7 Minute de filosofie cu Ioana Ulmeanu

0

Anul trecut, cam tot pe vremea asta, am descoperit într-un mod complet întâmplător un blog care își punea întrebări și tot el răspundea la ele. Mi s-a părut intrigant la început și, sinceră să fiu, cel puțin din câte știam eu, era nemaiîntâlnit pe meleagurile noastre. Vorbesc despre www.aquestion.ro și a sa voce, Ioana Ulmeanu. Ioana propune un concept inovator, care trage o alarmă, aș zice, într-o societate în care toată lumea caută disperată răspunsuri, însă omite întrebările. E un paradox, cumva, pe de-o parte. Pe de altă parte, blogul e super smart construit și conturat, în sensul în care ne dă de gândit despre teme, idei, viziuni sau situații care reprezintă un interes. De la lumea modei, în care Ioana activează, ca redactor coordonator al revistei ELLE, până la feminism, homosexualitate sau cultură, ea pune punctul pe i, cu riscul de-a crea controverse sau de-a „dezveli” realități. Pe ideea că dacă ceva „nu ridică un semn de întrebare, nu merită să îl discuți”, așa cum spune și descrierea, m-am gândit să-i pun eu ei întrebări de data aceasta, provocând-o, astfel, la o conversație. Iată, în continuare, despre ce vorbesc.

Cum crezi că formează sau influențează presa glossy din România imaginea femeii în general?

Dacă vorbim despre imaginea exterioară, e evident: orice trend apare și se propagă dintr-o multitudine de articole care disecă și promovează un anumit look. Dacă vorbim, însă, despre imaginea de sine a femeii, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Presa glossy în general, nu doar cea din România, promovează un ideal de feminitate greu de atins – femeia glossy trebuie să fie slabă, înaltă, stilată și, eventual (asta în cazurile mai fericite) să aibă o carieră înfloritoare și câteva pasiuni înălțătoare. S-a vorbit mult despre cât de nocivă este această imagine, cât de mult dăunează ea respectului de sine al femeilor care nu pot să îndeplinească toate aceste criterii, și presa glossy a fost acuzată că ar fi vinovată de o mulțime de lucruri (tulburările alimentare fiind cele mai dezbătute). Și, da, pot să îți spun, ca cititoare de reviste, că acuzațiile nu sunt nefondate. Însă, în vremurile recente, cred că presa glossy merge, lent, într-o direcție bună. Editorii de reviste sunt conștienți, astăzi, de responsabilitatea cu care sunt încărcate alegerile lor. De aceea astfel de subiecte sunt dezvoltate chiar și în paginile revistelor. Ca rezultat, diversitatea femeilor care apar în reviste este mai mare, fie că vorbim despre dimensiunile, culoarea pielii sau preocupările lor.  

Care sunt principalele plusuri și minusuri ale ascensiunii presei online în ceea ce privește conținutul – cantitatea și calitatea informației?

Plusurile țin de diversitatea informației – un mix cu „de toate pentru toți“ care este uneori copleșitor. Altfel, există publicații online interesante, cu conținut bine gândit, la fel cum există și publicații care nu fac altceva decât să abordeze superficial tot soiul de subiecte irelevante, transformându-le haotic în teme de dezbatere generală. Problema nu vine din cantitatea de informație, ci din lipsa noastră de discernământ atunci când alegem ce site-uri urmărim. La un moment dat, pericolul este să credem că adevărul (sau opinia generală) înclină spre un tip de realitate care este generat de ceea ce urmărim noi. Ne creăm propriile realități, bule în care adevărul nostru este roz (sau cum vrem noi să fie), și ne îndepărtăm din ce în ce mai tare de ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Ce părere ai despre direcția în care se îndreaptă moda din punct de vedere al creației (al artei, dacă vrei) din spate?

Direcția extrem de comercială la care cred că te referi nu e un indicator pentru cât de multă sau puțină creativitate mai există în modă. Într-adevăr, tendința este ca anumite brand-uri, cele purtate de celebrități, de vedetele street-style, să iasă în față, uneori mimând autenticitatea pe care au avut-o, în trecut, trend-urile generate de subculturi. Vezi cazul Vetements, Gosha Rubchinskiy etc. Tuturor ne-ar plăcea să fim cool, să fim actuali, și atunci urmăm astfel de brand-uri care ne dau iluzia că reprezintă aceste idealuri. Creativitate încă există, doar că în altă parte. Uite, eu urmăresc cu interes ce fac Christopher Kane, Molly Goddard, Eckhaus Latta sau Marta Jakubowski și sper că nu vor face vreodată compromisul de a fi cool, în termenii de azi, doar pentru a fi comerciali. În plus, sunt nume mari, precum Prada, Marc Jacobs, Dries Van Noten, Nicolas Ghesquiere, Raf Simons sau Comme des Garҫons, care îmi demonstrează în fiecare sezon că mai există creativitate și exprimare liberă.

