşte muncă. Nu poţi să ştii niciodată unde te poate duce un mic film făcut de un student. Şi, cel mai important, fii bun cu oamenii din jurul tău… e o industrie relativ micuţă şi vorbele călătoresc repede şi cel mai probabil vă veţi mai întâlni.

Cum te-a schimbat ca persoană actoria? Te-a ajutat să vezi lumea altfel?

Îmi place să cred că actoria m-a făcut să fiu mai atentă la ceea ce mă înconjoară. Ca să poţi înţelege un personaj, trebuie mai întâi să te poţi înţelege pe tine. Iar atunci când începi să înveţi despre tine, înveţi despre lumea din jurul tău. Ca actor, nu poţi judeca personajul, ci trebuie să-l portretizezi. Dacă joci un personaj negativ, rău, trebuie să cauţi motivele pentru care este aşa şi ce îl motivează. În primul rând, personajul nu se consideră negativ, aşadar cine eşti tu să spui altceva? Acest fel de înţelegere duce cu siguranţă la empatie pentru ceilalţi.

interviu Christiane Seidel

Ce ai face fără să te plictiseşti vreodată: dramă, comedie sau romantic?

Un film romantic dramă-die (dramă/comedie).

Cum ai descrie experienţa trăită atunci când ai jucat în Boardwalk Empire?

Îmi vin foarte multe lucruri în minte şi fiecare moment e unic. Faptul că a fost un show făcut de Martin Scorsese, că a fost creat de Terry Winter, că am lucrat cu actori renumiţi şi regizori pe care îi admir- a trebuit să mă ciupesc de fiecare dată când eram pe platoul de filmare să fiu sigură că nu visez. Voi fi tot timpul recunoscătoare pentru ocazia de a o juca pe Sigrid chiar dacă la început rolul ei era planificat pentru unul sau două episoade.

Te-ai identificat în vreo măsură cu Sigrid?

Ca şi mine, Sigrid a emigrat în US în urmărirea visului American spre o viaţă mai bună. A plecat dintr-o ţară săracă (Norvegia, înainte de a produce petrol) să-şi înceapă o viaţă nouă. Sigrid mi-e foarte dragă, pentru că şi eu am venit în America cu două sacoşe şi un vis mare de-a deveni actriţă. Am fost singură, nu ştiam pe nimeni… lucru ce poate fi înspăimântător câteodată. Dar, sunt aici.

Cum te-ai simţit în ultimele momente filmate pentru serial? Când ai spus ultimele replici ştiind că totul se termină?

Ce-i amuzant e faptul că nu am ştiut când a fost ultima replică. Scriitorii şi producătorii lucrau la scenari diferite şi la ultimele episoade în timp ce se filma. Aşa a fost creat acest serial încă de la început. Actorii nu au ştiut niciodată ce urmează sau dacă mai urmează. De obicei Terry Winter (creatorul) anunţa atunci când un personaj urma să fie omorât. Aşa că de fiecare dată când primeam scenariul era ca un cadou de ziua mea şi mă bucuram nespus că am mai supravieţuit încă unui episod. Când am ajuns la ultimul episod în care am jucat, am avut oarecum o presimţire că era ultimul. Am aflat mai apoi că au încercat să o aducă înapoi pe Sigrid pentru o ultimă scenă. Sunt oricum foarte recunoscătoare pentru fiecare moment.

Cât de dificile sunt scenele de dragoste?

Foarte. Sunt tehnice şi ciudate. Mă îndoiesc că sunt actori care abia aşteaptă scenele de dragoste. E o camera plină de oameni (majoritatea bărbaţi) cu lumini puternice pe tine, în timp ce directorul îţi spune să-ţi muţi diferite părţi ale corpului aici şi acolo în timp ce tu trebuie să arăţi naturală şi relaxată. Şi ăla e doar primul cadru. Nu ştiu cât de amuzant sună, dar umorul este cel care te ajută să treci de scenele astea.

Care a fost scena care a trebuit să fie repetată de cele mai multe ori?

Scena de la masă, din ultimul meu episod a fost cea mai complexă. Să coreografiezi 6 actori, 2 copii, o masă plină cu farfurii şi mâncare, a fost ca şi o operaţie pe creier. Sincronizarea e totul. În linii mari, trebuia să ne servim cu chifteluţe, să duci furculiţa la gură, să dai o farfurie mai departe, să vorbeşti în timp ce fiica personajului meu se plimba în jurul mesei şi servea… trebuia să fie totul spontan şi relaxat. Şi cu fiecare cadru ratat a trebuit să continuăm la nesfârşit aceeaşi scenă. A durat ceva până ne-am dat seama cine ce face şi când. Echipa noastră foarte muncitoare care se ocupa de recuzită a trebuit să cureţe farfuriile şi paharele şi să le umple din nou cu chiftele şi varză roşie pentru fiecare cadru. Cred că toată lumea a sărit peste prânz ziua aceea.

Care crezi că este cel mai dificil moment din viaţa unui actor?

