Boris Acosta

0

Am avut plăcerea de a-l cunoaște pe producătorul și regizorul Boris Acosta, care a fost de acord să răspundă câtorva întrebări, atât despre munca sa, cât și despre perspectiva lui asupra importanței artei și a filmului. Activitatea sa este, în primul rând, un omagiu admirabil dedicat moștenirii lui Dante Aligheri, scriitor faimos în lumea întreagă și totodată, o importantă sursă de inspirație. Pasiunea lui Boris Acosta pentru Dante îl caracterizează pe regizor de multă vreme, întrucât acesta a obținut o diplomă de licență în literatura italiană, cu specializare pe „Divina Comedie” la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA). El a interpretat acest poem epic într-o manieră impresionantă și originală. Proiectele sale includ filme documentare, 3D, animații (atât în 2D, cât și în 3D), un videoclip muzical, o serie de romane grafice, iar o colecție de artă formată din 72 de tablouri originale a inspirat proiectul „Dante’s Inferno”.

Regizorul Armand Mastroianni l-a descris pe Boris Acosta drept posesor al unei tenacități deosebite, plin de talent și perseverență. În următorul interviu mi-am propus să aflu mai multe despre opinia sa relativ la importanța și rolul artei și al filmului, modul în care cele două contribuie la îmbunătățirea și înfrumusețarea vieții noastre de zi cu zi – și cine este mai potrivit pentru a ne răspunde, decât o veritabilă forță creatoare și un artist complex precum Boris Acosta?

Varianta în engleză e mai jos.

Ce ați dori ca publicul să-și amintească după ce vizionează cel mai recent film al dumneavoastră?

M-am ocupat concomitent de producerea și regizarea unei trilogii de documentare, „Inferno by Dante”, „Purgatory by Dante” și „Paradise by Dante”, care se bazează pe capodopera literară „Divina comedie” a lui Dante Aligheri. În plus, am adăugat un film de scurt metraj de 7 minute, „Dante’s Infernal Journey”, bazat pe melodia oficială intitulată „Inferno by Dante”. Acest proiect se află în lucru încă din 2008, dar între timp am produs câteva filme de lungime medie, un documentar intitulat „Dante’s Inferno – Abandon All Hope” și „Dante’s Hell Animated” (versiunea în limba engleză), precum și „Inferno Dantesco Animato” (versiunea în limba italiană). În fiecare dintre aceste filme, povestea este despre noi. Așadar, îmi doresc ca oamenii să se identifice cu povestea și să reflecteze asupra propriei lor vieți, precum și să înțeleagă că fiecare dintre noi are o misiune în viață.

Care este ideea sau mesajul principal pe care doriți ca publicul să îl înțeleagă?

Pe lângă ceea ce am menționat anterior, îmi doresc ca oamenii să aibă dorința de a citi și de a înțelege „Divina comedie”, pentru a putea găsi răspunsuri la întrebările de bază privind existența noastră. Mesajul în sine este acela că avem un scop în viață, pe care trebuie să îl găsim și să îl realizăm în cadrul propriei noastre realități.

Am citit despre începuturile carierei dumneavoastră, dar vă rog să le dezvăluiți cititorilor noștri care a fost momentul în care ați realizat că doriți să vă ocupați de producție și regie pentru restul vieții.

N-am crezut niciodată că a lucra în domeniul filmului era ceea ce doream să fac pentru restul vieții mele. Am făcut o mulțime de alte lucruri și mereu am apucat-o pe o altă cale. În a realiza filme de tip spiritual bazate pe „Divina comedie”, simt că fac, în sfârșit, ceva care îmi solicită ambele părți ale creierului, fără a neglija nici una dintre ele.

Care este aspectul dumneavoastră preferat în ceea ce privește realizarea de filme?

A-i învăța pe alții despre „Divina Comedie” într-un mediu ce servește, de obicei, pentru recreere.

Nu vă voi întreba despre asta, dar cu siguranță, pe măsură ce timpul a trecut, iar dumneavoastră ați progresat, experiențele avute nu au fost doar pozitive. Când ceva se întâmplă și vă confruntați cu dificultăți, care este cea mai importantă lecție învățată care vă ajută să treceți peste momentele dificile?

