Despre cumpărături, sărbători și alți demoni

0

Demult, tare demult, sărbătorile de iarnă erau închinate soarelului care, după solstițiul de iarnă, aducea cu sine speranța unui nou început, o șansă spre mai bine, crescută cu puțină lumină în fiecare zi. Și mai știau că această șansă primită în fiecare an merită și trebuie sărbătorită. Strămoşii noştri cinsteau Crăciunul numindu-l Sărbătoarea Creatului, a ceea ce s-a copt și s-a crescut un an întreg, prilej de celebrare a agoniselii de peste vară, a rodului pământului și a muncii oamenilor. Nu era internet, nici Facebook, nici vreun eveniment caritabil creat special care să strângă lumea laolaltă. Cu toate astea belșugul se sărbătorea împreună, se cinstea cu foc, cu dans și vin, iar cei ce aveau mai puțin primeau daruri de la alții, ca semn al speranței. Astăzi a mai rămas puțin de tot, puțin din tot…

Ne provoacă abundența din magazine în fiecare secundă, ne stârnește consumul a milioane de produse frumos ambalate de alții, forfotește orașul de mirosuri, sunete, prețuri și oferte. Rând pe rând ne montăm la startul unei curse nebune în care, nici soarele și nici “creatul” nu ne mai motivează, ci umplerea până la refuz a coșurilor de cumpărături cu multiplele cadouri cumpărate pe cap de persoană, ultimul gadget ieșit pe piață… Competiția locurilor de la casele de marcat sau din jurul standurilor promoționale, apropie comportamentul cumpărătorilor mai mult de atitudinea unor sportivi de stradă, decât de una de sărbătoare.

Ne începem din timp antrenamentul cu produse cumpărate la reducere de 10-20% prin octombrie (declarată recent de revista Checkout, luna starter pentru shoppingul de iarnă), continuăm cu un procent de 35% de achiziții făcute de pe telefonul mobil în mai puțin de o oră de la descoperirea unei oferte (conform aceluiași studiu), căutăm frivol reduceri la branduri cu nume scumpe, comandăm cadouri și prăjituri online și sfârșim obosiți și nervoși în cluburi sau în propria sufragerie. Pare că, în ultima vreme, sărbătorile de iarnă au devenit un motiv pentru exuberanță, nu pentru abundența și speranța împărtășită. Cumpărăm. Cumpărăm. Cumpărăm fără încetare. Ne bucurăm și acum de cadouri, ne încântă când ne permitem multe, ne cautăm câte o cauză socială pe care să o susținem (pentru că, de cele mai multe ori, dă bine). Cinstim și azi- până la epuizare- sărbătorile cu foc și vin și dans. Și totuși, tot mai mulți dintre noi simțim că parcă ne lipsește ceva din naturalețea de altă dată și consumăm prea repede ceea ce ar trebui păstrat un an întreg: speranța. Lumea devine mai bună în prag de sărbători pentru că trebuie, pentru că așa știm că e bine să facem, dar gesturile noastre sporadice nu spun nimic despre noi și, din păcate, nici nu mai insuflă nimic în cei față de care le facem.

Știți oare ce a rămas neschimbat în toată povestea asta, a sărbătorilor de iarnă? În emisfera noastră, în fiecare an, pe 21 decembrie are loc solstițiul de iarnă. Vorbim de acel moment în care soarele, de milioane de ani încoace, stă cel mai puțin pe cer, iar noaptea durează 16 ore și 10 minute. După această dată, fiecare zi crește câte un pic, la fel cum ar trebui să crească și speranța noastră. Iar când traficul infernal, forfota din magazine sau ofertele epuizate vă exasperează, uitați-vă în jur după acei bătrâni ce trec pe lângă voi cu jumătate de coș umplut. Pentru ei, e mult și costisitor tot ce și-au cumpărat, dar merită efortul; copiii vin acasă de sărbători, iar soarele va străluci de mâine un pic mai mult pe cer.

Să aveți sărbători luminoase.

Text: Oana Barbu

About Author

Altfel.

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.