Încondeierea ouălor – de la obicei, la artă

0

Brâncuşi spune despre ou că e ,,maica tuturor formelor’’. Oul e începutul şi sfârşitul. Încondeierea sau „împistritul” ouălor este un obicei vechi în tradiția noastră. Paştele, cea mai mare şi mai însemnată sărbătoare creştină de peste an, a fost prăznuit întotdeauna de români ca o zi de bucurie și evlavie. Simbolul cel mai reprezentativ al acestei sărbători este oul, iar românii și nu numai îl îmbracă în fiecare an parcă mai frumos.

Este vopsit și încondeiat în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare, iar această iscusință le aparține aproape în exclusivitate femeilor. Modelele regăsite sunt diverse și niciun ou nu pare a se asemăna cu altul.

Bucovina reușește să ridice acest obicei la rang de artă, deoarece niciunde în țară sau în lume nu se găsesc ouă mai frumos și mai atent împistrite. Motivele ornamentației sunt numeroase, iar motivele folclorice cel mai des utilizate sunt spicul, soarele, frunza și crucea.

În Banat și Transilvania se remarcă încondeierea cu o gamă largă de modele și culori. În Muntenia și Oltenia, motivele sunt naturaliste și cu mai puține culori. Decorarea ouălor se realizează cu ajutorul vopselelor, cu mărgele sau cu ceară colorată. Decorarea ouălor cu vopsele se face tot cu ajutorul cerii, prin procedeul “batik”.

Artista Lucia Condrea este cea care a dus faima locului în care s-a născut şi a Bucovinei peste tot în lume. Aceasta folosește în încondeierea acestor bijuterii șapte tehnici. Prima este cea a batik-ului, celelalte șase tehnici de lucru îi aparţin în totalitate, iar rezultatul final diferă radical de cel obişnuit.

România nu este singura țară care crează artă de Paște. Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Franța, Italia, Germania, Elveția și Belgia sunt câteva dintre țările care se pot mândrii cu astfel de obiceiuri.

UCRAINA are cam același mod de a încondeia ouăle, deoarece se pare că tradiția a migrat de la noi înspre ei. Se păstrează și numele obiectelor reprezentate, însă sub toate se ascunde zvastica. Obiceiul spune că ouăle trebuie duse la sfințire decojite, pentru a evita căderea sub picioare a cojii sfințite. Rudelor li se trimit ouă ca felicitare de Paști și întotdeauna primul ou se păstrează un an intreg. Un alt obicei spune că fetele trebuie să dăruiască două ouă încondeiate logodnicilor.

BULGARIA se păzește să nu calce coaja de ou. Ouăle se vopsesc doar în Joia Mare, iar oul ouat în această zi nu se mănâncă, ci se așează la iconostas.

CEHIA ȘI SLOVACIA se ghidează după o legendă străveche: “Pe când Domnul Iisus Hristos și cu Sf. Petru umblau pe Pământ, au ajuns la o casă și au rugat-o pe gospodină să le dea o bucățică de pâine. Însă, fiindcă ea n-avea nici o bucățică în toată casa și fiindcă drumeții se plângeau că le este tare foame, femeia, bună de inimă cum era, neavând altceva să le dea, se duce la cuibare, de pe care tocmai sărea o găină, luă câteva ouă și cu ele a ospătat călătorii. După ce aceștia plecară, femeia se plecă să strângă cojile de pe jos, dar ele erau bucăți de aur”. În amintirea acestei întâmplări, și alte gospodine au luat obiceiul să fiarbă ouă și să le ofere celor ce le trec pragul de Paște. Ouăle pictate sunt înșirate pe ață ca mărgelele, iar îndrăgostitele scriu versuri pentru iubiții lor.

RUSIA, deși nu mi-a venit să cred, ține la obiceiul de înroșire a ouălor. Într-un manuscris vechi, un călugăr care refuză să mănânce la masa Paștilor ouă roși este pedepsit cu moartea. Acest refuz a fost considerat antiapostolic. Mai mult, în secolul al X-lea, un regulament bisericesc spunea că „egumenul mănăstirii trebuie să împartă ouă călugărilor, însoțite de mesajul «Hristos a înviat!»”

GRECIA promovează ouăle simple sau zugrăvite cu chipul Mântuitorului, al Sfintei Fecioare, a sfinților și reprezentarea crucii. De Înviere, grecii duc ouă la biserică, iar a doua zi trimit nașilor atâtea ouă câți membri sunt în casă, dar și unul în plus, astfel încât familia nașului să se mărească. De Sf. Gheorghe grecii se cântăresc, dar trebuie să aibă un ou roșu în buzunar și o piatră, iar la cap iarbă și zic: „Sănătos ca piatra, roșu ca oul și tânăr ca iarba”.

În FRANȚA veacului al XV-lea, pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, ouăle colorate se întrebuințau și curții regale. Pictori celebri ca Lancret și Watteau, pictau ouă pentru rege. În Paris, vreme îndelungată studenții au organizat procesiuni ale oului, iar scopul era de a strânge ouă pentru cei săraci.

GERMANIA are obiceiuri specifice fiecărei regiuni. Astfel că cei mici știu că ouăle sunt aduse de iepuri și sunt ascunse ca să le găsească ei. În Salzburg este datina ca fata să dea băiatului de care este îndrăgostită între trei și nouă ouă roșii. În ouă se regăsesc declarații de dragoste. Dacă în Wenzi se pune pe masă un fel de vârtelniță pe ale cărei capete se fixează câte un ou, în Saxonia se obișnuiește să se prindă de tavan un stelaj în formă de cruce, de care atârnă ouă artistic pictate.

Indiferent de țară, sărbătorile pascale sunt un prilej de bucurie, dar și de măiestrie. Fiecare familie sărbătorește așa cum știe mai bine. Dacă reușim să dobândim an de an mai mult din cele patru taine divine: încredere, lumină interioară, iubire și speranță, atunci suntem cu adevărat câștigați.

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply

*