Mai putem vorbi despre echilibru?

0

Mă gândeam serios zilele trecute la felul în care lucrurile au evoluat de-a lungul timpului, cum femeile au migrat de la imaginea de gospodină/soție/casnică spre o viață profesională și personală independentă de cea a bărbaților. Lucrurile se îndreptă în direcția bună, însă reușim, totuși, să păstrăm un balans în ceea ce privește viața de familie? De vreme ce “it takes two to tango”, există două persoane într-o căsnicie sau parteneriat. Așadar, nu ar fi corect să fie egale, atât în carieră cât și pe plan privat?

Îmi vine în minte ce spunea Sally Sandberg în cartea sa Lean In: “Women need to learn to sit at the table. Men need to also learn to sit at the table. The kitchen table.” Dacă femeile se îndreaptă spre cariere, spre vieți profesionale prospere, bărbații, oare, mai ajung să facă un compromis și să își aducă aportul la echilibrul dintr-o familie? În România, spre exemplu, bărbații au dreptul la concediu de creștere al copilului tot atât cât are și femeia. Puțini, dar foarte puțini, sunt totuși cei care optează pentru acest lucru. În general, concediul și-l ia persoana care are venitul mai mic, din motive evidente, cred eu, în majoritatea cazurilor, aceea este femeia. Statisticile țărilor europene arată clar faptul că da, femeile încă câștiga mult mai puțin decât bărbații. Dar asta este o altă poveste.

Dacă înainte bărbații munceau și femeile stăteau acasă cu copiii, astăzi, bărbații muncesc în continuare, femeile muncesc și ele și tot ele găsesc și timpul pentru copii. Îmi imaginez toată treaba asta o balanță, care nu stă orizontal, ci care înclină cu majoritatea responsabilităților spre femeie. Susținem femeile spre muncă, însă, de ce nu susținem bărbații spre viața de familie? De ce este așa o rușine pentru un bărbat să stea acasă cu copiii, să se ocupe de ei și să-i îngrijească. Este evident că în primele luni de viață este esențial ca mama să fie lângă copil, însă lăsăm impresia bărbaților că nu ar trebui să aibă niciun fel de responsabilități în acest sens.

Așa cum spune o vorbă populară, “money equals power”, trăim cu impresia că cel care aduce banii în casă este cel care deține controlul. Astfel, crescutul unui copil este de domeniul femeii, care, săraca, nu știe altceva. Un bărbat care se îngrijește de copil e văzut drept slab. Mai este asta, oare, o imagine actuală? Cifrele arată că da, este. Cum am menționat și anterior, în România, cu toate că avem una dintre cele mai lungi perioade de concediu de creștere al copilului din Europa, bărbații nu se înghesuie la a sta acasă. Mai mult, avem unul dintre cele mai lungi concedii paternale de pe continent. Și nici măcar nu este asta o problemă, ci faptul că nu avem cultura de a integra partea masculină și de a o vedea ca esențială în dezvoltarea sănătoasă a copilului. Am discutat recent cu diferite tinere mame, care spuneau că nu primesc ajutorul pe care și l-ar dori din partea partenerilor sau soților lor în ceea ce privește acest lucru.

Ne luptăm de secole să schimbăm imaginea femeilor în societate și treptat am reușit asta, cu toate că mai e mult de muncă la acest subiect, însă nu o facem și pentru bărbați. Cred că luăm bărbații ca un fel de exemplu suprem la ce tindem să ajungem. Iar în contextul acesta, poate ar fi necesar să ne gândim la schimbări și din cealaltă parte. Nu este o rușine să faci treburi casnice, nu este un simbol al slăbiciunii să ai grijă de copii. Așadar, de ce nu susținem și partea masculină să se apropie de lucrurile acestea? Drepturile egale nu ar trebui privite doar dintr-o direcție. Drepturile egale ar trebui să însemne și susținerea bărbatului în ceea ce privește viața personală.

În general, schimbările provin din nevoie. Atâta timp cât femeile nu-și exprimă clar nevoia de-a avea bărbatul implicat în acest subiect iar bărbații nu-și exprimă nevoia de-a fi mai mult alături de femei în ceea ce privește îngrijirea copiilor, nu poate fi vorba de schimbare. Paralel cu nevoia ar trebui să existe dorința și numai așa se poate ajunge la acțiune. Ne concentrăm constant pe probleme fără însemnătate și deraiem de la esență. Ne confruntăm cu viețile cotidiene îmbibate în griji inutile, dar nu stăm să analizăm și să discernem lucrurile importante de cele de suprafață. Nu vom obține niciodată echilibrul pe care ni-l dorim, tratând o problemă dintr-un singur punct de vedere.

Text: Ștefana Macovei

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply

*