Orice s-ar întâmpla, nu mă dau bătut. Este motto-ul pentru succes. Este important să crezi că Dumnezeu e cu tine mereu, iar dacă ceva nu se întâmplă, urmează mereu ceva mai bun. Mi s-a întâmplat de multe ori. Sunt o persoană foarte hotărâtă, deci nu voi permite obstacolelor să mă oprească de la a-mi duce scopurile la bun sfârșit; pur și simplu, trebuie să găsesc o modalitate de a trece peste ele.

Puteți numi câțiva dintre regizorii dumneavoastră preferați?

Armand Mastroianni este primul nume care îmi vine în minte. Nu doar fiindcă este un mare regizor, ci de asemenea fiindcă lucrează bine în echipă, ascultă pe cine trebuie în procesul de producție. L-am întâlnit la premiera internațională a filmului său, „The Celestine Prophecy” în Hollywood. După ce am ascultat comentariile lui în timpul sesiunii de întrebări și răspunsuri, am realizat că el este cel cu care doream să lucrez. M-am prezentat, iar el a fost impresionat de ceea ce aveam de spus despre Dante. M-a invitat la el acasă pentru a discuta scenariul pentru „Dante’s Inferno”. Restul e istorie, acum suntem buni prieteni, iar el a participat la toate filmele mele, deși încă nu în postura de regizor, dar ca prezentator al filmelor mele de lungime medie, precum și ca orator în trilogia mea de documentare. El a lucrat și cu Tom Hanks la unul dintre filmele preferate ale lui Tom, care a pavat drumul marii sale cariere. Deci, și asta spune multe despre el. Alți regizori care îmi plac sunt Franco Zeffirelli, Stanley Kubrick și Francis Coppola, nu într-o anumită ordine.

interviu Boris Acosta

Care sunt câteva dintre filmele dumneavoastră preferate?

„L’Inferno (1911)”, care este primul film de lung metraj din istoria Italiei, și bineînțeles, despre „Infernul” lui Dante. Chiar dacă au trecut mai bine de 100 de ani de la această producție, acesta rămâne filmul pe care îți propui să îl depășești (din punct de vedere al poveștii). Am restaurat filmul și am utilizat multe clipuri din el în documentarele mele. După ce am studiat „Divina Comedie” timp de atâția ani, observ că filmul captează imaginile pe care le-am evocat și eu în timp ce le studiam. În timp ce vizionam filmul, am dobândit inspirație pentru a realiza filme eu însumi. Un alt film care îmi place este „The Wall”, bazat pe albumul formației Pink Floyd. Majoritatea oamenilor crede că este doar un film muzical, dar este de departe mai mult decât atât. Este un film psihologic profund, realizat în manieră artistică, despre fiecare dintre noi.

Dacă a realiza filme nu ar fi profesia dumneavoastră, cu ce credeți că v-ați ocupa?

Nu există altceva, fiindcă aceasta este chemarea mea. Deci, nimic altceva nu ar fi posibil. Vreau să „predau” „Divina comedie” prin film, artă și muzică.

De ce considerați că este nevoie de artă în lume?

Arta este cea mai înaltă expresie a sinelui. Așadar, a împărți această expresie unică a umanității le permite oamenilor să își deschidă mințile și să-și provoace simțurile.

De ce considerați că dumneavoastră aveți nevoie de artă?

Arta e o formă grozavă de terapie individuală, o experiență vindecătoare pentru artist și este, de asemenea, satisfăcătoare emoțional. A trăi fără artă ar fi devastator pentru mine. Eu am nevoie de artă în special pentru filmele pe care le-am produs și pentru cele pe care le voi lansa mai târziu, în decursul acestui an. Când am început producția filmelor din seria „Dante’s Inferno”, am realizat că nu existau destule opere de artă disponibile pe care să le pot folosi în filme pentru a spune povestea așa cum trebuie. Mulți artiști au realizat opere de artă fantastice pe acest subiect, dar cele mai multe dintre ele nu se pot utiliza în filme. Așadar, a trebuit să creez o echipă care să producă și să regizeze tipul de artă de care aveam nevoie, ceea ce a cauzat încetinirea semnificativă a producției. Acum sunt bucuros să am o reprezentare fidelă a Infernului lui Dante într-o colecție de 72 de opere de artă, obligatorii pentru producțiile mele. Colecția este acum tipărită în cărți color disponibile în 33 de limbi pe Amazon și alte surse online.