Unul dintre cele mai grele momente este să termini un proiect de care ai fost foarte ataşat şi să descoperi în schimb un gol imens. Echipa şi actorii pot deveni cu uşurinţă ca o familie, mai ales că ajungeţi să petreceţi foarte mult timp împreună. Ajungi să-i cunoşti foarte bine. Când un proiect se încheie, totul se transformă în amintiri. Unul dintre scriitori de la Boardwalk şi un prieten foarte apropiat în acelaşi timp spunea că simte ca şi cum ar trece printr-un divorţ dar cu 100 de copii implicaţi. Şi ce e şi mai greu atunci când un proiect se încheie, e faptul că nu ştii când sau dacă vei mai lucra!

Ce alte pasiuni ai, în afară de actorie?

Schiatul! Este activitatea preferată în care mă pierd cu totul… pot uita tot atunci când schiez. Părinţii m-au învăţat să schiez încă de când am început să merg. Este un sport solitar dar în acelaşi timp comunitar. Îmi place să călătoresc. Mai ales în ultimii ani datorită nunţilor la care am participat. Nu mă plâng. Este o scuză fantastică să vezi lumea. M-am apucat de olărit care a crescut rapid în inima mea. Rezultatul arată adesea ca un proiect de grădiniţă dar apreciez foarte mult procesul de creare cu mâinile.

interviu Christiane Seidel

Ce îţi place mai mult? Pe scena teatrului sau pe ecranul televizorului?

Amândouă. Dacă aş putea, aş jongla cu amândouă. Sunt atât de diferite. Teatrul oferă emoţia faptului că nu mai poţi reface o scenă. Te ţine în suspans şi te face să-ţi foloseşti întreg corpul atunci când încerci să-ţi spui povestea pe scenă. De asemenea, poţi să te conectezi cu publicul care îţi dă feedback imediat. Să lucrezi pe marele ecran este ceva minunat- poate fi ceva foarte intim iar camera se poate schimba într-o secundă într-o lupă sub care îţi sunt examinate gândurile şi sentimentele.

La final, un mesaj pentru cititori.

Acestea au fost răspunsuri lungi şi dacă aţi ajuns cu cititul până aici, felicitări şi mulţumesc că v-aţi petrecut puţin timp cu mine. Dacă aţi urmărit Boardwalk Empire, vă mulţumesc pentru sprijin iar dacă aveţi de gând să o faceţi, staţi liniştiţi că nu o să găsiţi nici un spoiler aici!

Citiți interviul integral în limba engleză

How did you become an actress? What motivated you to choose this career path?

I don’t remember making a conscious decision to become an actress. All I remember is making my parents and their poor friends sit through shows I “created” at a young age. I would write stories, design costumes, sing and dance and create programs with a typewriter. It was very serious for me. One of my favorite memories was creating a drama about a butterfly (me) waltzing through the living room with paperboard wings and a tutu. In all seriousness, when it came to making a decision about acting school I was scared, because I knew nothing about the industry or anyone in it. What I did know was that if I wouldn’t try I’d always have regret.

Did you have a mentor, someone that helped you understand the industry better? Do you think it’s important for an actor to have one?

Absolutely yes, to both. Having a mentor or someone who supports you is very important, as the industry doesn’t operate with any logic or predictability. I didn’t know it at the time, but when I first started out finding the ability to believe in myself as an actress was more important because I wasn’t surrounded or educated about it. My acting school teachers gave me the positive energy that I wasn’t wasting their time nor mine. They taught with open hearts, generosity and patience. But when I met my husband while in acting school, he was the one who believed in me before anyone else did. A few years out of acting school, I stepped into a Larry Moss workshop and knew I had found a mentor. My career changed immediately after. He makes me understand that how the industry operates is out of our control. The only thing we can control as actors is our craft and art. Of course, there are practical things needed to navigate the industry. And this is why I have my managers, agents and lawyers. There is no such thing as a one-person-show. Every actor needs a support system.

Are real friendships made on the movie set? Out of all the actors you have worked with, who did you become friends in real life with?

Absolutely. Film sets are very intimate and you get to know people quickly. Even though you want to stay in touch with everyone because of the memories, it gets difficult when everybody moves on to the next job and meets a new set of people. But there are always some who you stay in touch with and who become wonderful friends in real life. I’m still friends with not only actors from Boardwalk, but also crew like writers, directors and casting.

How difficult is it to give life to a character? How do you prepare for a role?

It depends on the script and the character. Sometimes you immediately relate with a character and easily connect. I believe script analysis is crucial in understanding the life and circumstances of the character. A good script will tell you everything about the character by their actions. For me, knowing the story and my character inside out is priority so that when I’m on set, I try to let it all go for the unexpected. I do have a warm-up ritual, too.

What advice would you give to an actor at the beginning of his/her career?

