O istorie la înalțime – pantoful cu toc

0

Orice comedie romantică bună are în rolul principal personajul feminin practic şi cu picioarele pe pământ care se aranjează pentru o întâlnire şi care se poticneşte în cel mai comic mod în jurul camerei încălţată cu o pereche de tocuri înalte. Ori faptul că o debutantă de lux îl convinge pe un bărbat să îi cumpere ei 5 perechi de pantofi cu toc în valoare de  2.000 de dolari bucata. Oricum ar fi, tocurile înalte sunt cu siguranţă o marcă şi un simbol al culturii noastre care reprezintă eleganță, modă, şi glezne puternice!

Începuturile

Ai crede că măcelarii egipteni au fost iniţiatorii tocurilor înalte, folosindu-le pentru a se plimba printre numeroasele animale moarte şi măruntaiele acestora fără a se murdări? E greu de crezut … știu, dar este imaginea pe care vechile picturi murale egiptene ne-o prezintă.

Tocurile înalte aşa cum le cunoaştem astăzi au fost de fapt aduse în prim plan abia în secolul al 16-lea, atunci când scunda Caterina de Medici a trebuit să se căsătorească cu soţul ei, mult mai înalt, Henry al II-lea. (Hey, sărăcuţa avea numai 14 ani). Viitoarea mireasă a lucrat cu un cizmar local, pentru a modela pantofii care să-i dea un „suport” de vreo 7 cm. Moftul a prins şi numeroase persoane din cadrul elitei regale au început să poarte accesoriile cu toc înalt. Maria Antoaneta a fost aşa un fan al pantofiilor cu toc încât a condus chiar şi o execuţie purtând o pereche de pantofi cu tocuri înalte de 10 cm.

“Well – heeled” ( bine întocuit ) a devenit o expresie ce desemna o persoană bogată, avută, sau de origine regală întrucât purtarea tocurilor atât de către bărbaţi cât şi de către femei a devenit un semn a distincţiei de clasă şi al bogăţiei. Da!, chiar şi bărbaţii purtau tocuri în timpuri străvechi. În fapt, Ludovic al XIV a purtat chiar tocuri de 12 cm cu scene de luptă pictate pe ele.

„Rezistenţa” tocurilor

Napoleon Bonaparte a vrut ca toată lumea să pară egală şi din moment ce tocurile au reprezentat un simbol al decalajului dintre săraci şi bogaţi, el le-a interzis, la începutul secolului al 19-lea.

Tocurile au fost, de asemenea, menţionate ca o încălţăminte controversată pentru primii colonişti americani din Massachusetts, unde orice femeie care le purta era clasificată ca fiind o vrăjitoare.

Tocurile de atunci şi până acum

Tocurile s-au bucurat de o popularitate fluctuantă aproape din momentul în care au fost prima dată create. Tocurile au supravieţuit Marii Crize, şi s-au bucurat de un impuls de popularitate atunci când fustele mini au fost la modă, ele fiind interzise atunci când mişcarea feministă le-a considerat ca fiind un accesoriu sexist şi misogin. În anii 80 şi 90 femeile au adoptat un stil de îmbrăcăminte mai profesional şi mai business, însă pantofii cu toc au supravieţuit şi de această dată. Multe femei nu iau în considerare drumul lung şi dur, pe care l-au parcurs tocurile, dar poate data viitoare când se vor îmbrăca pentru o nuntă sau petrecere de lux, vor ciocni un pahar de martini în cinstea acelor măcelari egipteni.

text: Ioana Fodor
sursă foto: dollarphotoclub.com

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.