Pro-alegere, nu pro-avort

0

“Fetusul este proprietatea întregii societăţi”… spunea stimabilul Nicolae Ceauşescu, justificând astfel Decretul 770, care interzicea contracepţia şi avortul în perioada comunistă. După ce a căzut regimul, femeile din România şi-au recăpătat dreptul asupra propriului corp, primind puterea absolută de a decide cum şi ce fac cu viaţa lor. În paralel, la scurt timp după revoluţia din ‘89, se înfiinţează o “organizaţie non-guvernamentală cu caracter creştin-ortodox, al cărei scop este apărarea vieţii umane în toate stadiile sale, de la concepţie până la moartea naturală”, – aşa-numita Asociaţie ProVita pentru născuţi şi nenăscuţi. Revoltător este glasul pe care l-au prins membrii asociaţiei în ultima vreme, motiv care m-a determinat să studiez mai în amănunt problema.

În martie, pe străzile mai multor oraşe din ţară, a avut loc cea de-a şaptea ediţie a “Marşului pentru Viaţă”, organizat de către Coaliţia pentru Familie – chiar coaliţia care a cerut ca în Constituţie să se scrie că familia este formată din femeie şi bărbat! – a cărei membră este şi Asociaţia ProVita. Susţinuţi de Studenţii pentru viaţă şi preoţi ai Bisericii Ortodoxe, participanţii şi-au exprimat punctele de vedere prin rugăciuni şi pancarte, mesajul lor fiind interzicerea avortului în România. Da, oamenii vor o reformă la nivel de politici publice, solicitând, printre alte propuneri aberante, restricţionarea avorturile şi stoparea subvenţiilor publice pentru avort şi contraceptive şi direcţionarea fondurilor către servicii de sănătate maternă.

Să analizăm puţin situaţia. Pe lângă presupusele probleme de la nivel moral, susţinătorii acestor idei au adus în atenţia publicului un şir de “argumente” care ne arată consecinţele pe care le au avorturile asupra femeilor. Printre cele mai grave falsuri numărându-se cele de ordin medical, conform cărora femeile trebuie să cunoască complicaţiile acestor intervenţii: hemoragie abundentă, perforaţie uterină, infecţie. Ei bine, dragi militanţi pentru viaţă, ar trebui să ştiţi că situaţie este fix invers şi că mai multe decese se înregistrează în cazul naşterilor- 8,8 decese la 100.000 de născuţi vii, comparativ cu 0,6 decese la 100.000 de avorturi. Avorturile efectuate în ţările dezvoltate, într-un cadru legal, se numără printre cele mai sigure proceduri medicale existente. Un alt “argument” este predispoziţia la cancer de col uterin sau mamar. Nimic mai fals! Principalul cauzator de cancer de col uterin este virusul HPV, iar riscul de a-l contracta este cauzat de fumat, infecţia cu HIV sau… naşterea a trei sau mai mulţi copii. Iar legat de cancerul mamar, problema unei posibile apariţii se ridică în cazul în care femeia alăptează, în niciun caz când sarcina este întreruptă.

Însă, dacă tot abordăm această problemă, să ne uităm şi la reversul medaliei. Dragă ProVita, oare chiar nu ai aflat de atrocităţile la care se supun multe femei, în cazul în care doresc să scape de o sarcina nedorită? Pentru că spre asta sunt împinse când nu au susţinerea legală. Lovituri în burtă, căzături, spălături vaginale cu infuzii dubioase, chiuretaje făcute de persoane neavizate şi multe alte metode dăunătoare, toate aceste practici provocând leziuni grave, de multe ori ireversibile, care au un impact real şi puternic asupra sănătăţii femeii. De această realitate nu ne putem ascunde, istoria ne-a arătat cu vârf şi îndesat tragedia. Şi aici mă refer la cele peste 10.000 de decese în rândul femeilor care au avortat în România, în perioada ceauşistă. Dar nu pentru viaţa lor luptaţi voi, ci pentru drepturile fetusului – o ipotetică persoană viitoare. Pentru că odată cu vârsta femeii, şansele ca sarcina să sfârşească cu avort spontan cresc semnificativ, de la 1 din 10 la vârstă de 20 de ani, la 1 din 2 la 40 de ani. Aşadar, nici măcar nu avem certitudinea că din acea sarcina va rezulta o fiinţă vie.

