Religia și biserica – exemplu de familie tradițională românească #3milioane

0

În ultima vreme, parcă mai mult ca niciodată, mi-a atras atenția o situație deosebit de actuală, din păcate, aș spune, pentru vremurile pe care le trăim. Implicarea puternică, chiar agresivă, a bisericii în tot felul de „probleme’’ existențiale, mi-a trezit curiozitatea de-a scormoni mai adânc în ele.

Din câte știam și ultima oară când am verificat, România era un stat laic. Conform art. 29 din Constituția României, țărișoara noastră nu are o religie oficială de stat, iar cultele de diferite naturi sunt autonome, cum ar fi și normal. Tot în același articol sunt enumerate și dreptul la liberă exprimare și la opinie. Da. Am râs copios.

Prima chestiune care mi-a captat atenția a fost controversa legată de asocierea unei universități din Timișoara cu o anume organizație non-guvernamentală, care a luat un avânt uimitor pe la noi, printr-un eveniment tip conferință despre interzicerea căsătoriilor gay pe meleagurile autohtone. Cunoșteam situația celor #3milioane foarte bine. Nu e nimic nou în asta. Aș putea să-mi exprim părerea despre ce înseamnă, din punctul meu de vedere, acest număr fabulos, dar nu am să mă leg de libertatea altora de exprimare. Ei, dar stai așa. Eu știam că libertatea ta se termină unde începe libertatea mea. Învățasem asta într-un curs la facultate. Aceeași facultate, care acum își asociază numele, ce să vezi, exact cu cei care nu îngăduie drepturi, ci le constrâng. Și nu oricum, ci sub iluzia unei familii tradiționale. Spun iluzia pentru că aș vrea ca cineva să mă lumineze și pe mine, în 2017, ce este aceea o familie tradițională și de ce este asta singura formă acceptată de societate.

Ce știu este că avem o minoritate persecutată, și anume homosexualii, care, ca să vezi, nu sunt nici bolnavi, nici nebuni și nici mai buni sau mai răi decât restul lumii. Dar ce exemplu le dăm noi tinerilor din România? Atunci când o instituție de învățământ superior, repet, dintr-un stat laic, susține apucăturile unor non-toleranți de-a îngrădi drepturile unor minorități, atunci aceasta nu numai că își pierde din credibilitate și prestanță, ci devine și un loc toxic, unde opinia, dezbaterile și dezvoltarea nu există. Scuzele adresate ulterior cum că nu știau la ce se-nhamă, arată de fapt și mai clar cam pe unde se situează ca și instituție. Jalnic.

Religia și biserica familie tradițională românească

Dar asta nu e nimic. Pe lângă problemele legate de comunitatea gay, le avem pe cele legate de femei și libertatea de decizie pe care ar trebui să o aibă într-o democrație. Marșurile pro-viață și anti-avort (care, din punctul meu de vedere nu se anulează unul pe altul, fiindcă dacă ești pro-avort nu înseamnă că ești anti-viață) s-au derulat într-o grămadă de orașe, ce să vezi, chiar în ziua Marii Vestiri- sărbătoare creștină. Ce mă deranjează la propaganda aceasta este abordarea ei. Singurele argumente sunt de natură religioasă și nu socială, așa cum ar trebui. Și, în fond, care este marea problemă? De ce nu căutăm sursa ei? Păi pentru că am ajunge la educație, chestiune în care biserica nu se amestecă, aparent, pentru că e încă rușine mare să vorbești despre sexualitate și tot ce ține de aceasta. Și atunci, ce mod mai simplu de-a elimina o problemă, decât să susții orbește o lege aberantă. Este mai simplu să urmezi ceva ce-ți este dat, fără să-ți pui întrebări decât invers. Și cam asta și vrea biserica să facem. Da, educația sexuală nu numai că ar trebui să fie în programa școlară, dar este o chestiune esențială care este necesar să vină, în primul rând, din familie, lucru care se întâmplă mult prea rar la noi în țară.

Ce înseamnă educația? Cum ar trebui făcută ea și de către cine? Nu e oare evident că aceasta trebuie să aibă un caracter obiectiv și strict informativ? Dacă gândim strict rațional, am observa că lipsa de comunicare și de informare are un rol distructiv în orice situație. Dacă noi continuăm să privăm copiii și, respectiv, adolescenții de informare, să nu ne mirăm de efectele negative. Dacă e să o luăm așa, s-au diminuat cumva problemele datorită orei de religie? Dacă era cazul, nu am fi dezbătut subiectul astăzi. Nu spun să scoatem orele de religie din programa școlară (cu toate că nu au ce să mai caute după ciclul primar, după părerea mea, dar am să rămân imparțială), dar spun să existe un echilibru în toată treaba. Dacă învățăm tinerii că anumite lucruri nu se discută, asta nu îi va face mai puțin curioși, ci dimpotrivă. O chestiune nediscutată nu elimină problema și nu înseamnă că ea nu există. Așa că în loc să scandăm anti-avort, ar trebui să scandăm pro-educație. Este o treabă dovedită că, în societățile unde există o astfel de educație în rândul tinerilor, rata bolilor cu transmitere sexuală, rata sarcinilor adolescentine și cea a avorturilor, totodată, sunt mult mai scăzute (vezi exemplul Suediei). Mai mult, deschiderea față de toleranță s-ar ridica semnificativ iar copiii nu ar crește cu idei preconcepute.

Ca să rămân în contextul actual, iată că nu cu mult timp în urmă a avut loc premiera noului film “Frumoasa și Bestia”, un clasic Disney. Însă, acesta a atras după sine multe controverse, fiind primul film pentru copii în care apar personaje gay. Personajul Le Fou, prietenul lui Gaston, este portretizat ușor efeminat, însă, probabil că dacă nu ai știi contextul, nu ți-ai da seama. În plus, se face referire și la transsexualitate în momentul în care Stanley, un personaj episodic, este îmbrăcat în lupta de la castel de către Madame du Garderobe, în încercarea ei de a se apăra. Transformarea feminină produsă de o rochie și un machiaj îi aduce un zâmbet satisfăcut pe chip. Le Fou și Stanely dansează împreună la nunta protagoniștilor, alături de alte perechi de diferite rase, cu trimitere la multiculturalitate. Este ok pentru copii să vadă așa ceva? Ei, na! Ce poate fi mai periculos decât să vezi două personaje de același sex care dansează împreună? Idee ce îmi aduce aminte de declarația publică făcută de către un om politic din România care susține că ținutul de mână în rândul homosexualilor ar trebui să fie ilegal. De ce? Ca să n-aibă dubii copilul sau nepotul său în legătură cu familia tradițională. Și iată că așa ne întoarcem de unde am plecat. Și mă refer metaforic la Geneză, că evoluția parcă a ocolit țărișoara noastră dragă și pe-ai ei cetățeni constant. Și nici nu dă vreun semn că și-ar face apariția prea curând.

Și uite-așa Dumnezeu face politică în continuare. Mă rog, nu el direct, ci autoproclamații reprezentanți ai lui și cei care îi urmează fără prea multă judecată proprie. Expresia “crede și nu cerceta” este mai actuală ca niciodată și de pe ea se profită la greu. Deci, de fapt, când au făcut politica și religia casă bună? Și, poate tocmai de asta, a creat Dumnezeu retorica.

text: Ștefana Macovei

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply


*