Ce înseamnă, de fapt, noul termen arhi-popular de sustainable fashion și de ce ar trebui să ținem cont de el – sau nu?

Este arhi-popular? Atunci e bine. Eu cred că este de bun simț să consumăm mai puțin, să știm unde sunt făcute hainele noastre și să nu ignorăm cât de dăunător este, pentru mediu, pentru alți oameni sau chiar pentru noi, procesul prin care au fost făcute hainele. Despre asta vorbește acest termen, care vine la pachet cu o mulțime de dificultăți pentru brand-urile care și-l asumă. Ar trebui să ținem cont de el pentru că nu trebuie ca perechea noastră favorită de jeanși, să zicem, să se schimbe săptămânal, sau să fie făcută de copii exploatați, din materiale vopsite cu substanțe toxice șamd.

‘Care-i treaba’ cu sexualizarea femeii (în viața reală, în filme, în reclame etc.)?

Aici m-ai lovit unde mă doare. Care e treaba? E suficient să te uiți la filme sau la banner-ele publicitare din oraș să vezi care e treaba. Îi spuneam la un moment dat unui prieten, cu tristețe, că întreaga economie mondială se sprijină pe imaginea unei femei în chiloți. Despre asta este vorba. Acum, că femeile sunt condiționate să se prezinte ca niște obiecte, pentru că astfel simt că se conformează, că sunt dezirabile, că așa se face, e o problemă la care mă gândesc des, dar pe care nu știu cum am putea să o rezolvăm. Adică mi se pare minunat că sunt femei care își asumă sexualitatea, care sunt fericite cu propriile corpuri și care le afișează cu mândrie. Dar mă înfurie când sunt constrânse de nevoi să se prezinte ca obiecte sexuale pentru bani.

De ce există încă atât de multe tabuuri legate de femei în zilele noastre?

Nu îmi dau seama câte tabuuri mai există. Mi se pare că cele mai multe subiecte care erau tabu sunt din ce în ce mai discutate – menstruația, hărțuirea sau violența sunt teme azi pentru o mulțime de publicații, sunt și teme de conversație între femei. E un val de feminism glossy, nu foarte angajat din punct de vedere social, dar care pune pe tapet aceste probleme. Dar acest val nou de emancipare nu pare să penetreze straturile sociale profunde unde este mai mare nevoie de acest mesaj. Se prea poate ca eu să am impresia că se vorbește despre aceste lucruri tocmai datorită bulei de adevăr despre care îți spuneam mai devreme.

Spune-mi un lucru – sau mai multe – despre noi, femeile, pe care ar trebui să-l înțelegem, once and for all.

Nu putem să câștigăm. Deocamdată. Felul în care ai pus întrebarea m-a dus cu gândul, evident, la discursul istoric al lui Hillary Clinton din 1995, de la Beijing: „If there is one message that echoes forth from this conference, let it be that human rights are women’s rights and women’s rights are human rights, once and for all.“ Cum s-a dovedit și săptămâna aceasta, când Hillary a pierdut alegerile în fața unui personaj sinistru de misogin, trăim într-o lume care crede că ar trebui să existe un fel de pedeapsă pentru cele care avortează, că e ok să „grab them by the pussy“, care își pune speranțele mai degrabă în cel mai inutil și mai dezgustător dintre bărbați, decât într-o femeie competentă și inteligentă. E timpul să înțelegem asta. Nu și să ne resemnăm. De fapt, ce trebuie să conștientizăm este că e nevoie să luptăm mai mult, din toate puterile, ca să obținem drepturi și șanse egale. E timpul să înțelegem că, dacă nu ne unim, dacă nu ne acceptăm una pe alta și nu încetăm să ne judecăm, vom continua să trăim într-o lume care ne va pune, iar și iar, înapoi în banca noastră.

text: Ștefana Macovei

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply

*