Pe de altă parte, cum poţi obliga o femeie să aibă un copil pe care nu şi-l doreşte? Cât de moral este ca tu, societatea, să ai pretenţii asupra corpului unui femei? Cum îţi permiţi să o obligi să îşi asume riscuri şi responsabilităţi enorme? Cum poţi încuraja naşterile nedorite, când situaţia adopţiilor în România este atât de tristă şi procesul este inutil îngreunat (chiar şi de coaliţia mai sus amintită, care propune ca adopţia să fie posibilă doar dacă solicitarea este făcută de două persoane, femeie şi bărbat, evident!)?

Şi cu planul social cum rămâne? Păi hai să vedem care ar fi consecinţele. Avortul nu se efectuează, chiar dacă femeia doreşte acest lucru. Se naşte copilul. Astfel, conform studiilor sociologice, copilul nedorit va fi cel mai probabil un copil abuzat. Abuzul din familie îi afectează buna dezvoltarea cel puţin la nivel psiho-social. Şansele ca acel copil să devină un infractor sunt mari – societatea suferă. Un alt aspect demn de luat în calcul este contextul în care apare o sarcină nedorită. De cele mai multe ori este vorba despre femei cu situaţii financiare precare şi carenţă în educaţie. În cazul lor, avortul este de fapt o metodă de contracepţie, iar asta ne arată lipsa de informare şi lacune clare în educaţie. Apariţia unui copil în situaţia dată reprezintă o încărcătură enormă, care clar înrăutăţeşte starea financiară a familiei, ducând la dezechilibre şi mai mari între păturile sociale. Şi unde mai punem că de cele mai multe ori, în astfel de familii se nasc mulţi copii, care din păcate nu au şansa să fie crescuţi frumos, părinţii neavând posibilitatea să le ofere toate resursele de care au nevoie? Care sunt şansele lor la educaţie şi un trai frumos? Care este plus-valoarea adusă societăţii?

Grav este că nici măcar puterea propriului exemplu nu ne foloseşte. Nu putem să învăţăm din propriile greşeli? Atunci să ne uităm pe geam, la ceilalţi locuitori ai planetei, ale căror legi absurde fac ravagii. Să luăm situaţia din El Salvador, ţară în care avortul este interzis, chiar dacă este rezultatul unui viol, incest sau pune în pericol viaţa femeii. Iar în cazul în care sunt prinse săvârşind actul clandestin, femeile au şanse să facă până la 40 de ani de închisoare. Ei bine, trebuie ştiut că în El Salvador, suicidul este cauza morţii a 57% din fetele însărcinate, cu vârste între 10 şi 19 ani.

Este clar că astfel de legi nu vor avea ca efect reducerea numărului de avorturi, ci vor forţa femeile puse în această situaţie să ia măsuri drastice pentru a avorta. Conform Organizaţiei Mondiale de Sănătate, în fiecare an, 21,6 milioane de femei fac avorturi clandestine, iar complicaţiile survenite în urma procedurii omoară anual 47.000 de femei.

Nu încurajez avortul, dar consider că fiecare femeie are dreptul să decidă ce face cu viaţa ei. Iar dacă scopul este să se reducă numărul avorturilor, criminalizarea acestuia nu este o soluţie. De ce să ne irosim energia agravând problemele, când putem să o folosim spre a le evita? Iar direcţia în care trebuie să ne uităm este educaţia sexuală, accesibilitatea la metodele de contracepţie şi eliminarea pe cât posibil a piedicilor impuse în procesul de adopţie.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Aliona Tcaci

Leave A Reply

*