5 minute de filosofie cu Lorena Lupu

0

Unii au citit-o în print, alții îi urmăresc articolele din online. Unii au văzut-o jucând în piese de teatru prin țară, alții au vizionat-o în spectacolele filmate. Indiferent de categoria din care faci parte, trebuie să afli că Lorena este jurnalistă, autoare, actriță și dramaturg. Drumul cifrelor și al contabilității pe care a început să pășească încă din primul an de facultate nu i s-a potrivit deloc, simțind că are atât de multe de oferit prin teatru și actorie. Așa a decis să renunțe la această lume a cifrelor și să pornească pe drumul artei, într-o lume în care simțea că aparține.

Lorena este o femeie puternică și o scriitoare căreia nu-i este frică să își expună părerea. Este o actriţă care are curajul să transpună în scenă realitatea mai mult sau mai puțin confortabilă. Este un om care încearcă lucruri noi pentru că nu-i este frică de eșec. Este o artistă care nu vrea să încremească într-un stil anume, fie el teatral sau scriitoricesc. Pentru că asta înseamnă o continuă schimbare, singurul mod care-i poate aduce „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.

După deviza “De Crăciun, fii mai bun” pe care îmi permit s-o completez cu “și nu numai”, ce ne împiedică totuși să fim buni?

Probabil, instinctul de supravieţuire. Dacă dăm semne că devenim mai buni, toată lumea se urcă în capul nostru să ne ceară lucruri şi nu ne mai rămâne timp pentru idealurile noastre.

De ce suntem predispuși mai degrabă să ne judecăm unii pe alții decât să ne acceptăm diferențele?

Eu cred că adevăratul motor al prejudecăţilor e invidia. Oamenii care nu au complexe de inferioritate nu prea judecă, sunt ocupaţi cu lucruri de făcut. În general, te vaiţi că femeile-s curve dacă ele te ignoră (ca bărbat) sau se distrează mai bine decât tine (dacă eşti femeie). Prejudecata e un mod de a recupera teren în cazul unui avantaj pe care ai impresia că îl are altcineva.

Există leac pentru femeile care urăsc alte femei, deși ele așteaptă cu-nflăcărare Proclamarea Sfintei Egalități în Drepturi?

Nu, bineînţeles. Dar nici nu mă grăbesc să le condamn. Toţi avem oameni pe care nu-i putem suferi. Unii dintre aceşti oameni sunt, volens nolens, femei.

Dacă am practica zilnic sportul sincerității, lumea din jur ar fi…

…Valea Sinuciderilor. Unele adevăruri dor, altele ustură şi altele ard. Avem nevoie de diplomaţie şi de blândeţe, şi chiar de minciuni albe, să ne facem existenţa reciproc suportabilă.

Dona Juana. Ce vindecă, ce senzații zgândăre și ce gust lasă?

Cred că asta e o întrebare pe care să i-o pui unui cititor. Mă simt prost să mă autofelez. Ce pot eu să spun că e “traducerea” la feminin a mitului lui Don Juan şi că e eliberator, ca femeie, să acaparezi imaginaţia erotică a mulţimilor. Dar ce simte un receptor… habar n-am. Probabil, fiecare simte altceva, în funcţie de personalitate şi temperament, cum e firesc să şi fie.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*