Considerați că arta și artiștii primesc, în prezent, respectul pe care îl merită? Dacă nu, ce credeți că s-ar putea face pentru ca aceasta să se schimbe?

În general, nu, dar după ce un artist devine faimos, da. Cred că, de cele mai multe ori, se profită de artiști, la începutul carierei lor, când nu sunt remunerați corespunzător. Cred că singurul lucru pe care artiștii îl pot face este să preia controlul asupra carierei lor, ceea ce nu este ușor. În cazul meu, când încercam să demarez producția pentru „Infernul” lui Dante, nu am găsit nici un producător respectabil. De asemenea, a fost extrem de dificil să intru în legătură cu un producător cunoscut fiindcă eu însumi eram necunoscut. Așadar, am decis să devin propriul meu producător și să fac totul posibil după ce aveam să cunosc un investitor care a crezut în proiectul meu. Am început cu filmele de metraj mediu, pentru a-mi dovedi că puteam face această muncă de care puțini sunt capabili. Intenția mea nu este aceea de a părea plin de mine, dar, întrucât sunt foarte academic și am studiat lucrările lui Dante așa cum le-a scris el, în Latină și Italiană veche la Universitatea din California și Los Angeles, am dobândit cunoștințe pe care puțini le au, pentru a interpreta această poveste și a transpune interpretarea în filme. Precum am spus mai devreme, sunt foarte hotărât și nu renunț niciodată, deci nimeni nu mă va opri de la a-mi atinge scopurile.

Citiți interviul integral în limba engleză

I have had the pleasure to meet film producer and director Boris Acosta, who has agreed to answer some questions about both his work and outlook on the importance of art and film. His activity is, first and foremost, an admirable tribute to Dante Aligheri’s legacy, famous worldwide and highly inspiring. The passion for Dante is something that has been with him for a while now, since Mr. Acosta earned a minor in Italian Literature with a particular focus on ‘The Divine Comedy’ at UCLA (University of California, Los Angeles). He has visually interpreted the epic poem in an impressive and original manner. His projects include documentaries, 3D live-action films, animations (both in 2D and 3D), a music video, a graphic novel series, and an art collection of 72 original paintings inspired Dante’s Inferno.

Film director Armand Mastroianni has described Boris Acosta as someone who possesses ‘great tenacity, perseverance and talent’. In the following interview, my goal is to find out more about his outlook on the meaning and importance of art and film, and how they contribute to better our everyday lives – and who better than a truly creative force and a complex artist such as Boris Acosta to tell us about all that?

What would you like the audience to remember after seeing your most recent film?

I have been producing and directing a trilogy documentary concurrently, “Inferno by Dante”, “Purgatory by Dante” and “Paradise by Dante”, which is based on Dante Alighieri’s “Divine Comedy” literary masterpiece. In addition, I’ve added a 7-minute video short film, “Dante’s Infernal Journey”, which is based on the “Inferno by Dante” official song. This project has been in the works since 2008, but in the meantime I’ve produced a few medium length films, a documentary titled “Dante’s Inferno – Abandon All Hope” and “Dante’s Hell Animated” (English version) and “Inferno Dantesco Animato” (primitive Italian version). The story in each one of these films is about us. So, I want people to identify themselves with the story and reflect upon their lives as well as to understand that each one of us has a mission in “life”.

What is the main idea or message that you would like them to get from it?

Besides what I just said, I want people to have the desire to read and understand The Divine Comedy, so they can get the answers to the basic questions about our existence. The message in particular is that we have a purpose in life, which we must find and realize it into our own reality.

I myself have read a bit about the beginnings of your career, but please tell our readers when do you think you first knew that this was what you wanted to do for the rest of your life?

I never thought getting into film was what I wanted to do for the rest of my life. I’ve done many things and I always have taken a new turn. In making spiritual films based on The Divine Comedy, I feel I’m finally doing something where I could put both sides of my brain to work without neglecting one or the other.

