Gospodina – la răscruce de timpuri

2

Aceasta este o poveste adevărată, care nu începe cu a fost odată…

Există de când lumea o diviziune a rolurilor tradiționale: femeia e doamna casei și bărbatul, vânător, cel care procură resursele necesare vieții. Un rol oarecum static (deși gospodina rareori stă pe loc) vs. un rol dinamic.

A fost nevoie de cataclisme sociale majore precum războaiele mondiale pentru a forța o reorganizare a rolurilor tradiționale. Feminismul a prins rădăcini pe acest teren zbuciumat. Bărbații au fost chemați să poarte armele, iar doamnele să le preia sarcinile cotidiene fără să se oprească din ale lor.

Li s-au permis și anumite libertăți până atunci marginale: de la purtarea pantalonilor până la practicarea șofatului și chiar la moftul de a pufăi o țigară în public. Intervenția curentului feminist a însemnat o schimbare de percepție asupra rolului femeii, asupra a ce poate și ce nu poate să facă, ce e permis și ce trebuie să obțină prin luptă. Cumva gospodăria a fost declarată front deschis pentru înlăturarea opresiunii istorice. Sufragetele asertive au luat cu asalt birourile politice, pozițiile de management, onorurile academice, chiar și performanțele atletice- toate rolurile sociale pe care le-au dorit, le-au cucerit.

Și iată-ne în prezent, vorbind încă de bătălia sexelor: pentru putere, pentru faimă, pentru împărțirea atribuțiilor…Încă mai avem de învățat unii de la alții cum să exersăm trăsăturile complementare. Femeia- mai multă stimă de sine, inițiativă și asertivitate în a obține ce își dorește. Bărbatul- mai multă compasiune și empatie, mai multă participare la viața în gospodărie.

Deși activitățile casnice pot fi îndeplinite de oricine, natural și biologic, femeia rămâne inima familiei, cea care poate da viață, o poate proteja și ajuta să se dezvolte în mod autentic. În același timp, având acces la orice drum profesional, mai are și tendința să ezite între carieră și familie sau să încerce să le facă pe amândouă, cu riscul suprasolicitării.

Pentru că, din nu știu ce motiv, societatea are tendința să cam strâmbe din nas când femeia modernă, cultivată, cu diplomă, decide să rămână acasă. Doar mamă/casnică/gospodină? par să întrebe, deși nu direct, ceilalți. Când femeia este responsabilă cu bunul mers al unei gospodării, cu transformarea unei case într-un cămin, cu creșterea și educația viitorilor membri ai societăți, particula “doar” nu are ce căuta în acest context.

Imaginea socială a gospodinei este în general defavorabilă: parodiată în videoclipuri, neglijentă și inestetică în reclame sau eșuată, încercând să-și depășească condiția și depresiile în serialele TV. În cel mai bun caz este omagiată drept sexy-gospodină într-un show TV culinar (și în fanteziile masculine).

Raportul femeilor faimoase este încă mai mic decât cel al bărbaților, în toate domeniile, deci mai avem mult de așteptat până se va face un top al celor mai faimoase gospodine. Sau până când statul le va acorda onoruri și artiștii le vor ridica statui.

Zic că e timpul să ștergem praful de pe bibelouri și să le aruncăm definitiv la gunoi. Gospodina tradițională, perfect dedicată casei, fără alte dorințe și aspirații nu se mai potrivește lumii în care trăim, precum nici imaginea femeii moderne întotdeauna ireproșabilă estetic, într-un mediu casnic scos din reviste de design nu este adaptată realității. Ambele sunt ipostaze dintr-un personaj al culturii urbane purtător de simboluri ce își pierd valabilitatea când sunt generalizate.

Femeia modernă poate fi orice dorește, deci ce ar trebui să aleagă?  O viață petrecută în proiecte, conferințe, deplasări sau aceeași viață frecând parchetul, lustruind mobila, spălând vasele?

Uneori femeia vrea să le facă pe toate- tradiționale și moderne deopotrivă- și este dreptul ei să încerce, la fel cum este dreptul ei să reușească sau să mai încerce o altă variantă. Poate chiar să fie gospodina modernă- combinația fericită între o femeie care știe ce vrea, ce poate face ea însăși și ce pot face alții și tehnologia în locul ei.

Cred că singurul indicator al unei bune alegeri este fericirea care reiese din aceasta. Felul în care te trezești dimineața știind că ai de făcut ceea ce ai de făcut. Felul în care mergi seara la somn și cum te simți după ce ai făcut tot ce ai făcut. Planurile și obiectivele impuse față de starea de bine, entuziasmul și cheful de a face ce îți place și ce ți se potrivește.

Unele suntem mai împlinite și mai eficiente într-un mediu profesional, altele profesează cu grație excelente abilități de gospodine. Unele- lideri la birou, altele acasă, uneori bune de pus pe rană, alteori comandante de oști.

Într-un final, mai mult decât a spus părintele Iustin Pârvu, eu nu pot spune: “Sîntem liberi în măsura în care ne asumăm misiunea pentru care ne-am născut, în măsura în care ne facem treaba cum se cuvine.”

 

Sursă foto: dollarphotoclub

 

About Author

2 Comments

  1. Ei, asta da! Mi-a placut foarte mult. Iar finalul e o tema de gandire pe cinste: ce inseamna defapt libertatea? “Fac ce imi place fix acum” sau “imi implinesc pas cu pas destinul (pe care m-il inteleg)”?

  2. Dana, iti multumesc pentru feedback, ma bucur ca articolul ti-a adus o tema de gandire si iti urez sa gasesti cele mai potrivite raspunsuri 🙂

    R. Faur

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.