I don’t know if I’m qualified to give advice. But the best wisdom I’ve received was to stay focused on the craft and keep learning. Always continue working on something regardless of what and where. There honestly is no such thing as an, “over night success.” Almost all had years and years of experience. Also connect with actors and support each other, particularly those who are positive, inspirational and challenge you. Take as many acting jobs as you can. I’m a big believer that work begets work. You never know where a small student film production can lead you. And be nice to everyone. It is a small industry and word travels fast. And it’s more than likely that you’ll meet again.

How did acting change you as a person? Did it help you see the world differently?

I’d like to think that acting has made me more aware of my surroundings. To understand a character is to understand yourself first. And when you start learning about yourself, you learn about the world. As actors we cannot judge the character we portray. If your character is evil, you have to make sense of why and find out what the motivations are. The character doesn’t think of their actions as evil. It’s their reality and truth, therefore who are we to judge that reality as wrong? This kind of understanding can lead to more empathy for each other.

What would you do without ever getting bored: drama, comedies or romance?

A romantic dramedy 😉

How would you describe your experience in Boardwalk Empire?

Many things come to mind and every one is unique. The fact that it was a Martin Scorsese show, that Terry Winter created, that I got to work with award-winning actors and directors who I admire – I had to pinch myself every time on set. To think that I was working with these people on a show I was also a fan of before getting cast is indescribable. Everybody at the top of their field: writers, directors, crew members, producers, set and costume designers, hair and makeup artists. You want to bring your A-game to match the talent. It elevated everyone. I’ll always be grateful for the opportunity as Sigrid even though it was originally meant to be only one or two episodes.

Did you identify with your character (in Boardwalk Empire) on any level?

Like me, Sigrid immigrated to the US to pursue the American dream of a better life. She left an extremely poor country (Norway before oil production) to start life anew. Sigrid is very dear to me, because I came to the US with two suitcases and a high-flying dream of becoming a working actor. I was by myself and didn’t know a soul, which can be lonely and scary at times. But I’m here.

How do you feel during the last moments of a series, when you say your last lines and realize it’s all over?

The funny thing is, I had no idea when my last line would be on set. Our writers and producers were still working out the different storylines and writing the final episodes as we filmed. This was how the show was created from the start. Actors never knew what was coming next and when or if it was coming. In Terry Winter (creator) fashion, if actors were getting killed off, he would give them a courtesy call ahead of time. So each time I received a new script it was like opening a birthday present as I made it through another episode without that phone call. When it came to my last episode, I did have a gut feeling about it being my final appearance. I later learned that they tried to bring Sigrid back for a final scene but I’m grateful for every moment.

How difficult are love scenes to play?

Very. They are technical and awkward. I doubt that anyone looks forward to love scenes. There is a room full of people (mostly men) with lights focused on you as the director tells you to move body parts here and there while making unnatural movements. Of course, you must remain natural and relaxed. And that’s just the first take. As funny as it sounds, humor is what truly helps everyone get through these scenes.

What was the scene that had to be reshot the most?

The dinner table scene of my last episode was the most complex. Choreographing six actors, two kids, a table of plates and food was like performing brain surgery. Timing is everything. On specific lines we had to take meatballs, move a fork to your mouth, pass a dish or speak, as my character’s daughter walks around the table serving. It had to feel spontaneous and natural. And with each take we all had to replicate the same exact action for continuity. It took some time to figure out who was doing what and when. Our hard-working props team had to clean the plates, cutlery and glasses and refill dishes of hot meatballs and red cabbage for each take. I believe that everyone skipped lunch that day.

What do you think is the hardest moment in an actor’s career?

One of the harder moments is just coming off a project you were attached to only to find a big empty hole. Cast and crew can quickly become like family since you spend so much time together. You get to know each other really well. When a project wraps, the constellation of people disappears into memory. One of the Boardwalk writers and a dear friend said it felt like she was going through a divorce, but with 100 children involved. Finishing a project is also hard because you don’t know when or if you’ll actually work again!

What are your other passions, except acting?

Skiing! It’s my favorite activity where I can forget everything. My parents started me when I was able to walk. It’s solitary and communal at the same time. I also love traveling. The last few years particularly because of the many destination weddings we’ve had. No complaints however. It’s a fantastic excuse to see the world. I also started pottery that’s become a fast favorite. My ceramics often look like kindergarten projects, but l value the process of creating with my hands. Unlike acting, I enjoy making a complete tangible object you can use or keep on your shelf.

Theater or TV? And why?

Both. If I could I’d switch between plays and television and film. They are two very different disciplines. Theater offers the thrill of no do-overs. It keeps you on your toes and you have to use your entire body at all times to tell the story on stage. You can also feel and connect with the audience, who gives you instant feedback. It’s a mutual experience. Working on camera is beautiful, because it can be very intimate and the camera magnifies thoughts and feelings. A balance between those two mediums is the perfect mix for me.

A message for our readers.

These were long answers and if you’re reading this far, congratulations and thank you for spending time with me. If you’ve watched Boardwalk Empire, we’re grateful for your support. If you plan to see the show, no spoilers here!

Foto: Matt Sayles

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply

*