Libertate… pe patru roți.

0

Ne naştem liberi dar, odată cu fiecare pas al nostru făcut spre devenire, începem să cunoaștem limitarea. Uneori este impusă de alţii, alteori doar imaginară, uneori cu reguli clare şi stricte, alteori îi testăm flexibilitatea şi ne încumetăm să negociem cu ea. Încercăm cu orice preţ să ne descătușăm de orice limitare. E greu şi, de multe ori, credem că nu avem sorţi de izbândă, mai ales atunci când limitarea ne vine din exterior.

În urmă cu 18 ani viaţa mea s-a schimbat destul de mult. Am fost diagnosticată cu o boală care îmi afectează muşchii, slăbindu-mi progresiv puterea musculară, iar pe deasupra aveam să aflu că nu există niciun tratament pentru boala mea.

Libertate pe patru roți

Am început să nu mai pot urca treptele, nu mai puteam participa la orele de sport de la şcoală iar mâinile am început să le ridic cu dificultate. Cădeam des şi nu mă mai puteam ridica. La un moment dat, am devenit dependentă de o persoană însoțitoare.

Am hotărât să-mi continui studiile, cu toate că cele mai multe sfaturi primite au fost să renunţ. Nu am renunţat. Am ştiut că educaţia va fi unul dintre pilonii care mă vor ajuta să progresez.

Cel mai mult m-a afectat gândul că-mi voi pierde libertatea de a merge. Şi anii au trecut. Şi am pierdut-o. Am pierdut-o, dar am câştigat libertatea de a visa, de a gândi, de a spera.

Libertate pe patru roți

Atunci când limitarea fizică mă făcea să cred că nu mai am nici o valoare, că nu mai pot să ofer nimic bun lumii şi nici măcar mie, atunci am descoperit că eu am altă libertate, libertatea de a gândi, pe care nu mi-o poate limita nimeni din exterior.

Mai mult de atât, am libertatea de a mă ridica deasupra tuturor etichetelor, vorbelor, atitudinilor celorlalți faţă de mine. Am libertatea de a zbura. De a-mi deschide aripile, ca o pasăre, şi de a lăsa aerul să le pătrundă. Libertatea de a spera la mai bine, la mai frumos şi la iubire. Libertatea de a fi eu, indiferent de ce vor ceilalţi să fiu. Şi toate aceste libertăţi le aveţi şi voi.

Am hotărât să mă implic mai mult în societate, să lupt pentru cei care au nevoie de sprijinul meu şi prin Asociaţia “Abilidy”, pe care o conduc, desfăşurăm mai multe proiecte. Proiectele sunt destinate elevilor în mod special, iar campania “Pe drumul meu”, pe care o desfăşurăm la nivel naţional, sub sloganul “Fă ca pe acolo pe unde treci tu, drumul meu să fie mai uşor!”, este destinată autorităţilor, persoanelor publice şi antreprenorilor. Îi invităm să se aşeze într-un scaun rulant şi să facem împreună un tur al oraşului în care îşi desfăşoară activitatea.

Libertate pe patru roți

Scopul acestei campanii este acela de a-i face conştienţi de nevoile persoanelor cu dizabilităţi şi de obstacolele de care se lovesc la orice pas, de la borduri, trepte, până la rampe inaccesibile, dorindu-ne ca pe viitor să se facă o schimbare în acest sens, şi acolo unde ţine de ei, să facă accesul persoanelor cu dizabilităţi mai uşor, văzând astfel mai multă deschidere şi bunăvoinţă din partea lor.

Ne dorim să ni se ofere libertatea de a merge împreună cu cei sănătoşi la o cofetărie, pentru că în momentul de faţă în multe spaţii publice ne este limitat accesul. Ne dorim să avem acces într-un salon de înfrumuseţare sau într-un cabinet stomatologic şi, nu în ultimul rând, ne dorim să avem acces în instituţiile publice.

Boala mi-a luat anumite libertăţi dar mi-a dăruit libertatea de a face lucrurile care îmi plac, ştiind că viaţa este mult prea scurtă pentru a mă pierde în detalii.

Printre activităţile pe care le fac îmi urmez şi inima şi îmi fac timp să aştern pe hârtie cuvinte izvorâte din suflet. După mulţi ani m-am reîntors la dragostea de a scrie poezii, unele triste, altele pline de speranţă, altele despre iubire, altele despre durere, cam aşa cum este viaţa, cu de toate.

Liberă sunt şi atunci când defilez pe scenă ca şi model, în mai multe oraşe din ţară, purtând creaţii ale designerilor români şi fiind însoţită de o persoană publică din oraşul în care ne aflăm.

Luna octombrie vine cu un nou eveniment, o gală atipică, în care vom defila, atât fete cât şi băieţi, modele în scaune rulante, pe scena Palatului Parlamentului din Bucureşti (25 octombrie a.c.).

Fiecare dintre noi venim cu o poveste deosebită şi diferită de viaţă, dar haideţi să trăim frumos şi să mergem mai departe indiferent de dificultăţile cu care ne confruntăm.

Haideţi să alegem să zburăm! Poate în zborul nostru ne vom ciocni de vreun copac sau de vreo stâncă şi vom ajunge din nou jos, “la pământ”. Şi ce dacă?

Libertate pe patru roți

Dacă am fi ales să nu zburăm, am fi fost tot “la pământ” dar nu am fi știut niciodată ce înseamnă să poţi vedea lumea de la înălţime. Nu am fi adunat atâtea imagini, amintiri şi experienţe.

Am fi fost tot noi, dar mult mai săraci sufleteşte şi cu o viziune limitată asupra lumii.

Haideţi să zburăm împreună, cât mai sus! Aşa vom fi liberi şi puternici!

Text: Lidia Leahu

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.