What is your favorite aspect of film making?

Teaching about the Divine Comedy in a medium mainly used for entertainment.

I will not ask you to talk about it, but I am sure that, as time went by and you were progressing with your artwork, you have not had positive experiences alone. So, whenever something happens and you are facing difficulties, what is the most important lesson you have learned, that helps you through tough times?

No matter what happens, I never give up. It is the motto for success. It is important to believe that God is with you all the way, and if something doesn’t happen, there is always something better coming up. It’s happened many times to me. I’m a very determined person, so I won’t allow hurdles to stop me from accomplishing my goals; I simply have to find a way to overcome them.

Can you name some of your favorite directors?

Armand Mastroianni is the first name that comes to mind. Not only because he’s a great director, but also because he’s a team player, someone who listens to important people in the production process. I met him at the world premiere of his film “The Celestine Prophecy” in Hollywood,. After listening to his comments during the Q&A, I realized he was the one I wanted to work with. I introduced myself and he was impressed with what I had to say regarding Dante. He invited me to his home to discuss the script of Dante’s Inferno. The rest is history, we are now good friends, and he has participated in all my films, although not as a director yet, but as a presenter of my medium length films and as a speaker in my documentary trilogy.. He has also directed Tom Hanks in one of Tom’s favorite films, which paved the road for his great career. So, this says a lot about him too. Others I like are Franco Zeffirelli, Stanley Kubrick and Francis Coppola, not in any particular order.

What about some of your favorite films?

“L’Inferno (1911)”, which is the first feature film in Italian history, and of course about Dante’s Inferno. Even though more than 100 years have passed since its production, it is still the film to beat, story wise. We restored it in house and I used many clips from it in my documentaries. After studying the Divine Comedy for so many years, the film captures the images I evoked while learning it. While watching it I was inspired to make films myself. Another film is “The Wall” based on Pink Floyd’s album. Most people think that it is just a musical film, but it is far more than that. It is a deep psychological film about each one of us, which was done very artistically.

If filmmaking were not your profession, what do you think you would be doing instead?

There is no “instead”, because this is “my calling”. So, nothing else would be possible. I want to teach Dante’s Divine Comedy through film, art and music.

Why do you think there is a need for art in the world?

Art is the greatest expression of oneself. So, sharing this unique kind of human expression allows people to open their minds and to challenge their senses.

Why do you think you personally need art?

Art is a great form of self-therapy, a healing experience for the artist, and it is also emotionally gratifying. To live without it, would be devastating to me. I particularly needed art for the films I have produced and the ones I’m releasing later this year. When I started producing Dante’s Inferno films I realized that there wasn’t enough art available to use in films to tell the story properly. There have been many artists that have done fantastic work on the subject matter, but most of them are not good to use in films. So, I had to put a team together to produce and direct the kind of art I needed, causing the production to slow down dramatically. Now, I’m happy to have an accurate representation of Dante’s Inferno in a 72-piece art collection by Dino Di Durante, which gave life to the animations, as well as the feature documentary “Inferno by Dante” which will premiere later this year in Italy. This amazing art collection, which was a “Must” for my productions is now printed in full color books and available in 33 languages at Amazon and many other Internet outlets.

Do you feel that art and artists are currently granted the respect they deserve? If not, what do you think could be done so that would change?

In general “no”, but after an artist becomes famous, “yes”. I think that most of the time artists are taken advantage of, at the beginning of their career where they are not paid fairly. I think that the only thing artists can do is to take control of their own careers, which is neither simple nor easy. In my case, when I tried to have Dante’s Inferno live action film produced, I could not find any reputable producer to make the film. It was also extremely difficulto to even get in touch with a known producer because I myself was unknown. So, I decided to become my own producer and make it happen after I run into an investor who believed in my project. I started with the medium length films to prove myself I could do this job that only few are capable of. I don’t mean to sound condescending, but since I’m very academic and had studied Dante’s works as he wrote them, in Latin and primitive Italian at UCLA, I have the knowledge few do to interprete this story into films. As I said earlier, I’m very determined and I never give up, so no one will deter me from achieving my goals

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply


*