P.S.: It’s complicated: Cifra magică a călătoriilor mele

0

Când am aflat de tema acestui număr mi-am spus că îmi va fi extrem de ușor să îmi expun ideile. Doar este vorba de călătorii, iar acestea reprezintă pentru mine apa care îmi udă rădăcinile de om în continuă creștere sufletească și mentală. Dar pe măsură ce îmi plimbam degetele pe tastatură, mi-am dat seama că nu știu exact ce să scriu și de unde să încep. Să povestesc despre călătoriile pe care le-am avut? Ce am descoperit datorită lor? Să scriu despre oamenii pe care i-am întâlnit? Să menționez de acele locuri care nu trebuie ratate? Nu, nu, nu și nu. Și-apoi mi-am dat seama că vreau să îți spun de ce cifra magică a călătoriilor mele este cinci. De unde începe ea? De la bagajul pe care îl pregătesc înainte de fiecare călătorie, mai exact de la cele cinci elemente pe care le iau cu mine oriunde m-aș duce.

Că e soare, că plouă sau e senin, nu-mi uit niciodată șapca de copil. Chiar dacă vârsta m-ar plasa într-o altă categorie de vârstă, nu mă dezic de partea copilăroasă din mine. Țopăi când descopăr lucruri noi, cred cu naivitate în frumusețea sufletească a celor din jur și am încredere să cineva are mereu grijă de mine, indiferent de locul în care mă aflu. Iar când uit să mă comport așa, îmi pun șapca imaginară de copil pe care am învățat s-o includ în bagaj înainte de fiecare plecare.

Plimbările în stânga și-n dreapta sunt lucruri certe în călătorii așa că îmi iau mereu cei mai comozi pantofi. Dar nu iau orice pantofi, ci îmi aleg pantofii de explorator. Deși itinerariul pe care îl am de acasă îmi trasează un fir roșu al drumurilor pe care le voi străbate, acești pantofi mă poartă spre alei neștiute. Mă duc spre locuri de care n-am auzit și îmi dezvăluie privirii colțuri de lume pe care nu le-aș fi văzut dacă nu m-aș fi abătut de la drum.

Un alt lucru de care nu uit este atent îmbuteliat într-o sticluță și conține exact 100 ml de curaj. Dacă până nu demult mă foloseam de orice substitut al curajului, acum mi se pare o aromă necesară în fiecare călătorie. Mă îmbată cu mirosul lui dulce și îmi dă zvâcul necesar să întreb, să povestesc, să zâmbesc și să împărtășesc gânduri cu oamenii locului. Curajul mă face curioasă, îmi dă mai multă încredere în mine și puțin câte puțin anulează din frica ce-mi paralizează simțurile.

Printre lucrurile deja aflate în bagaj strecor mereu și un burete abraziv. Nu mă refer la cel de spălat vase, ci la acel burete care îmi îndepărtează preconcepțiile și ideile înguste care se lipesc de mine zi de zi. Cu cât sunt mai lipsită de ele, cu atât mai simplu îmi este să absorb idei de la fața locului care coincid întotdeauna cu realitatea.

Și ultimul lucru pe care îl îndes în bagaj sunt semințe de bunătate. Cu cât am călătorit mai des cu atât mi-am dat seama că lumea nu are nevoie de răutăți, de cuvinte urâte și de priviri dușmănoase. Oamenii din lumea care ne înconjoară au nevoie de un zâmbet, au nevoie de bunătate. Chiar dacă pământul planetei nu este fertil pentru orice semințe de copaci, bunătatea încolțește și se dezvoltă oriunde ai planta-o. Iar atunci când lumea aceasta este plină de astfel de flori, sufletul fiecărui călător este încântat de ceea ce i se descoperă ochilor.

Călătoritul nu ar trebui privit ca un cadou pe care destinul ni-l oferă, ci ca o tranzacție bilaterală. Primim experiențe, ne încărcăm cu trăiri dar dăm și din ceea ce avem în noi: un zâmbet, un loc în fața noastră la rândul de la obiectivul X ori Y sau o vorbă bună. Cu cât vom ajunge să călătorim și pentru a dărui, cu atât vom primi mai multe de la acea experiență. Iar totul pleacă de la bagajul imaginar pe care îl luăm cu noi în călătorii și semințele pe care le lăsăm în urma noastră.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Sunt o optimistă convinsă și mi se spune că am un entuziasm molipsitor. Am declarat război oricărui colț de mobilă, acolo unde se râde mult sunt mereu prezentă și încerc să împodobesc lumea din jurul meu cu frumos. Îmi place să cunosc suflete noi, să le observ și să-i descopăr pe oamenii care le poartă. Și, poate cel mai important, îmi place să scriu despre toate acestea.

Leave A Reply

*