5 minute de filosofie cu Lia Pfeiffer

0

În momentul în care am intrat în atelierul Liei am simțit că pășesc într-o lume magică, ca într-un atelier al lui Moș Crăciun. Ea, împreună cu mama Mimi și Bunicu’ creează zilnic pufoșenii care bucură atât sufletul celor mici, cât și sufletul celor mari. Am avut plăcerea să-i cunosc pe ambii „elfi” ai Liei, însă Bunicu’, în vârstă de 97 de ani, mi s-a lipit de suflet. Mi-a povestit pățaniile din tinerețe, iar blândețea ochilor lui m-a cucerit instant.

Lia este omul care apreciază lucrurile mărunte, în aceeași măsură cu lucrurile pe care le face ea. Deși spune că poate părea clișeistic, se bucură mai mult când oferă și vede bucuria celorlalți. „Mă bucur de bucuria celui care face cadoul și de bucuria celui care îl primește în dar.” Povestea fiecărei jucării este ancorată atât în experiențele personale, cât și în citirile ei, iar cel mai îndrăgit personaj din copilărie este și va rămâne Grivei.

minute de filosofie cu Lia Pfeiffer

Pe lângă pufoșeniile pe care le face pentru doritori, în fiecare lună își ia câte un proiect pro bono deoarece știe că lucrurile bune pe care le putem face nu țin neapărat de amploarea lor, ci de a aduna cât mai multe, chiar dacă sunt mai mici. A avut norocul să fie susținută de cei dragi, deși alegerile ei nu au fost mereu înțelese și îi este recunoscătoare bunicului ei că a dobândit de la el răbdarea. Se exprimă adesea în „culori” și deși se consideră o persoană realistă, poți să-i citești copilăria și bucuria în ochi. Am plecat de la întâlnirea noastră plutind pe un norișor colorat și am simțit ca și cum o bucurie fără margini m-ar fi cuprins pe de-a-ntregul.

Nu cred că puteam alege un om mai frumos pentru acest număr în care celebrăm frumusețea și dacă până acum n-ai avut norocul să pășești în atelierul și lumea Liei, te îndemn să o faci cât mai repede posibil. Pentru că niciodată frumosul din viața ta nu poate fi suficient!

1. Cum începe povestea unei pufoșenii?

La început dădeam eu poveștile, dar acum încep să primesc povești înapoi. De obicei când vine cineva la mine și dorește o pufoșenie deja știe pentru cine o dorește și cum dorește să fie sau să arate. Mă bucur foarte mult că genul acesta de jucării sunt apreciate de o categorie foarte largă de oameni. Nu dai un ursuleț de pluș unui bărbat, ci îi dai ceva care este special croit pe personalitatea lui. Sunt jucării pentru oameni mari. De fapt, pentru copii. Pentru copilul din fiecare om mare.

pufosenii Lia Pfeiffer

2. Crezi că însușirile pe care le dai tu pufoșeniilor sunt adoptate de cei care le primesc?

Da. Și ce-am mai observat de-a lungul timpului este că unii oameni cumpără o anumită pufoșenie pentru povestea ei poate și pentru că se identifică cu ea. Odată l-am avut pe Cercănilă care era puțin mai plângăcios și avea 2 cearcăne sub ochi, erau practic două buzunare. În colțul ochilor avea niște lacrimi din material pe care le ținea în buzunărelele de sub ochi, dar nu erau unele de tristețe, ci erau lacrimi pentru toate experiențele pe care el le adunase de-a lungul timpului, atât bune cât și mai puțin bune. Inevitabil fiecare pufoșenie pe care o fac capătă câte puțin și din mine, e filtrată prin experiențele mele. Așa am învățat să apreciez întâmplările din viața mea și să încerc să fiu zilnic cea mai bună variantă a mea.

3. Există o caracteristică ce poate fi regăsită în toate pufoșeniile?

O caracteristică vizuală nu, în schimb se poate ca starea mea de spirit dintr-o anumită perioadă să le influențeze aspectul. Și le fac mereu ochii strâmbi, sau o ureche mai mare și una mai mică tocmai pentru că nici noi nu suntem perfect simetrici. Dacă mă gândesc la caracteristici legate de poveste, atunci toate au în spate o evoluție. Chiar dacă nu toate trec prin întâmplări pozitive, ideea este că fiecare om poate decide din ce unghi să privească chiar și un lucru mai puțin bun care s-a întâmplat, la fel cum o fac și pufoșeniile. Pe Discromel l-am făcut tot negru, cu niște coarne încovoiate gri, cu mâini tot în nuanțe de gri, dar înăuntru avea petece colorate, iar ochii lui erau unul verde și unul roșu. Lumea lui din interior e foarte colorată, ca o explozie de culori, chiar dacă el nu vede culorile în exterior.

pufosenii Lia Pfeiffer

4. Ce „remediu” ar trebui să încerce cei care sunt prinși în trecut sau în viitor?

Cred foarte mult în nuanțele de gri, nu cred că există ceva profund alb sau negru, dar cred că uneori ține doar de exercițiu și de faptul că poți să te auto-motivezi. Important este să crezi în tine, să te înconjori de oameni pozitivi și să faci ceea ce simți că trebuie să faci. Nu îți va ieși mereu, dar cred că asta e datoria pe care o avem față de noi înșine.

5. În ce constă frumusețea vieții?

Cred că cel mai important este să reușești să te bucuri de lucrurile mărunte, de senzații, de acele momente care par simple, dar care la final contează cel mai mult.

minute de filosofie cu Lia Pfeiffer

6. Ce mesaj ar transmite pufoșeniile celor care citesc?

Că o să fie bine. De multe ori avem nevoie de cineva care să ne confirme că orice ar fi, în final va fi bine. Cred că există un strop de roz în orice negru. Un alt lucru important este acela că fiecare lucru mic contează și cred că este important pentru tine și lumea din jurul tău să încerci să fii cea mai bună versiune a ta.

pufosenii Lia Pfeiffer

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*